Leonid Boaghi (primarul din Sireți): „O guvernare corectă” își va asuma riscul descentralizării

În satul Sireţi, raionul Străşeni, trăiesc peste 6 mii de oameni. Proiectele salvează comunitatea, dar primăriile mici au acces limitat la proiecte cu finanţări mari. Iata de ce este nevoie de reforma administrativ-teritorială, care trebuie inclusă pe agenda de transformare internă. Cum se poate face această reformă? Doar dacă există voinţă politică și sprijin popular, spune Leonid Boaghi, primar la Sireți, raionul Strășeni.

Interviu cu Leonid Boaghi, primarul satului Sireți, raionul Strășeni

Leonid Boaghi: „Această reformă este obligatorie, deja nu mai este loc de dialog în care să punem întrebarea: trebuie sau nu trebuie? Obligatoriu trebuie, fiindcă noi deja în 20 de ani am pierdut foarte mult. Noi am întreținut aparate administrative de nivel local care între timp, nu judec oamenii, dar nu au generat supravenituri, nu au generat costuri și nu au adus proiecte. Respectiv, acei bani pe care noi i-am investit până acum în aparate administrative de nivelul întâi, care n-au avut performanțe în acest timp, practic au fost bani cheltuiți în vânt și, respectiv, acum reforma este încă mai obligatorie decât era acum 20 de ani, fiindcă dacă vom continua în acest sens, noi nu vom dezvolta Republica Moldova. Suntem, într-adevăr, o palmă de pământ în care noi nu putem să construim, iată, timp de 30 de ani drumuri, apă, gaz, canalizare și multe alte servicii edilitare.”

Europa Liberă: Dar se pare că reticență există și sus, și jos?

Leonid Boaghi: „Evident că este reticență din partea ambelor niveluri - și la nivel local, și la nivel central. Nivelul central are, să spunem așa, anumite puncte ale sale de vedere, deoarece sunt niște costuri politice foarte mari, dar eu socot că guvernarea care și le va asuma, va fi, într-adevăr, o guvernare corectă dacă își va asuma aceste riscuri. Evident, sunt politici foarte mari, dar trebuie făcute. La nivel local se crede că nu este binevenită această reformă, deoarece vor fi comasate, în primul rând, primăriile, pentru că vor fi pierderi ale locurilor de muncă și la nivel local, de nivelul întâi și de nivelul doi, iar dacă se discută că vor dispărea raioanele, cea mai mare reticență în general va fi din partea președinților de raioane, consilierilor raionali și tot aparatul administrativ al raioanelor.”

Europa Liberă: Și atunci, e mai bine să rămână cum este, pentru că există această reticență și de sus, și de jos sau totuși nevoia schimbării...

Leonid Boaghi: „Nu, eu socot că sunt mai multe soluții care se propun sau se reflectă în mass-media și în anumite instituții în care se propun anumite modele, precum amalgamarea sau comasarea benevolă, sau varianta în care dăm o lege în care totul va fi obligatoriu. Eu mai mult sunt adeptul unei legi în care se va da o hotărâre, evident sunt de acord că urmează a fi consultată cu primăriile, cu APL-urile de nivelul doi, cu cetățenii, dar la noi va fi foarte dificil să facem o amalgamare și varianta benevolă, pentru că oamenii nu sunt pregătiți și prin definiția lui omul este reticent tot timpul la schimbări și la reforme.”

Europa Liberă: Dar și obligatoriu s-ar putea bumerangul să lucreze?

