„Moldova n-are cale. Asta-i calea nomenclaturii sovietice” (VIDEO)

Liderul democraților, Vlad Plahotniuc, spune că guvernul trebuie să se adapteze la prioritățile urgente ale moldovenilor și promite că partidul său va veni cu soluții: majorarea salariilor, repararea drumurilor, aprovizionarea cu apă. El menționează că criticile la adresa partidului trebuie privite ca o competiție și precizează că PD este și va fi un partid puternic. Vlad Plahotniuc spune că el este un om puternic, iar cei puternici sunt atacați de niște prăpădiți. Recent, James Pettit, ambasadorul Statelor Unite la Chișinău, a avertizat că „procesul de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană a încetinit în ultima perioadă comparativ cu anul 2016, când se observa un progres”. Diplomatul și-a exprimat opinia că „această încetinire s-ar putea datora faptului că Moldova este în prag de alegeri parlamentare”, relatează IPN. În opinia ambasadorului american, corupția sistemică rămâne obstacolul principal în calea integrării europene și a atras atenția asupra problemelor legate de funcționarea justiției. James Pettit a menționat și marea problemă a migrației, pe care a calificat-o drept o „tragedie națională”. Cum văd localnicii din regiunea de sud prezentul și viitorul Republicii Moldova?

„Moldova n-are cale. Asta-i calea nomenclaturii sovietice”

În sudul Moldovei, la Cantemir, mai multă lume spune că nu vrea să meargă la vot. Unii sunt pătrunși de un puternic sentiment antipolitic, alții cred că oricum nu au ce face, că degeaba votează, pentru că nu se schimbă nimic, că politica se face în culise, controlată de către niște interese obscure. Majoritatea au un dispreț profund față de politicienii de la Chișinău. Ei vorbesc despre un dezastru pe care nu și-l asumă cei de la putere, dar, desigur, fiecare țară are politicienii pe care îi merită.

Oameni și locuri din Cantemir

– „Uitați-vă, în Moldova trăim. Ce-i de scumpă producția la noi în ziua de azi! La ce am ajuns noi, că toată lumea pleacă? Așa-i guvernarea, acei de sus fac așa ca toată lumea să plece. Toți banii îi pun în buzunar, da’ lumea las’ să stea să sărăcească. Pensie nu-i, leafă nu-i, de lucru nu-i; au stricat toate zavoadele (uzinele). Ce era la noi aici, în Cantemir? Și fermă de porci, și zavodul era, multe de toate au fost. Și unde-s acum toate? Lumea a rămas pe drumuri, lumea a plecat din țară. D-apoi așa se face, să plece lumea?! Ei au alungat-o, au făcut așa ca s-o alunge, oamenii din țară să se ducă.”

Europa Liberă: Dar pe cei de la putere o dată la patru ani îi trimit tot cetățenii prin acest vot pe care îl dau?

– „Ei, îi trimit. Noi nu știm cine-s ei, că doar ei propun candidatura la acești pe care trebuie să-i votăm. Și la noi lumea așa-i în ziua de azi, că „hai să-l alegem pe aista, că aista-i așa...” sau vin cu o politică oarecare – noi o să facem ceea, o să facem ceea... Și la urmă ce?”

​Europa Liberă: Are vreun preț promisiunea politicianului?

– „N-are niciun preț, n-are niciun preț, nimic. Ce promit ei nu fac. Konecino (desigur) că-s mincinoși. Ei nu-s de putere, ei își pun banii în buzunar. La ce am ajuns noi? Copiii au plecat peste hotare și eu stau cu nepoții acasă. Mama într-o parte, tata în altă parte și copilul stă cu bunica. Și continuă să plece. Dar lumea o să se ducă cu totul. „Mămică, eu îmi fac documentele și mă duc și te iau și pe tine. La ce să stai aici, la sărăcie să stai?”

Europa Liberă: Dar cine o să rămână aici?

– „Da’ n-o să rămână nimeni aici!”

Europa Liberă: Și atunci, cine o să schimbe situația în bine, dacă ziceți că-i rea?

– „Da’ n-o să schimbe nimeni, n-o să schimbe. Tot aiști din Parlament au să facă să fie și mai rău, și mai rău. Ne mai întâlnim și vedem ce se face la noi în țară și ce să facem și ce să dregem ca să fie o țară cumsecade, că înainte era Moldova bogată, se numea. Dar acum ce Moldovă avem noi? Moldova săracă se numește acum. Mă gândesc: oare de ce lumea noastră nu se răscoală, să iasă cu furcile, cu topoarele, cu una-alta? De ce? Pentru că lumea are frică, fiindcă înainte pun poliția și te pun la dubală. Lumea are frică în ziua de azi. Frica vine de acolo, de sus, dar cu frică nu rezolvi nimic. Dar cine să se răscoale, că la noi nu-i lumea ceea care să se ducă. Aiștia care-s, iacă-tă, ai lui Șor sau ai lui Plahotniuc oameni că, vrei-nu vrei, el îi impune. „Ești pe listă, hai, te-ai suit și am plecat!”. Și el îi impune pe dânșii. Da’ un om de aista, așa, de rând ca noi, el nu se duce, Doamne ferește! Da’ ce să fac eu acolo? Să mă închidă, să mă bată, să mă... doar se vede ce se face la televizor.”

