Memorie distorsionată

Memorie distorsionată

A devenit o tradiție ca, în fiecare sfârșit de decembrie, să ne amintim de evenimentele care, în 1989, au schimbat destinul României. Ieri, în urmă cu 31 de ani, sute de timișoreni ieșeau în stradă după ce, cu o seară înainte, o mână de oameni se adunaseră lângă locuința pastorului László Tökés. Ulterior timișorenii, într-un superb elan colectiv, au proclamat Timișoara „oraș liber” după care revolta bucureștenilor în 21 și 22 decembrie a pus capăt regimului comunist.

### Vezi și... ### Proteste și solidaritate cu opozanții din România, 17.11.1989

Din păcate, evocarea acelor momente este însoțită, cu regularitate, de intervențiile a fel de fel de personaje dubioase, istorici improvizați, ziariști ahtiați după senzațional, amatori de teorii conspiraționiste. Anul acesta s-a ilustrat în acest sens un post de televiziune înființat recent, Aleph News, post care se vrea modern, dezinhibat și – cu un cuvânt la modă – „prietenos”. În fapt, postul a reciclat câțiva dinozauri ai audiovizualului, pe Marius Tucă și pe Ion Cristoiu, iar știrile sunt scurte, un fel de pilule menite să nu pună la încercare nici răbdarea nici inteligența telespectatorului. Aleph a vorbit și el, zilele acestea, despre decembrie 1989. A făcut-o într-o serie de emisiuni, scurte și ele, emisiuni-colaj ce alătură, fără nici o logică, declarații ale unor personaje venind din cele mai diverse și, adesea, mai neașteptate direcții. Se succed așadar, în mod aleatoriu, sulfurosul Gelu Voican Voiculescu, al cărui rol la Revoluție rămâne neclar, istoricul Răzvan Teodorescu, cel care, ca director al Televiziunii publice, a dezinformat populația la Mineriada din iunie 1990, generalul Mircea Chelaru, fost lider al partidului România Mare și actual lider al noului partid extremist AUR, Dinu Săraru, scriitor, fost membru al Comitetului Central al PCR, Virgil Măgureanu, alt personaj cu o biografie cețoasă, Adrian Sârbu însuși, care este patronul postului Aleph, apoi foști miniștri din guvernele comuniste, foști ofițeri de miliție etc. Mesajele transmise în aceste emisiuni sunt nu numai confuze ci și, nu ezit să o spun, de-a dreptul perverse: se încearcă reabilitarea ba chiar idealizarea regimului Ceaușescu, se avansează scenarii abracadabrante, cum că Ceaușescu trebuia lichidat deoarece poseda acum bomba atomică și devenise o amenințare atât pentru ruși cât și pentru americani, se reiau tezele răsuflate cu miile de turiști sovietici (de fapt militari deghizați în turiși) care invadaseră țara precum și cu acțiunile provocatoare ale maghiarilor etc. N-am văzut, printre cei care se perindă în aceste emisiuni, nici un istoric serios, nici un cercetător reputat care să vină cu argumente solide și să încerce să risipească zonele de umbră în loc să le adâncească.

E trist că, după trei decenii, ne complăcem în acest discurs al senzaționalului ieftin. Și e deplorabil că, în goana după audiență, o televiziune ce pretinde că vizează un public tânăr promovează tenebroase narațiuni conspiraționiste. Așa că, după cum bine spunea cineva, singurul lucru pozitiv aici este că, după toate aparențele, tinerii se uită tot mai puțin la televizor.