Statuia din Hong Kong „Stâlpul Rușinii” (Pillar of Shame) a artistului danez Jens Galschiøt, care comemorează represiunea din piața Tiananmen din Pekin, în urmă cu trei decenii, a fost dată jos cu forța de autorități.
Statuia, constând din 50 de cadavre înlănțuite, fusese ridicată în incinta Universității din Hong Kong de către Jens Galschiøt în urmă cu 24 de ani, dar ieri noapte ea a fost dărâmată de către autoritățile controlate de regimul comunist, cum o anunță astăzi marele cotidian local South China Morning Post.
Artistul danez încearcă acum să își recupereze opera prin mijloace legale. Cu această ocazie, ofer aici iarăși interviul exclusiv pe care acest mare artist contestatar în viață, danezul Jens Galschiøt, mi l-a acordat în 2017, în Parlamentul European de la Bruxelles, pentru Europa Liberă, cu ocazia expoziției sale în care denunța obscurantismul religios sub titlul : «Toate religiile sunt la fel»!
Galschiøt nu e străin de controverse. În 2009, statuia sa, „Supraviețuirea grașilor”, a fost plasată în portul capitalei daneze, Copenhaga, pentru a atrage atenția asupra inegalității în lume. Era vorba de o colosală zeiță romană a Justiției cățărată pe umerii unui om african înfometat. El încearcă acum să își recupereze statuia din Hong Kong dată jos de autoritățile chineze.
Interviul meu cu el este transcris aici, dar poate fi urmărit și video.
Sângeroasa caracatiță a mafiilor drogurilor în Benelux: o anchetă în Le Monde
Înaintea pandemiei, în 2018, prezentasem concluziile unui raport al Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), care constata că Flandra și Olanda au devenit o placă turnantă pentru mafiile cocainei în Europa.
Anul acesta, un alt raport, de astă dată al Europol, constata că pandemia a dat un impuls fără precedent criminalității organizate în UE.
Astăzi e rândul cotidianul francez Le Monde să publice prima parte a unei vaste anchete din care reiese că în Olanda și Belgia, care posedă principalele porturi ale Europei (Rotterdam și Antwerpen) mafiile drogurilor au devenit atotputernice.
Narcos în Europa
Violența acestor structuri ale mafiilor drogurilor, scrie Le Monde, este de o asemenea natură, încât toată lumea se teme, mai ales în Olanda: judecători, procurori, familii, suspecți, jurnaliști... Pandemia s-a dovedit o mană cerească pentru criminalitatea organizată, traficul de cocaină și alte droguri în Europa. Niciodată înainte criminalitatea organizată nu a fost mai eficace și mai prosperă ca pe timp de pandemie. COVID-19 și limitările impuse în întreaga Europă au permis o mai mare libertate de acțiune rețelelor criminale, erodând funcționarea normală a economiilor și a societăților din cele 27 de țări ale UE. Obstacolele au devenit oportunități pentru rețelele criminale.
Cocaina se dovedește de altfel mai pură ca oricând. Cantități uriașe provenite din America de Sud sunt introduse în special prin porturile nordice Antwerpen (Belgia), Hamburg (Germania, unde primar a fost o vreme actualul cancelar Olaf Scholz, vezi mai jos) și Rotterdam (Olanda). Într-o singură operațiune, în luna februarie, polițiile din Germania și Olanda au confiscat astfel nu mai puțin de 23 tone de cocaină.
Sigur, cartelurile sud-americane sunt cele care, tradițional, importă cocaină în Europa, mai ales prin intermediul filierelor marocane din Benelux, însă mafiile italiene și albaneze au lansat operațiuni de preluare, cel puțin parțială, a acestui trafic.
În Olanda, are loc în acest moment procesul unui șef de mafie în vârstă de 44 ani, născut în Maroc: Ridouan Taghi, alias De Kleine («Micuțul»). Arestat în Dubai în decembrie 2019, e considerat șeful uneia din cele mai violente mafii din Olanda, mafie botezată chiar de el «Îngerii Morții». Averea lui e considerată a fi de peste 100 de milioane de euro. Comparat deseori cu Salvatore « Toto » Riina, celebrul « capo dei capi » al Cosa Nostra, Mafia siciliană, pentru felul în care a putut să asasineze pe oricine îi stătea în cale, el este acum acuzat oficial de șase crime.
În iulie, anul acesta, cel asasinat a fost un celebru jurnalist, Peter de Vries, star al presei din Olanda. Acest reporter de 64 ani, specializat în anchetarea asupra criminalității organizate, devenise consilierul unui anume Nabil B., fost membru al mafiei marocane din Olanda, care colaborează cu justiția pentru denunțarea și judecarea clanului Taghi.