Europa Liberă: Dar demnitatea moldovenilor unde e?

– „Mătincă nici demnitate nu avem. Noi toți suntem înjosiți, îi dezastru, îi înjositor, își șterg picioarele de noi. Ei doar de pe spinarea la oameni tot ce se face, că omul muncește, că toți banii ăștia care-s de peste hotare doar se transferă la noi în țară. Și ce fac ei cu banii aceștia? Las’ să ridice leafa la oameni, las’ să pună la pensii, că ce face omul în ziua de azi, când totu-i scump, cu 700 sau cu 800 de lei pensie?”

Europa Liberă: Dar mulți spun că e și vina dezbinării societății?

– „Unde-s mulți, puterea crește. Da, îi drept. Ei dar ce să facem? Așa-i. Mergem înainte. Ne-om uni, ne-om uni, nu – nu! Dar lumea cam pleacă, toată lumea pleacă și cu cine o să rămână Moldova? Mă uit și la noi – o grămadă de apartamente-s libere. Foarte multă lume îi plecată, de prin sate tot așa. Ei ladno (bine) că părinții se mai bucură că copilul mai trimite și mai fac ceva și trăiesc pe ceea ce le trimite, dar acela care nu are pe nimeni, pe ce să trăiască? Șede săracul om și vai de capul lui, moare acasă.”

Europa Liberă: Dar mai rău poate fi?

– „Mai rău poate fi! Mai rău poate să fie, că o să rămână Moldova fără oameni.”

– „Eu înainte socoteam că Moldova îi, cum spuneau rușii, „цветущая Молдавия” (Moldova înfloritoare). Dar acum ce-i? Amu-i Moldova hoților!”

Europa Liberă: Pe ce cale merge Moldova azi?

– „Pe calea prăvălită, sub râpă toți se duc, iaca ce.”

Europa Liberă: Dar de ce?

– „Pentru că toți hoții îs la putere.”

Europa Liberă: Și cum scapă Moldova de hoți?

– „Mata poți să-mi spui de ce au amânat ei alegerile acestea? De ce le-au amânat?”

Europa Liberă: Dar Dvs. de ce credeți?

– „Trebuiau să fie în octombrie, dar le-au pus în februarie de-amu, pentru că ei vor să aghiteze lumea și să voteze pentru dânșii.”

La piață

​Europa Liberă: Ce-i de făcut, ca să se schimbe lucrurile în bine?

– „Fiecare când intră la post spune că „ne luptăm cu corupția, ne luptăm”, dar nu se luptă nimeni cu nimic. Trebuie să-i distrugă pe bandiții iștia, pe hoții iștia...”

Europa Liberă: Dar a cui e vina mai mare – a politicianului sau a cetățeanului care merge și votează pentru politician?

– „A politicienilor, pentru că ei aghitează oamenii, le plătesc bani numai să voteze pentru dânșii, iaca ce.”

Europa Liberă: De ce alegătorul ia banul ca să-și dea votul?

– „Pentru că-s proști moldovenii noștri, iaca ce vreau să spun. El nu știe pentru cine votează și nici nu știe de ce votează. Dar alde Plahotniuc le dă la femeile celea prin roddom (maternitate) câte o corobcă (cutie) cu haine, cu ceea... și-i aghitează, și gata, iaca ce. Și omul se dă.”

Europa Liberă: Ce-i de făcut?

– „Ce-i de făcut? De convins poporul să fie pentru părerile lui, dar nu pentru părerile celea care se vând.”

– „Lumea pleacă și se duc care în Rusia, care în Italia, care în Spania, care și încotro și prin toate țările-s numai moldoveni, dar aici în țară nu rămâne nimeni, că-i amăgesc.”

Europa Liberă: Și o Moldovă depopulată unde ajunge?

– „Moldova depopulată ajunge la sărăcie. Rămânem cu pielea goală și gata. De unde iau ei atâția bani, Plahotniuc de cumpără atâtea? Ce mă-sa i-a dat sau tată-său i-a dat?! N-o să facem nimic până ce nu-i alungăm pe toți din Parlament, toți hoții să-i alungăm și să punem niște oameni de bază, dar amu-i greu de găsit oameni de bază, că ei toți îs vânduți. Năstase ce? El au arătat că-i bun, îi bun, dar când acolo el...”

