Au recoltă bogată de struguri, însă nu știu unde să-i vândă. Mai mulți agricultori din Ciuciuleni, Hâncești, spun că fabricile de vin nu le primesc ciorchinii, așa că i-au lăsat în podgorii. Sătenii cred că aceasta e o strategie care să-i constrângă să-și dea roada la un preț foarte mic.
Your browser doesn’t support HTML5
Micii producători de struguri se plâng de prețuri derizorii şi cer intervenția autorităților
- „Oamenii stau pe deal cu poama; cum au stat, așa stau. Fabricile de vin nu lucrează la timpul ista, iaca, mâine-poimâine va ninge, dar oamenii încă șed și se gândesc ce au să facă cu poama.”
- „Ce acesta-i preț de poamă – doi lei –, când omul lucrează un an de zile? O tonă de poamă costă 2.000 de lei. Împărțiți la 12 luni. Cât ne iese pe lună? Nu ni se dă niciun ajutor. Este corupție, tot vin cu furile (TIR-uri), încarcă fura cu doi lei kilogramul și el o vinde acolo, la Moscova sau unde o vând ei, cu până la 60 de lei kilogramul, dar nouă ni se dau doi lei.
Oleacă de control, oleacă să verifice statul ista. Da, las’ să-și ia și omul că se duce, o duce, o vinde, șede la piață, dar totuși un calcul să fie. Ne pune să plătim impozite. Pe ce să plătim noi impozite, dacă noi am introdus bani, că stropim, prășim, toate celea și ce avem noi în loc?”
Vinul nu ai unde-l da, poama nu ai unde-o vinde...
- „Am vin și din ’17, și din ’18. Vinul nu ai unde-l da, poama nu ai unde-o vinde. Nu primește fabrica, dacă au primit-o nici până în ziua de azi n-au dat o copeică la lume. Cu un leu! Un leu, vă închipuiți, nici nu-ți răscumperi munca? Și acum, chiar dacă dau doi lei la furile care vin, dar îi 250 de lei ziua de lucru.”
- „Au propus un preț la poamă - 4,25 lei -, dar fabricile pe care le-au privatizat l-au dat în jos la doi lei.”
Europa Liberă: Ați văzut care sunt argumentele? Spun că nu știți să vă consolidați fermierii, producătorii.
- „Dar ce rost are să ne consolidăm, dacă toate fabricile producătoare de vinuri sunt în mâinile lor și ei dictează? Ei își au businessul lor, iar noi suntem nimic.”
- „Spuneți-i lui Maia Sandu să dea bani la fabricile de vinuri care primesc poama...”
- „Bani le dau, măi, dar îi pun ei în buzunar. Iaca de anul trecut ne-au dat banii pe poamă?”
- „Ce are Maia Sandu aici? Nu de ea depinde, oameni buni, la poamă să pună prețul. Noi suntem vinovați, noi trebuie să ne punem preț la munca noastră. Când vine cu doi lei, n-o dăm! N-o dăm! Las’ să ne dea cinci. Cine-i vinovat de asta? Noi, oamenii care muncim, trebuie să ne cerem prețul.”
### Vezi și... ### Un nou sezon de recoltare a strugurilor, aceleași cozi la fabricile de vinuri
Gheorghe Gaberi, președintele Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Struguri din Republica Moldova, spune că cunoaște bine problemele micilor fermieri, producători de struguri care au rămas cu plantațiile și soiurile lor vechi, neavând unde să-și vândă recolta.
Gheorghe Gaberi
„Ciuciulenii e un sat specific, dar nu numai pentru ei această problemă există, fiindcă la Ciuciuleni majoritatea plantațiilor viticole au fost de soi Izabela, care, după ce a fost interzis exportul de vinuri pe piața Federației Ruse, acest soi nu s-a mai regăsit în industria de vinificație.
Majoritatea recoltează acest soi de struguri, de Izabela, și-i exportă în stare proaspătă în Federația Rusă. La Ciuciuleni știu lucrul acesta, anul trecut noi minuțios ne-am ocupat cu acești deținători de plantații, le-am făcut toate actele ca să poată să-și vândă strugurii în stare proaspătă, dar problema este în ansamblu, că producătorii mici de struguri, cei care au obținut plantațiile în urma împărțirii viilor din gospodăriile colective la momentul de față dispun de loturi extraordinar de mici de struguri, care sunt crescuți așa cum a considerat stăpânul plantației, iar vinificatorii, cei care sunt beneficiarii acestor struguri, trebuie să producă vin de soi.
În situația în care nu există o cooperare bună cu vinificatorii este complicat să fie vânduți acești struguri...
Pentru a obține acest vin de soi, ca să-l poată vinde, ei trebuie să aibă un lot de 50-100 de tone de struguri care să fie recoltați strict atunci când și-au atins parametrii, conținutul de zahăr, de acid și alți parametri de calitate a strugurilor. De aceea în situația în care nu există o cooperare bună cu vinificatorii este complicat să fie vânduți acești struguri.”
Europa Liberă: Dar de ce anul trecut s-a putut să fie vândut un kilogram de struguri cu patru lei, iar anul acesta nici măcar cu doi?
Gheorghe Gaberi: „Păi anul trecut s-au cumpărat acești struguri, s-a produs o cantitate foarte mare de vinuri, care nu și-a găsit desfacerea, încă sunt la fabrici cantități foarte mari de vinuri din roada anului trecut și vinificatorii au probleme.
Referitor la soiul Izabela, există și aici o soluție, dacă am fabrica sucuri, fiindcă California produce cantități enorme de sucuri din grupa soiurilor Izabela, care asigură, practic, toată lumea, căci sunt sucuri organice. Aceste soiuri nu necesită tratamente cu chimicale, cu pesticide, sine-costul este mai mic. De fapt, noi suntem unica țară din Europa care dispunem de plantații de soiul Izabela cu o capacitate de aproximativ 50-60 de mii de tone de struguri.
Your browser doesn’t support HTML5
Viticultori: Strugurii sunt de 3-4 ori mai scumpi în pieţe din cauza intermediarilor
Iată acești struguri trebuie să fie transformați în sucuri, în alte produse non-alcoolice, care ar putea să ne aducă venituri și atunci cei de la Ciuciuleni s-ar simți fericiți, dar cineva trebuie să creeze un proiect. Iată aici trebuie să lucrăm toți împreună, dar sărmanii oameni de la țară, cei care sunt 1:1 cu problema și nu are cine să-i ajute, dar trebuie să se reorienteze la această tendință modernă de a lucra în tandem cu fabricile de vinuri.”