Leonid Boaghi: „Sunt de acord. Și iată atunci am putea să mergem pe varianta întâi în care încercăm la etapa întâi să împărțim reforma în două etape sau varianta 1 – amalgamare sau comasarea benevolă și varianta 2 – după ce nu va merge comasarea benevolă și se va opri procesul, în general nu va funcționa, să mergem pe varianta ca să propunem la oameni soluții, ei să aleagă. Și în cazul că ei nu aleg prima variantă, adică amalgamarea și comasarea benevolă, atunci să mergem la alta - obligatorie, dar aici sunt anumite oportunități pe care guvernarea le-ar putea impune sau ar putea oferi niște soluții la cei care urmează să facă această reformă așa cum au făcut statele baltice: au spus că acei care se vor comasa în unități din două în una vor beneficia de așa ajutoare, de exemplu, un milion-două de euro pentru rețele edilitare, care se vor comasa în trei, iată, vor beneficia de 4 milioane de euro și dacă se vor comasa în 4-5 și mai mult vor avea și alte beneficii, iată, mai multe investiții în domeniul acesta, vor beneficia de platforme gratuite în așa sector, în așa domeniu, să propună niște condiții ca oamenii atunci când vor vedea că, iată, „mă, dacă ne comasam, uitați-vă care sunt soluțiile, câștigăm bani și dacă socotim și calculăm acești bani, noi cu acești bani practic închidem întrebarea cu drumurile sau închidem întrebarea cu iluminatul, canalizarea și apeductul”. Și atunci, oamenii vor avea niște stimuli, niște motive în plus, primarii, în special, vor avea stimuli în plus ca să grăbească această reformă a administrației publice locale care, evident, poate să fie binevenită și pentru guvernarea centrală.”

Europa Liberă: Dar dacă se întârzie cu această reformă administrativ-teritorială, șansa ca să fie modernizate localitățile e mare?

Leonid Boaghi: „Nu! Socot că șansa este zero, dacă această reformă nu se va face pentru următorul exercițiu electoral, atunci șansele celor 70 la sută de primării, în mare parte a lor care au câțiva angajați și nu au venituri suficiente ca să atragă proiecte, atunci este zero, atunci acolo practic nu mai reușești să rezolvi nimic. Și între timp, ce se va întâmpla? Din acele localități care nu s-au dezvoltat până acum și nu se vor dezvolta, oamenii vor pleca definitiv. Vor pleca unde? În satele mari, în zonele metropolitane, acolo unde sunt condiții și sunt locuri de muncă. Și mai mulți dintre dânșii vor pleca peste hotare, cred că două treimi vor pleca peste hotare și o treime se vor deplasa către centrele de reședință, la raion, orașe sau sate, precum suntem noi în zona metropolitană.”

Europa Liberă: Dar frica asta pornește și de la un segment de persoane vârstnice, lor le este frică cum că vor trebui să parcurgă kilometri, o distanță foarte mare pentru a obține un certificat sau că nu e practicabil un drum și omul nu poate să iasă din casa lui ca să ajungă la primăria care va comasa 3 sate.

Leonid Boaghi: „Este așa frică și, de obicei, trebuie să luăm în calcul că oamenii care sunt în vârstă, și asta neapărat spun că nu este cu titlu de judecare, dar ei sunt permanent reticenți la tot felul de reforme și aceasta este o frână pentru dezvoltarea în continuare, dar sunt soluții permanent. Și vă dați seama că să vorbești cu oamenii în vârstă despre digitalizare este un lucru foarte greu, fiindcă cei care sunt în vârstă sunt nostalgici. Nostalgici după ce? Că înainte era mai bine. Evident că era mai bine, fiindcă, în primul rând, ei erau tineri și aveau alte forțe, aveau alte puteri și puteau să rezolve mai multe întrebări și mult mai rapid, pe când acum le este mai dificil, dar eu consider că și pentru oamenii în vârstă sunt soluții, nu-i neapărat să mergi la o instituție atunci când poți obține un anumit document sau un certificat electronic. Evident că pentru dânșii e mult mai dificil atunci când trebuie să ai o poștă electronică, să faci o petiție, o scrisoare la primărie ca să obții un certificat anumit sau să obții un anumit serviciu, dar eu consider că este o soluție, sunt tineri care ar putea să-i ajute. Noi am încercat să dezvoltăm un centru pentru vârstnici în localitate, care ar fi un fel de serviciu de suport pentru ei și nu-i neapărat să vină la primărie când la centrul de tineret ar putea să-i ajute cineva din semenii lor.”