​Europa Liberă: Cum vă descurcați, cine-i omul care merită să-i dați Dvs. votul?

– „Omul care să-i dăm noi votul? Aista-i Dodon. El o să facă treabă, el a făcut legătură și cu rușii... ”

– „Dodon nu trebuie să împartă țara asta a noastră în două părți – cu Estul și cu Vestul. Las’ să fie cu cine-o fi, dar să fie bine, dar la noi îi mai rău și mai rău. De ce așa?”

Europa Liberă: Dar Dvs. cu cine vreți?

– „Eu mai mult văd ieșirea cu Europa. Ei trăiesc cu mult mai bine ca noi.”

Europa Liberă: Dar Dvs. astăzi cum vedeți această cale pe care merge Moldova, direcția pe care și-a ales-o?

– „Doamnă, ca să construiești ceva, trebuie, în primul rând, să știi cum să distrugi și ce să distrugi, dar dacă nedistrugând sistemul vechi vrei să faci în casă aceeași sobă, te înăduși de fum și nici căldură n-ai să ai. Moldova n-are cale. Asta-i calea nomenclaturii sovietice. Acum se stăruie să ne facă societatea civilă, dacă nu-s americani, nu-s români, nu-s ruși, toți, societatea civilă cu rușii deasupra. Hai să fim serioși!”

– „Что вам всё время русские виноваты? Я не могу понять.” („De ce tot timpul rușii vă sunt de vină? Nu pot să înțeleg.”)

– „Я не говорю про русских, а русское правительство.” („Nu spun despre ruși, ci despre conducerea rusească.”)

Blocuri cu apartamente părăsite

– „А при чём здесь русское правительство? Вы живёте в Молдове. Уже сколько независимости вашей? Надо было что-то делать.” („Dar ce treabă are aici conducerea rusească? Trăiți în Moldova independentă de atâția ani. Trebuia să faceți ceva.”)

– „А почему у нас телевидение всё про русских?” („Dar de ce la noi la televiziune mereu despre ruși arată?”)

Europa Liberă: Iată vedeți că polarizarea societății se face pronunțată?

– „Nu, nu... Polarizarea vine de la televiziune.”

Europa Liberă: Dar se ceartă vecin cu vecin, soră cu frate...

– „Dar ce a făcut statul ca să nu fie asta?”

Europa Liberă: Dar statul sunt cetățenii.

– „Nu-i drept. La noi statul îi toată nomenclatura de partid sovietică, începând de la Voronin, de la Lupu și de la ceilalți.”

Europa Liberă: Crește acest sentiment al urii, al dușmăniei unul față de altul...

– „Păi asta rezultă din televiziune.”

– „Oamenii nu trebuie să se dușmănească, chiar și aceiași ruși, chiar și aceiași bulgari, nu trebuie să ne dușmănim noi.”

– „Îi corect, îi corect!”

– „Noi trebuie să cerem guvernanților să nu mai fim așa de chinuiți și așa de săraci. Tineretul pleacă din țară și rămânem fără de săteni în sat; îi o casă aici și părăsite 20 și apoi încă o casă... Dar peste zece ani n-o să fie nimeni, au să plece toți din țară.”

Europa Liberă: Cine și de ce îi fugărește din sat și din stat?

– „Sărăcia, pentru că ei au văzut că acolo peste hotare drepturile omului sunt respectate, dar la noi e încălcată legea cea mai mare, adică noi suntem niște marionete conduse de cineva de sus care a furat miliardele.”

Europa Liberă: Dar dvs. de ce vă lăsați conduși de cineva?

– „Dar ce să facem? Să ieșim în stradă? Am ieșit! Au ieșit și ce au făcut? Nimic! În alte țări, chiar și în aceeași Românie, când iese cineva în stradă, le face dreptate repede. Dar la noi ce se face? Ieșim în drum, vai de capul nostru, stăm și ei ne spun că suntem plătiți ca să stăm. Noi nu suntem plătiți ca să stăm. Noi vrem dreptate! Iaca de ce iese lumea.”

Europa Liberă: Dar ce ar însemn această dreptate pentru Dvs.?

– „Trebuie fugăriți aceștia de la guvernare. Totu-i în mâinile hoților, bandiților.”

