Până la această oră ar fi trebuit să existe un plan A și B, să fi fost consultați specialiștii, epidemiologii, doctorii, dar și profesioniștii din breaslă, și să se fi venit cu o soluție pentru artele spectacolului. ”Dacă se deschid spațiile comerciale, de ce nu s-a vorbit niciodată, dar niciodată(!), despre cultură, despre artă, despre faptul că nu poți discrimina, că nu poți exclude un segment de oameni ai muncii? Ca și cum nici nu există, nici măcar nu s-au străduit să mimeze niște soluții sau niște gânduri”, spune Marina Constantinescu.
Atitudinea este cu atât mai revoltătoare cu cât e vorba de un guvern liberal. ”E culmea! Într-un guvern liberal, profesiunile liberale sunt anulate, suspendate, ca și cum nu există. Niciodată, niciun cuvânt despre asta. Este teribil. Este foarte trist și, aș spune, dezarmant”, susține Marina Constantinescu în interviul pentru Europa liberă, punctând că este vorba de un ”dispreț față de oamenii de cultură, față de artiști, care este în vogă în această pandemie.”
Marina Constantinescu analizează și ce se întâmplă cu artiștii din alte țări, situația grea în care se zbat artiștii independenți și scenariile pentru redeschidere, pe care nu o vede prea curând, dar și ”soluția de avarie” a culturii care s-a mutat în mediul online. Sunt șocată, mărturisește ea, că s-a vorbit mult mai mult de ceea ce se întâmplă cu spectatorii decât de ceea ce se întâmplă pe scenă, cu actorii. ”Noi știm că rostirea pe scenă, ca și cântatul, înseamnă o împroșcare cu salivă. Deci e ca și cum i-ai condamna direct să se întâmple ceva cu ei. Dar despre toată situația legată de artă și de practicarea ei pe o scenă, indiferent din ce zonă a artei, nu s-a scos un cuvânt. Toată grija a fost legată numai de spectatori. Or, asta, mărturisesc, că pe mine m-a șocat.”
Europa Liberă: Cultura a fost aproape prima care a fost lovită de pandemie, s-au închis teatre, cinematografe, săli de concerte, tot ce ține de artele spectacolului a tras cortina. Sunt artiștii mai loviți decât alte profesii de lockdown?
Marina Constantinescu: „Ciudat pentru mine este faptul că mai întâi s-a oprit orice activitate culturală și abia după aceea, la sfârșit, mall-urile. Lucrul acesta încă mă lasă cu mari semne de întrebare. Poate să fie mai periculoasă cultura, chiar în spații mici? Adică, nu știu, poate fi mai periculoasă răspândirea virusului COVID-19 într-o sală de spectacol mai mică, să zicem, decât plimbarea și promenada de la mall și cumpărăturile care au fost făcute până în ultima secundă, înainte de intrarea în starea de urgență? Asta e o întrebare la care orice fel de răspuns e tardiv, pentru că s-a înfăptuit. Artiștii – fie că sunt actori, fie că sunt muzicieni, dansatori, balerini – lucrează împreună și aproape unul de celălalt. Nu există distribuții făcute pentru COVID. Ce am auzit în răspunsurile ministrului culturii, nici nu vreau să comentez, pentru că mi se par ca un banc prost. Deci nu există o piesă, respectiv un spectacol care să fie mai ”adaptate”, mai în trend pentru acest interval pe care îl trăim. Principiul artei înseamnă să repetăm împreună și, după lectura la masă, începe construirea spectacolului. Deci, relația personajelor este de unu la unu, în grupuri mai mici, mai mari și eu nu-mi dau seama cât de curând se va face putea reîncepe real lucrul acesta. Mi se pare firesc ca ministrul culturii - mai ales că treaba lui în acest moment nu prea mai există, obiectul muncii, ca să zic așa - avea datoria profesională și morală să ceară specialiștilor, epidemiologilor, doctorilor, cercetătorilor, oamenilor de știință, să ceară o analiză și o soluție sau mai multe soluții foarte aplicate la artele spectacolului. Având punctul de vedere al oamenilor de specialitate, abia după aceea se poate face o discuție în breaslă cu cei care se pricep, deci cu profesioniștii, pentru că numai ei, și pe o parte, și pe alta, pot hotărî, nu poate veni nimeni din afară să ne spună cum să facem după zeci de ani de meserie, că ar fi așa mai bine... Aici nu e loterie, aici este artă și regulile sunt altele. Deci, având în vedere un punct strict al specialiștilor din domeniul medical, se poate face apoi o discuție cu profesioniștii pe fiecare domeniu și abia după aceea putem să vedem, pas cu pas, în ce măsură relaxarea poate avea în vedere și artele spectacolului. Deocamdată, noi facem scenarii, noi suntem un popor cu multă aplecare spre scenarită, avem și imaginație, putem intra ușor într-o zonă destul de periculoasă în care lucrăm cu foarte multe necunoscute care nu ne pot duce la soluții realiste, fezabile.