Europa Liberă: Sirețiul totuși este o localitate medie, să zic așa, cu 6.500 de locuitori. Dacă se ține cont și de numărul localnicilor, și de suprafața comunei e ușor să atragi investiții, e ușor să convingi finanțatorii că trebuie să dea bani pentru implementarea proiectelor, inclusiv ca să ajungă apă potabilă în casa cetățeanului, să se îmbunătățească calitatea drumurilor, canalizare să fie, iluminare stradală, salubrizare?

Leonid Boaghi: „Evident că este mai ușor și vin cu niște argumente în acest sens. E mai ușor din perspectiva în care în ultima vreme sau în ultimii ani partenerii de dezvoltare au început să pună condiții de sponsorizare a proiectelor pentru un număr mult mai mare de beneficiari. Spre exemplu, dacă la un apel pentru anumite proiecte în care se solicită finanțarea construcției unui sistem de apeduct unde trebuie să fie minimum 5.000 de locuitori, eu garantez acel minim 5.000 de locuitori, pe când două treimi din localitățile noastre care au o populație de până într-o mie de locuitori sau o mie și jumătate, ei ca să beneficieze de un astfel de proiect trebuie să se unească minimum trei. Și, respectiv, atunci lor le este mult mai dificil să gestioneze proiectul – unu și doi – chiar dacă îl gestionează, evident că investiția e mult mai mare, fiindcă eu 5.000 de locuitori îi am compact aici, casă lângă casă și pe mine mă costă mai puțin rețelele, pe când în 3 sate cu același număr de locuitori vă dați seama că rețeaua în kilometri sau în număr de metri este de minimum două-trei ori mai mare și, respectiv, atunci crește suma investiției și, dacă crește suma investiției, crește și costul contribuției.

Și atunci pui întrebarea: cei care sunt mai mici vor avea posibilitate să contribuie? Acesta este primul argument; doi - noi suntem un sat destul de mare și suntem în zona metropolitană, este un specific pentru localitate. Eu, pe de o parte, într-adevăr, pierd o sumă mare de bani din impozitul pe venit de la persoanele fizice care lucrează la Chișinău din cauză că acești bani nu vin în Sireți, dar în schimb oamenii au un loc de muncă bine plătit în oraș, fiindcă orașul este competitiv pe piața muncii și atunci când vine vorba despre proiecte oamenii au capacități financiare să contribuie. Și acesta este un plus, pe când o bună parte din localități, acolo unde mulți îs plecați și cei care lucrează în mare parte au venituri foarte mici și nu au posibilitate să contribuie la proiecte. Iată, noi în Sireți avem exemple unde am construit sectoare de drum la care oamenii au contribuit ca sumă financiară și cu 500, 600, 700 sau chiar 1.000 de euro pentru construcția unui drum.”

Europa Liberă: Euro?

Leonid Boaghi: „Da! Da, da, 1.000 de euro, asta iese practic 20.000 de lei. Iată am avut un sector pe strada Prieteniei, unde oamenii au contribuit cu circa 20.000 de lei și au spus că „da, noi dăm banii aceștia ca să închidem odată și odată întrebarea cu drumurile. Pentru că, într-adevăr, eu sunt de acord și susțin oamenii foarte mult că timp de 30 de ani au așteptat drum și drumul acesta nu s-a construit și toți care vin, se perindă la guvernare spun că „noi suntem în perioada de tranziție și trebuie să așteptăm, vor fi rezultate”. Dar cât poate să dureze tranziția aceasta? 30 de ani au trecut, dar cine ne spune sau ne garantează nouă că tranziția următoare sau din momentul de astăzi nu va dura încă 30 de ani?”

Europa Liberă: Bugetul comunei astăzi cât alcătuiește?