– „În capul omului trebuie să se schimbe ceva. Cum să-l cred eu ce spune Plahotniuc sau Dodon, dacă eu știu că aceștia-s cei mai bogați oameni? Procurorii, judecătorii au palate și toți știu de asta. Cred că și ei au conturi bune, dar principalul e că ei stau în solda cuiva. Judecătorii au câte 14 mii de lei pensia. De ce un țăran are 800 de lei cu mare greu, iar acela, un judecător, se revoltă că i-au dat numai 9 mii? Și-i face recalculare, și-i dă 14 mii! Dar țăranul nostru, el se revoltă? L-au asuprit într-atât că l-au amestecat cu colbul. Uite așa-i, de două degete colbu-i pe creiere la noi, la omul de la țară. Voi în loc să veniți să-l curățați, voi îl îndesați mai tare. De ce nu spune adevărul? Adevăru-i un lucru simplu...”

Europa Liberă: Ieșirea din rătăcire îi ușoară?

– „Nu! Nu, pentru că lumea nu-i deprinsă să cunoască adevărul, pentru că lumea-i săracă și sărăcia materială determină și sărăcia mentală. Dar când l-ai însuflețit pe om, i-ai arătat direcția...”

​Europa Liberă: Moldovenii îs luptători pentru drepturile lor, pentru adevăr?

– „Doamnă, luptătorii încă după ‘40 au fost nimiciți și continuă mai departe să fie nimiciți. Este încă un proverb: „Dușmanul dușmanului meu prieten îmi este”. Ia întrebați pe oricine, cine-i cel mai tare bătut la televiziune, denigrat, tăvălit în glod? Acela care-i pentru noi.”

– „N-avem pentru cine să votăm, că acolo pun numai de-ai lor. Они все имеют деньги, все платят, чтобы за них голосовали, больше, дальше некуда.” („Ei toți au bani, toți plătesc ca să fie aleși; nu se mai poate așa.”)

Europa Liberă: Сегодня деньги решают всё? (Astăzi banii decid totul?)

– „Только деньги решают всё на сегодняшний день у нас в Молдавии, потому что справедливости нет вообще, куда бы ты не пошёл. Хотя в одну больницу, хоть в одну школу, куда бы ты не пошёл, везде без денег ничего не сделаешь.” („Numai banii rezolvă totul în ziua de azi în Moldova, pentru că nu există nicio justiție, oriunde te duci. Chiar și la un spital sau la o școală, oriunde te-ai duce, fără bani nu poți face nimic.”)

Europa Liberă: Есть будущее у Молдовы? (Moldova are viitor?)

– „Будущее есть, если другой парламент будет, другой руководитель, другое руководство.” („Va avea viitor, dacă va fi alt parlament, alt conducător, altă guvernare.”)

Europa Liberă: Это от вас зависит. (Asta depinde de dvs.).

– „Да, но нам некого выбирать, потому что когда нам ставят вот эти выборные листы, нам не из кого выбирать, потому что ни одного человека который от нас, с наших низов, нету ни одного. Профсоюзы не работают, ничего не работает, мы все на рынке. Делают все законы только для них, вот они сделали закон, через месяц-два их уже не устраивает, они его аннулируют, другой под себя делают. Законы только под себя делают.” („Da, dar nu avem pe cine alege, pentru că atunci când aduc listele electorale nu avem alegere, fiindcă nimeni dintre noi, din clasa de jos, nu este în acea listă. Sindicatele nu funcționează, nimic nu funcționează, toți suntem la piață. Ei fac toate legile numai pentru ei, așa că au făcut o lege, după o lună sau două, dacă nu mai sunt mulțumiți, o anulează și fac alta mai bună pentru ei. Legile-s făcute numai pentru ei.”)

​Europa Liberă: Dar pentru dvs. ce legi au fost adoptate în parlament ca să vă îmbunătățească condițiile de viață?

– „Nimic, nimic, nimic...”

Europa Liberă: Cum vă explicați că lumea îi cu necazuri, cu oftatul, cu chinul?

– „D-apoi ce? Își bat joc de lume. Mai scump ca în Europa. Ce astea-s țăni (prețuri) pentru bazarul din Moldova? Ia uite! Îs mai scumpe ca în Israel, ca peste tot. Lumea trăiește sărac, moare de foame, își bat joc de bătrâni. Bătaie de joc în Moldova!”

Europa Liberă: Unii mor de foame, alții o duc foarte bine.

– „Milionarii care fură, care-și umplu buzunarele cu de toate, aceia trăiesc bine, dar...”

– „Eu nu fur de la nimeni, eu muncesc...”

– „Nu Dvs., eu nu zic de Dvs., eu zic de parlamentari.”

– „Eu, dacă vreau să trăiesc bine, eu muncesc...”

– „Nu, unii moldoveni nu lucrează; beau și degradează. Și tineretul fix așa. Unii care se stăruie, pleacă.”

Europa Liberă: Dar iată Dvs. sunteți tânără. Bănuiesc că aveți vreo 20 de ani...