Nu există distribuții făcute pentru COVID. Ce am auzit în răspunsurile ministrului culturii, nici nu vreau să comentez, pentru că mi se par ca un banc prost. Deci nu există o piesă, respectiv un spectacol care să fie mai ”adaptate”, mai în trend pentru acest interval pe care îl trăim.
Este o situație care a devenit o angoasă, sper să nu se transforme într-o psihoză. Și am urmărit tot ce se întâmplă în teatrele mari din lume, am stat de vorbă cu regizori importanți de la noi și din lume, cu actori, cu muzicieni, cu dansatori, cu cântăreți de operă. Peste tot, sau mai ales în alte țări, ca să zic așa, există o parte importantă a artiștilor care trăiesc doar din ceea ce fac – fie că sunt dirijori, regizori, actori, fie că sunt pianiști, fie că sunt tenori, soprane, mezzosoprane –, ei, în principiu, trăiesc din contractele pe care le au. În secunda în care totul: turnee, concursuri, festivaluri, repetiții la teatru, pentru film, totul s-a suspendat și marea majoritate pe un an, deci nu mai are loc nimic – nici Festivalul de la Salzburg, nici Festivalul de Teatru de la Avignon, nici Festivalul din Edinburgh, nici alte manifestări, care toată primăvara, vara și toamna au creat tradiții, majoritatea au anunțat ferm amânarea cu un an, artiștii de toate felurile sînt în pom. Nu-și pot exercita dreptul la muncă. Nu-și fac profesiunea care este viața lor și nu câștigă nimic! Foarte mulți, foarte mulți, mă uitam în Anglia ce dezbatere este, în Italia, foarte mulți practic nu au din ce trăi, trăiesc din resurse, din ce au strâns, dar acesta nu este un mod de a trăi, este un mod de a supraviețui. Și până când?”
Europa Liberă: Redeschiderea a început cu spațiile comerciale, saloanele de înfrumusețare, se discută chiar și despre mall-uri. Despre cultură, spectacol nu se știe încă nimic, nu vorbește nimeni nimic. Adică, redeschiderea e în sens invers închiderii.
Marina Constantinescu: „Mie îmi este foarte greu să urmăresc cum se străduiește dl Vela să citească, ca un școlar din clasele primare, nu înțeleg, mie îmi trebuie un traducător ca să înțeleg ceea ce vrea dânsul să comunice. Sigur că e ministru de interne și niciodată nu uită să mulțumească subalternilor lui, după aceea vin doctorii și restul lumii și nici un discurs din acestea nu se încheie fără să ne binecuvânteze. Dânsul e un intermediar între noi și Dumnezeu? –, habar nu am, dar mereu binecuvântarea este finalul discursului. Nu am aflat nici până în ziua de astăzi ce s-a întâmplat cu celebrul director Râmbu, de la Suceava. Tot ce s-a întâmplat în Moldova arată, de fapt, un substrat politic dezastruos, de monopoluri, de pile, dl Flutur a dispărut și dânsul, e vremea florilor, cine știe pe unde zboară. N-am auzit iarăși nimic clar, concret cu privire la polițaiul care a infectat atâtea zeci de persoane, de cadre medicale, unele aflându-se în comă până săptămâna trecută. Nu știm nimic ce s-a întâmplat cu această persoană iresponsabilă, în schimb, dl Vela a anunțat ieșirea din carantină a județului Suceava.
Cum spuneați, redeschiderea e tot așa, în sens invers. Atunci stai și te întrebi, deși sunt un om care a privit foarte serios această nenorocire în plan mondial, ce s-a întâmplat în fiecare țară, în fiecare parte a lumii, cum a migrat virusul..., am plâns pentru artiștii care și-au pierdut viața în această mare încercare pe care o trăim, dar stai și te întrebi: dacă se deschid spațiile comerciale, de ce nu s-a vorbit niciodată, dar niciodată(!), despre cultură, despre artă, despre faptul că nu poți discrimina, că nu poți exclude un segment de oameni ai muncii?