Leonid Boaghi: „Bugetul comunei astăzi, iată recent a fost aprobat, constituie aproape 12 milioane de lei pentru anul 2022. Dacă ar fi să mă expun asupra acestui subiect, este un buget minuscul, este un buget cu care practic nu poți să rezolvi nimic. Și de ce este așa ceva? Iarăși vin cu argumente, fiindcă nu-mi place să fac constatări de dragul constatărilor. Este un buget minuscul din considerentul că 70% din el este pentru salarizare. Salarizare pentru cine? Pentru circa 115 angajați, pe care locuitorii de multe ori nu-i cunosc, dar noi avem angajați – vreo 70 sunt la grădiniță, 20 sunt în primărie cu tot cu aparatul auxiliar, vreo 5-6 sunt la bibliotecă și la Casa de cultură și iată, poftim, sunt numărul de angajați. Din ceea ce mai rămâne, 70% îi scoatem, rămân 30, 20% din acest buget constituie întreținerea clădirilor – gaz, cărbune, iluminat, tot felul de întrețineri și servicii de suport pentru aceste clădiri pe care noi le gestionăm, și noi avem foarte multe – stație de pompare, stație de tratare, avem cimitir, avem poligon, avem două grădinițe, școală primară, liceu, clădirea primăriei, parcuri mai avem, monumente diferite și acești bani merg pentru întreținerea lor sau, cel puțin, pentru menținerea în condiții optime, pentru că nu-ți ajung banii aceștia ca să întreții toate aceste clădiri, ca să faci investiții capitale trebuie să aduci proiecte. Și 10% care rămân constituie fondul rutier și amenajarea teritoriului, iată cu care noi încercăm să mai facem achiziții de proiecte tehnice sau contribuții la diverse proiecte mici și mari pentru a atrage investiții în localitate.”

Europa Liberă: Și proiectele salvează viitorul localității?

Reforma administrativ-teritorială: pro și contra

Leonid Boaghi: „Da, doar proiectele, pentru că noi în ultima vreme am pus accentul foarte mult pe proiecte și atragerea de investiții și iată, de exemplu, în primii doi ani de mandat am avut proiecte și am adus investiții supra-buget, raportat la bugetul aprobat, de circa 40 de milioane de lei. 20 de milioane de lei i-am adus în primii doi ani de mandat, practic majoritatea au fost investiți în drumuri, iluminat și în instituțiile educaționale, parcuri de tot felul, avem multe alte proiecte micuțe de amenajare a teritoriului și 20 de milioane de lei avem un proiect transfrontalier privind construcția unui drum care leagă satul Sireți de betonkă, de traseul M5. Iată, un singur proiect valorează cât doi ani de mandat de primar, pe care i-am avut până în prezent.”

Europa Liberă: Dl primar, și dacă ar fi să le sugerați celor de la centru că e nevoie de această reformă, ați fi suficient de convingător să le spuneți că e nevoie de reforma administrativ-teritorială?

Leonid Boaghi: „Cred că da, cred că experiența de 7 ani în administrația publică locală îmi permite să aduc suficiente argumente foarte bine puse la punct și destul de convingătoare ca să spunem că da, reforma este necesară și mai mult ca necesară, este obligatorie.”

Europa Liberă: Dar guvernarea locală poate să ajungă să fie de importanță națională?

Leonid Boaghi: „Consider că da, dar nu știu dacă în condițiile reformei actuale și în condițiile, să spunem așa, actului nostru electoral, deoarece, într-adevăr, în Republica Moldova avem primari foarte mulți, foarte buni, dar în virtutea legii și în virtutea multor altor circumstanțe nu sunt o putere atât de mare, precum sunt în multe state europene, bunăoară, precum în România. În România, de exemplu, atunci când au loc alegerile locale sau parlamentare colaborarea este reciprocă, deoarece primarii depind de deputați și senatori și senatorii și deputații depind de primari, pe când în Republica Moldova, așa cum a fost constituită țara de-a lungul timpului, practic a fost făcut un sistem în care primarii să fie dependenți de guvernările care se perindă an de an la conducerea țării. Atunci s-a făcut această dependență și în cazul în care vrei să fii un pic mai independent și nu ești de culoarea care trebuie sau nu ești văzut cu ochi buni de către guvernare, atunci îți rămâne să depui muncă dublă ca să faci investiții în localitate.”