– „N-are 20, învață...”

– „Eu încă învăț, la Colegiul de medicină, eu mă stărui, dar alții...”

Europa Liberă: Cum vedeți viitorul Moldovei?

– „Nimic bun...”

– „Foarte sărac, pentru că în Moldova cariera nu ți-o faci, n-ai posibilitate să te ridici; în țările europene poți să te ridici mai înalt, cariera și-o fac, dar la noi tineretul... ori se mărită devreme, ori șed și fumează, beau și nu le mai interesează, și asistența socială pe care le-o dă le convine și gata.”

Europa Liberă: Ori își face valiza?

– „Ori își fac valiza și se duc peste hotare. Și în unele sate au rămas numai bătrânii sau unele sate au rămas chiar pustii.”

Europa Liberă: Și Dvs., ca reprezentantă a generației tinere, ce vă gândiți să faceți: să rămâneți, să confruntați sistemul sau să plecați?

– „Totul depinde de ce lucru o să am și ce posibilități.”

– „O să plecăm peste graniță...”

Europa Liberă: Depinde de votul dvs., pe cine o să trimiteți în parlament să facă legi bune, pe cine o să trimiteți să guverneze Republica Moldova.

– „Noi alegem, dar votul nostru...”

Europa Liberă: Cât îi de prețios votul?

– „Un vot este foarte prețios, dar nu-și face efectul.”

Europa Liberă: Dar o promisiune?

– „O promisiune e ceva frumos, dar dacă n-o îndeplinești, de-acum nu-i aceeași.”

Europa Liberă: Îl taxați pe politicianul care vă măgulește cu o promisiune și după asta uită de ceea ce a făgăduit?

– „Logic, îi taxăm.”

La piața din Cantemir

​Europa Liberă: Cum vedeți Moldova peste zece ani?

– „Cinstit să vă spun, eu cred că o să rămânem tot așa. Dacă n-o să facem ceva, apoi o să ne dăm mai în jos, căci sute de oameni pleacă, mii...”

– „Îs mici salariile, îs mici pensiile. Pe televizor spune că salariul mediu îi la șase mii, dar nu-i drept. Eu am băiat cu două universități, lucrează profesor la o școală muzicală și el primește rovno (exact) trei mii de lei. Dar o familie din patru oameni, cum credeți – dar încă și eu pe capul lor –, poate să trăiască? Pentru condiții la pensia noastră de 1500, nouă nu ne ajunge pensia mea nici pentru condiții să plătim. Apa-i scumpă, gazul îi scump, lumina îi scumpă...”

Europa Liberă: Pentru utilități...

– „Pentru toate celea... Eu, dacă n-aș avea băiatul lângă mine, n-aș avea cu ce să trăiesc, pentru că nu-mi ajunge. Mie nu-mi ajunge să plătesc condițiile, dar încă să mai mănânc, dar încă și leacuri să mai cumpăr...”

Europa Liberă: Dar credeți că guvernanții nu cunosc că există un segment al populației care o duce atât de greu?

– „Lor li-i bine, ei trăiesc bine. Eu sunt foarte nemulțumită. Eu am lucrat toată viața, toată viața am lucrat și să ajungi tu că să nu poți să dai la un nepot o bomboană, asta nu-i bine. Îmi pare rău...”

Europa Liberă: Dar o dată la patru ani ei vin și vă cer votul și dvs. mergeți și puneți ștampila pe buletin.

– „Păi, tocmai că noi punem votul cu nădejdea că totuși o să trăim mai bine. Din ‘91 și până acum, noi tot punem voturi, nu? Tot tragem nădejde că o să fie bine, dar nu se văd schimbări spre bine, chiar nu se văd.”

Europa Liberă: Și e vina doar a politicienilor sau și a cetățenilor?

– „Nu se vede că sunt schimbări și nici adaosuri la pensie nu-s. Mizerabilii, să trăiască ei cu așa mizerabili bani!”

Europa Liberă: A cui e vina?

– „Nu. Eu totuși cred că-i vina capului nostru de mai sus, cum se conduce. Și tot timpul avem speranța că o să nimerească un om, că la noi sunt oameni deștepți, sunt foarte deștepți, eu m-am întâlnit cu așa oameni, dar nu înțeleg de ce cum ajung iaca la Parlament, cum ajung acolo la conducere uită, totuși uită de noi. Nu, eu nu mai cred în nimic. Îmi pare rău.”

Europa Liberă: Dar deznădejdea tot nu duce la bine.

– „Nu duce la bine, dar nici așa nu se trăiește cum trăim noi.”

Europa Liberă: Chiar e văduvită societatea moldavă de politicieni onești, de oameni care ar pune interesul național în capul mesei?