Dar, scrie Le Monde, aici, în tot acest decor al traficului de droguri din Olanda și Belgia, au intervenit, peste marocani și sud-americani, mafiile din Italia și Balcani!... Atât italienii cât și albanezii vor fiecare câte o felie din prosperul trafic, ajungându-se la războaie în culise precum episodul, povestit în Le Monde, al unui cap tăiat și lăsat pe pragul unui bar marocan din Amsterdam.
Deja în acest prim episod al anchetei jurnalistice de astăzi, Le Monde oferă o galerie fascinantă de portrete, de la blondul olandez, grosistul specializat în armament de război și narcotraficant Richard Van De Bunt, poreclit de Camorra italiană « O’Biondo » (Blondul). Acesta îi iniția pe italieni de pildă cum se folosește o bazooka, în antrenamente la țară, în folosul clanului italian Amato-Pagano, dar Le Monde mai descrie astăzi și anumiți membri ai mafiei irlandeze, unii fiind în război cu Camorra din Napoli, prezentă peste tot în Europa de Nord.
Putin și cronica unui război nedeclarat
În privința invadării Ucrainei, Putin se apropie de punctul în care nu va mai putea da înapoi, estimează editorialul din Washington Post. Cotidianul din capitala SUA subliniază felul bătăios în care, pe 21 decembrie, Putin le-a spus generalilor că dacă se ajunge la război, totul e din vina Occidentului, America și NATO.
La fel, ministrul apărării, Serghei Șoigu, a părut a pregăti populația, atunci când a spus, la aceeași întâlnire, fără a aduce vreo dovadă, că “provocările mercenarilor SUA din Ucraina” includ “necunoscute substanțe chimice”.
Washington Post scrie în editorial că insistența lui Putin pe un angajament semnat al SUA și NATO că Ucraina nu se va alătura Alianței – o condiție de recunoaștere în scris a unei sfere de influență a Rusiei imposibil de acceptat – seamănă tot mai mult cu un pretext pentru o agresiune militară. Dar, scrie Washington Post, cu toate că Occidentul este acum în criză și preocupat de efectele pandemiei, Putin și „regimul lui cleptocratic” (hoțesc) se înșeală dacă își închipuie că ar putea obține ceva durabil printr-un război. În cel mai bun caz, forțele ucrainene s-ar retrage dincoace de Nipru, fluviul care taie țara în două, lăsând Rusia pradă unor sancțiuni economice de lungă durată, care vor duce la prăbușirea regimului din pricina nemulțumirilor interne.
Europa văzută de Le Canard enchaîné
Săptămânalul satirico-politic francez Le Canard enchaîné are, ca de obicei, o serie de revelații neașteptate (doar în ediția pe hârtie), în primul rând despre canalul de televiziune european Euronews (un soi de CNN al Europei), care a fost cumpărat acum de un consorțiu portughez, dar care până recent aparținuse în principal miliardarului Naguib Sawiris. Motiv pentru care Euronews își „rotunjea” veniturile, niciodată suficiente, difuzând publicitate, abia deghizată, pentru Uzbekistan, Azerbaidjan sau Kazahstan. Comisia Europeană plănuise să-i taie subvențiile anuale de 25 milioane de euro, o treime din bugetul canalului pan-european, dar, scrie Le Canard, Euronews e instalat la Lyon, în Franța, iar Emmanuel Macron nu avea cum să fie de acord cu lichidarea singurei televiziuni europene în momentul în care se pregătește să preia președinția rotativă a UE!
Dar mai ales (iar asta face deliciul numărului de astăzi): Le Canard enchaîné oferă un portret colorat (pe cât se poate) al noului și cenușiului cancelar german Olaf Scholz. Cu acesta nu trebuie glumit – sau, mai degrabă, e inutil. Despre Olaf Scholz, Le Canard scrie că a câștigat alegerile tocmai pentru că germanii nu doreau niciun fel de schimbare, ci sperau un cancelar cenușiu și gri și fără relief.
Sigur, cum ne-am putea aștepta, nici acest fost protejat al lui Gerhard Schröder și fost militant marxist în tinerețe, nu e departe de controverse, înăbușite discret, precum felul în care, ca ministru al economiei al Angelei Merkel, el a băgat sub preș scandaluri uriașe cum a fost cel al escrocheriei Wirecard (un soi de presupus PayPal german, care a lăsat în urmă o gaură de două miliarde de euro), sau cel al băncii Warburg din Hamburg, care a înșelat fiscul cu zeci de miliarde de euro (dar Olaf Scholz a fost anterior primarul Hamburgului).
Cât despre comicăreala lui, scrie Le Canard, ea se reduce la asta: întrebat în timpul campaniei de revista feminină Brigitte de ce nu prea zâmbește, Scholz a spus: «Candidez ca să fiu cancelar, nu director de circ».