La summitul NATO din 14 iunie se va discuta succesiunea lui Stoltenberg. Londra o propune pe Theresa May. Italia îl are pe Enrico Letta, dar circulă și ipoteza Mogherini.
Your browser doesn’t support HTML5
May sau Mogherini? Pentru succesiunea lui Stoltenberg ca șef NATO urmează o femeie
Într-un interviu, luni 7 iunie, cu cotidianul italian La Repubblica, secretarul general NATO Jens Stoltenberg, care s-a întâlnit la Washington cu Joe Biden, pentru a pregăti summitul NATO, spune că „alianța Rusiei cu China este cel mai mare pericol pentru Occident”.
Summitul anual al NATO va avea loc pe 14 iunie la cartierul general din Bruxelles, iar printre numeroasele teme discutate va fi și succesiunea norvegianului Jens Stoltenberg. Acesta conduce Alianța din 2014 deja, de șapte ani, după ce a fost prelungit o dată, iar cel de-al doilea mandat al lui expiră anul viitor. Mulți înalți oficiali și o serie de guverne sprijină acum ideea că a venit vremea ca în sfârșit NATO să fie condus de o femeie.
Modalitățile alegerii unui șef al NATO au fost întotdeauna extrem de complexe. Înainte, alegerea secretarului general al Alianței coincidea și cu amețitoarele negocieri pentru înaltele posturi din UE (Comisie, Consiliu etc.). Secretarul general al NATO trebuie să fie un civil european (în vreme ce comandantul suprem al forțelor NATO din Europa trebuie să fie un general american, cartierul general militar fiind situate la Mons, tot în Belgia). Chiar dacă Organizația Tratatului Nord Atlantic este distinctă de Uniunea Europeană, era admis tacit, până în 2014, că țara care își plasează un secretar general al NATO trebuie să aibă mai puține pretenții la un post mare în UE.
Pentru a evita asta, la marile negocieri din mandatul trecut, din 2014, toată lumea a acceptat tacit un non-european, norvegianul Jens Stoltenberg (Norvegia nu e membru în UE), astfel încât acel post să nu intre în pachetul târguielilor europene. La fel, Stoltenberg a fost prelungit, din nou pentru a evita ca postul lui să devină un jeton în târguielile europene.
Cotidianul italian La Repubblica avusese recent un scoop și anume că unul din principalele nume care circulă este cel al fostei șefe a guvernului britanic în prima parte a negocierilor Brexit: Theresa May. Într-adevăr, regula nescrisă este ca secretarul general NATO să fie un fost șef de guvern, sau cel puțin un fost șef al diplomației, ministru de externe în țara lui.
Candidatura e sprijinită cu totul de Boris Johnson, deși el este un fost adversar politic al Theresei May. Numirea acesteia în fruntea NATO ar corespunde însă cu viziunea lui Johnson a prezenței Marii Britanii pe scena internațională.
În cei aproape trei ani în care a fost șefa guvernului, trebuind să evolueze în permanență, în condiții politice extrem de dificile, între partizanii și adversarii ieșirii din UE, Theresa May și-a arătat suficient fidelitatea pentru alianța transatlantică. Asta, cu toate că ea a avut un raport extrem de conflictual cu Donald Trump, mare sprijinitor al Brexitului și care încheiase o aparentă prietenie cu populistul britanic Nigel Farage. Theresa May s-a găsit chiar, pe neașteptate, în situația neplăcută și neprevăzută de a trebui să apere public NATO în fața lui Trump.
Italia ar dori însă să-l propună pe fostul premier democrat Enrico Letta, dar circulă și ipoteza Federica Mogherini, tot o democrată, fosta șefă a diplomației europene, iar actualmente rector al College d’Europe din Bruges.
“Proud @ NATO”: prima conferință despre situația LGBTQ+ în Alianța Nord Atlantică
Faptul că NATO dorește să aibă o femeie în fruntea sa prelungește un val de înnoiri care caută să arate profundele evoluții în mentalitatea Alianței și în felul în care ea se deschide.
Astfel, joi 18 martie, a avut loc la sediul NATO din Bruxelles prima conferință internațională despre drepturile minorităților LGBTQ+ la locul de muncă. Și, desigur, drepturile LGBTQ+ în NATO. Evenimentul a fost găzduit și animat atunci de adjunctul Secretarului general NATO, Mircea Geoană.
Cât despre înfruntarea publică dintre Theresa May și Donald Trump în chestiunea NATO, ea a lăsat urme până astăzi. Săptămâna trecută, Donald Trump, aflând că Theresa May e plătită 100.000 de lire sterline pentru fiecare din aparițiile sale în fața unor corporații a spus că el ar plăti bucuros 100.000 numai să n-o vadă și să n-o audă.
E limpede că dacă Theresa May devine secretar general al NATO, organizație pe care Trump a numit-o deja “învechită” (obsolete, dar și Emmanuel Macron a spus că NATO e “în moarte cerebrală”), atunci e de pariat că NATO are toate șansele să devină o temă de campanie pentru Trump, în cazul în care dorește să se prezinte din nou la alegerile din 2024.