– „Eu nu zic. Sunt oameni, sunt oameni deștepți, sunt oameni, dar nu... La noi îi rău, noi în țară nu trăim bine și-mi pare rău, că avem o țară foarte frumoasă.”

Europa Liberă: Dvs. ziceți că sunteți inginer de specialitate.

– „Da, inginer-constructor.”

Europa Liberă: Dacă ați fi fost inginerul politicii moldovenești, ce ați fi făcut?

– „Nu este nicio dreptate la ziua de azi în justiția noastră. Chiar eu am avut câteva cazuri care au fost închise, și de furt, și de altele. Ba el îi neam, ba el îi cumătru, mai mult ține de cumătrismul ista și de nemurismul ista al lor.”

Sediul procuraturii raionale

​Europa Liberă: Și astăzi trei probleme mari ale statului Republica Moldova care sunt?

– „Nu există dreptate în țara noastră și n-o fac. Peste tot îs corupți toți. Prima îi corupția, a doua îi cumătrismul și a treia eu cred că nu-i socot pe moldovenii noștri de oameni. Eu mă uit chiar găgăuzii, aceiași găgăuzi, mai multă atenție li se atrage lor – ce drumuri li se fac prin sate, ce condiții li se dau lor, în autonomia găgăuză, față de moldovenii noștri. La noi, la moldoveni, dacă să se ridice cineva dintre moldoveni, îi dau în cap deodată, adică îl apasă în jos: „taci și tu acolo, prostule, că tu nu știi cine ești”.”

Europa Liberă: Păi și această umilință a moldoveanului nu poate fi transformată în demnitate?

– „E luată demnitatea omului, îi înjosit, umilit, dar noi tăcem. Dacă ne-au spus că au să ne scoată patentele acestea ca să nu mai lucrăm, noi nu știm ce o să ne aștepte înainte.”

Europa Liberă: Am înțeles că și pe Dvs. vă pândește gândul să lăsați totul și să plecați?

– „Da, am de gând să plec. Mi-am cumpărat apartament la Moscova și vreau să plec la Moscova de aici. Eu n-aș vrea să plec de aici, aici mă țin multe, mă ține baștina...”

Europa Liberă: Vă dau lacrimile când ziceți că plecați în Rusia.

– „Noi suntem în vârstă și asta nu ne lasă – rădăcinile...”

Europa Liberă: Care sunt subiectele despre care se discută cel mai mult iată aici, la Cantemir, totuși e o distanță măricică de Chișinău, peste 100 de kilometri?

– „Se discută și la noi despre corupție, de miliard. Lumea totuși mai înțelege, dar ce rost are că am fost la proteste, că am protestat, dacă nu iese nimeni în fața poporului? Noi ne ducem și strigăm, strigăm: „Jos!”, „Sus!”, „Dați miliardul înapoi!”, dar iese cineva? Numai mascații aceia iese și în rest, nimeni.”

Europa Liberă: Și lumea trăiește cu frică?

– „Da, da, cu frică! Le este frică de acei de sus, de clanul care s-a pus la putere le este frică foarte tare. Spun că trag atenția la tineret. Unde trag atenție la tineret? Este un tânăr specialist care vine și-l mănâncă cu orice preț ca să-l scoată. Dacă nu s-a dat de partea lor, de partea Partidului Democrat, gata, îl aruncă. Îl aruncă peste bord, nici nu se uită, nici nu se uită că are el doi-trei copii. Și de atâta tineretul pleacă de la noi din țară, doamnă.”

Europa Liberă: Are viitor Moldova?

– „...Poate. Poate, dar îi greu de crezut. Mobilizarea asta să fie, tot mai multe proteste, proteste... Ei totuși se tem. Dl Plahoniuc are oleacă de frică, dacă nu s-ar teme, nu l-ar păzi atâția. Un om care nu se teme, care n-a făcut greșeli în viață... Merg singur, mă duc la un magazin, mă duc la cumpărături, ies în fața poporului, eu n-am nimic. Dar înseamnă că el se teme, se teme de popor.”

​Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult?

– „Să avem o țară prosperă. Eu îs pensionară, dar am nepoți, copii peste hotare, care vreau să fie acasă cu noi. Am nepot care învață și-i duce dorul mămicii că nu-i lângă el și cred că asta-i – să trăim mai bine. Nu vedeți că ne mint că vor cu Uniunea Europeană, dar ați văzut ce au făcut din băieții care au fost cu Unirea? Cum i-au târâit? Asta-i democrație la noi în țară? Dar cu Rusia ce viitor? C-au lucrat părinții mei, la colhoz lucrau pe timpuri și le duceau cu două copeici, cu doi bănuți le duceau roșiile. Și cum trăiam noi atunci, că ne îmbrăca într-o rochie de pălăma? La asta au să ne ducă, asta o să facă cu Rusia.”

