(Nu mi-ar ajunge degete de la mâini să-i număr pe toţi prietenii mei din lumea literelor române plecaţi – vreau să cred – nu în lumea umbrelor, ci chiar în Lumină, majoritatea din ei înainte de vreme. În memoria fiecăruia aprind, de Paştele Blajinilor, câte o lumânare în chip de poem, textele făcând parte dintr-un amplu Poemelnic în curs de apariţie la Editura Cartier, sub titlul Apa.3D)
Priveghi
Acum şi
ochii tăi,
Alexandru
Muşina
(1954 – 2013),
vor spori
albastrul
de Voroneţ.
M.M.
Într-o palmă
strâng
linia vieţii,
într-alta
o lamă
punând[u-şi]
semnul „=”
-ităţii de-a
curmezişul.
– Ghici în
care mână,
Mady Marin
(1956 – 2003)?
Mort beat
1.
Nu-i aşa,
frate de cruce
Ioan Flora
(1950 – 2005),
că roua de
dimineaţă
taie greaţa?
2.
Şapte ani – şi gata,
Gheorghe Crăciun
(1950 – 2007),
ţi se-ntoarce pe
dos stomacul
de câine al
mormântului!
Mutatis mutandis
Asta da,
solidaritate
de breaslă –
în ultimii ani
Eugen Cioclea
(1948 – 2013)
cerea mereu
de mâncare
şi i s-a dat
din când
în când
de băut.
Diptic fumat
1.
…fără
Alexandru Vlad
(1950 – 2015)
aceasta CHIAR
nu este o pipă!
2.
Om de viaţă,
moartea l-a dat
peste cap –
acum Al. Vlad
trage pe nas
tămâie de pipă
şi bea tutun
de cădelniţă.
Carte de bucate
Ce mâncare
de peşte
e poezia
ştiu doar
amatorii
de fugu
plimbându-şi
dumicatul
pe pielea
unor sushi-
girls, atât
că poetul
le scrie pe
dinlăuntru –
profanii
mor prin
indigestie,
Emil Brumaru
(1939 – 2019)
par delicatesse…
Greenpeace / Pax aeterna
În ziua
în care
până şi
cimitirele
vor deveni
vegetariene,
nu noi, ci
morţii
noştri
iubiţi
ne vor
scoate
de Paştele
Blajinilor
la iarbă
verde.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.