De ce s-a opus Merkel admiterii Ucrainei în NATO și „cazul Moldovei”

Fosta cancelară germană Angela Merkel a declarat că în 2008 s-a opus unei promisiuni ferme date Ucrainei de admitere în NATO, între altele, ca să nu provoace Rusia pentru că „știam ce poate face. Avem cazul Moldovei.”

Angela Merkel despre promisiunea de aderare a Ucrainei la NATO și „cazul Moldovei”

În primul interviu acordat de când s-a retras din politică, Merkel a descris astfel situația din Moldova, pe care nu a vrut să o vadă repetată în Ucraina: „Prin Transnistria [Putin] are mereu un picior în țară, ceea ce face imposibil pentru această țară să se apropie și mai mult de Occident”.

„Am făcut tot ce am putut” pentru a evita o „tragedie”, cum este războiul din Ucraina astăzi, a mai spus Merkel.

Atât președintele ucrainean Volodimir Zelenski, cât și ministrul său de externe sau ambasadorul ucrainean la Berlin – renumit între timp pentru criticile sale extrem de nediplomatice la adresa guvernului german – i-au reproșat lui Merkel că în 2008, la summitul NATO de la București, s-a opus categoric admiterii Ucrainei în NATO. Dacă Ucraina era membru NATO, Rusia nu ar fi atacat, este raționamentul Kievului astăzi.

### Vezi și... ### Rusia publică condițiile de securitate pe care vrea să le negocieze cu NATO

În iunie 2010, cancelara Germaniei, Angela Merkel, și președintele Rusiei, Dimitri Medvedev, au semnat, la Meseberg, un memorandum care propunea înființarea unui forum Rusia-UE „pentru schimbul de opinii cu privire la probleme de actualitate pe plan internațional, agenda politică și de securitate”. Inițiativa germană prevederea stabilirea unui cadru normativ comun Rusia-UE pentru gestionarea „crizelor civile și militare”. Totodată, UE și Rusia se angajau să contribuie la soluționarea definitivă a conflictului transnistrean.

Memorandumul de la Meseberg, salutat de unii, dar și mult criticat, nu a avut o finalitate - negocierile pentru reglementarea politică a conflictului transnistrean au rămas în impas.

### Vezi și... ### Avem o viziune şi o strategie pe care le urmăm în problema rezolvării conflictului transnistrean