Europa Liberă: Dar vedeți că nostalgia asta totuși mai trezește sentimente încă, dacă ar fi Moldova cu Rusia, ar fi raiul pe pământ?

– „Nu mai este! De ce la dânșii nu-i rai, la ruși? Că sunt sate, cătune care nici lumină n-au. Da, se bate Putin în piept că arată Moscova, dar duceți-vă și vedeți pe lângă Moscova că nu au lumină, că eu am fost și la ruși.”

– „Vrem să vină Plahotniuc și-n Cantemir să facă cum a făcut frumusețe în Nisporeni, să facă și la noi, ca să nu fugim din raionul acesta, din țară. Las’ să vină să vadă cum ședem în mizeria asta, în piața asta. Suntem pensionari și ridicăm lăzile de Doamne ferește! Cu o mie de lei pensie... Lasă-l să vină, că noi n-o să-l fugărim, n-o să-l bolovănim, nimic; o să stăm de vorbă așa cum stăm de vorbă cu Dvs.”

– „Tare greu trăim noi.”

Europa Liberă: De ce?

– „Nu ne-ajung multe de toate. Ce bucurie să avem, dacă nu-s bani, bani nu-s?...”

Europa Liberă: Câți bani vă trebuie ca să fiți fericit?

– „Așa, la un pensionar îi trebuie, cel puțin, măcar două-trei mii de lei ca să viețuiască.”

Europa Liberă: Dar a cui e vina mai mare că Moldova e un stat sărac – a politicienilor sau a cetățenilor?

– „A politicienilor.”

Europa Liberă: Aleși de către dvs., alegătorii.

– „Da, noi i-am ales și ei, da, fac treabă. Ne-au dat în jos definitiv pe noi.”

Europa Liberă: Câte partide sunt în Moldova?

– „Îmi pare că vreo șase-opt. Câte-s?”

Europa Liberă: 46.

– „46? Or fi fiind, nu le-am numărat pe toate, că ne uităm la televizor.”

Europa Liberă: Câți deputați îs în Parlament?

– „Îs 101. Dar de ce trebuie atâția? Nouă nu trebuie atâția. Așa țară mititică cu atâția deputați... Nouă nu ne trebuie. Dorm acolo, în Parlament. Ne uităm seara la televizor.”

Europa Liberă: Ce le doriți celor care guvernează?

– „Să plece! Să vină alții, poate mai tineri vor face treabă, nu?”

– „De ce, mă rog, îl susține lumea pe Șor aista, dacă el a fost condamnat la chestia asta ca să fie trimis în pușcărie pentru furtul miliardului? Și de ce a deschis el magazinele acestea și i-a amăgit pe oameni și a strâns iscălituri? Semnăturile la oameni trebuie să fie că ei trebuie să arate și buletinul și omul iaca îi dă copia la buletin și se înscrie la magazin ca să-i dea mai ieftin mâncare.”

Europa Liberă: Și e vina dlui Șor sau e vina omului care acceptă?

– „E vina lui Șor ca atare, că oamenii n-au știut de chestia asta, nu toți oamenii puteau să-și dea seama de chestia asta, că pâinea ceea nu-i de un kilogram, dar ei au făcut-o de 500 de grame și au pus-o cu prețul ista... De ce l-au dus la Curtea de Apel de la Cahul și nu l-au arestat, n-a vrut niciun judecător să-l judece?”

Europa Liberă: Și răspunsul Dvs. care e?

– „El trebuie să stea după gratii, trebuie să stea după gratii, cu toate că-l susține Orheiul. ”

– „Eu nu m-am scris iaca la Șor la magazinul acela. Asta-i o amăgeală de lume, e o amăgeală. Să-i amăgească pe oameni ca să aibă iscălituri și el iese din tot glodul, așa-i? Dar el las’ să întoarcă la lume miliardul furat, dacă l-a furat el...”

– „Trebuie un Vlad Țepeș din nou la conducere, să nu mai fie conducere parlamentară, dar să fie prezidențială. Să fie un Vlad Țepeș la conducere și să-i tragă pe toți în țeapă – n-ai făcut aceea ce a cerut poporul, ce ai promis la popor, tras în țeapă. Cum le-a făcut Vlad Țepeș. Nu mai voia nimeni în parlament atunci cu boierii, dacă țineți minte din istoria Moldovei.”

Au fost voci ale trecătorilor cu care am discutat pe străzile din Cantemir și care au vorbit cu îngrijorare despre depopularea Moldovei.

* * *

Sergiu Dărănuță a ales să lucreze în Statele Unite ale Americii. Dar a rămas cu sufletul acasă în toți cei patru ani de când este plecat. Este permanent activ și spune – de acolo, de peste Ocean – că vrea să-i susțină pe cetățenii rămași acasă. Fie și numai cu un singur vot împotriva celor care pun frână democrației. Și tot el recomandă concetățenilor săi să lupte pentru purificarea clasei politice de la Chișinău.

Sergiu Dărănunță

​Sergiu Dărănuță: „Când am plecat, pentru mine cel mai important lucru era să am un loc de trai, fiindcă în anul 2012 asta era foarte complicat, prețurile erau mari și pentru mine acesta a fost unul din motivele de a pleca. Plus la toate, fratele meu era aici și voiam să vin să-l văd, dar peste ani se observă că exodul ia amploare foarte mare. Eu sunt persoana care vreau să vin totuși acasă, dar exodul acesta al populației de acum mai merge și pe baza la o inerție. Dar avem ceea ce avem acasă la momentul de față, situația nu-i prea bună sau nu-i cea mai bună, ca să spun așa.”

Europa Liberă: Și această Republică Moldova depopulată în seama cui rămâne? Cine îi va decide soarta?

Sergiu Dărănuță: „Până la urmă, tot se rezumă la politic adică, dacă căpitanul nu este bun, până și șoarecii fug de pe corabie. Eu totuși cred că vom avea un cârmaci bun, care va pune barca asta, că corabie cam nu știu dacă pot s-o numesc, barca asta, Republica Moldova, în albie și populația se va atrage. Eu sunt în Statele Unite, dna Valentina, credeți-mă, multă lumea vrea să vină acasă, foarte multă, dar nu este timpul potrivit.”

Europa Liberă: Când o să fie acest timp potrivit pentru revenirea diasporei în Moldova?

Sergiu Dărănuță: „Oamenii aici fac și bani mulți. Mulți vor să vină să investească chiar în ceva. Da, nu cei mai mari bani au să-i facă în Moldova. Când au să fie siguri că investițiile lor merg acolo unde trebuie, când au să fie siguri că statul, justiția le asigură un protectorat, ca să spun așa, adică când, practic, legea o să fie în capul mesei. Și până când respectiv și dorul de casă o să-i macine într-atât că au să spună: „Băi, nu mai pot să stau în Statele Unite”. Și-s foarte multe persoane de acestea. Cu toate că de partea cealaltă a balanței sunt foarte multe persoane care spun: „Măi, am un job, am un business, nu mai vreau nimic absolut”. Adică iată așa o situație este.”

Europa Liberă: Dacă Sergiu Dărănuță ar avea așa o posibilitate, care ar fi câteva lucruri pe care le-ar aduce de acolo, de peste Ocean, în Republica Moldova?

​Sergiu Dărănuță: „Aoleu, dacă ar fi... Nu știu dacă ar fi de peste Ocean, fiindcă aici democrația asta e plămădită de zeci de ani, cum spun ei, de părinții întemeietori, dar niște lucruri totuși s-ar schimba acasă. Dacă eu aș veni, aș încerca să schimbăm disciplina oamenilor în ceea ce ține de muncă, aș încerca să schimb viziunea lor în ceea ce ține de viitor. Problema noastră e că noi suntem niște oameni supărăcioși de la niște lucruri mărunte. Asta este o problemă foarte mare pentru Republica Moldova, cu toate că eu înțeleg că sărăcia-i baza acestei probleme. Plus la toate acestea, iarăși mă întorc la nivelul politicului, fiindcă acolo se ascund toate ițele acestea care ar putea să schimbe lucrurile în țară.”

Europa Liberă: Dictatura legii ar putea să fie stăpână și în Republica Moldova?

Sergiu Dărănuță: „Asta este principalul, fiindcă legea nu presupune doar legea că haideți s-o respectăm și o să ne fie bine la toți. Legea permite ca noi să construim ceva sănătos în societate, anume legea, anume dictatura legii. Totul se începe de acolo, de la organele acestea centrale sau de la organele judiciare; totul de acolo se începe, fiindcă dacă eu văd o nedreptate în privința cuiva, automat la mine în cap este nesupunerea aceasta civică: păi, de ce la acela i s-a făcut parte, dar mie nu? Adică avem precedente periculoase foarte multe. Și asta nu-i de acum. Eu vreau să spun că asta-i în toți acești 27 de ani de independență.”

Europa Liberă: Deseori atunci când vorbesc cu oamenii de la firul ierbii, aud păreri precum că mai bine ar fi să trăiești într-o dictatură decât într-o democrație. În 27 de ani nu au reușit să se dezmeticească moldovenii ce înseamnă o adevărată democrație?

Sergiu Dărănuță: „Eu cunosc despre ce exemple se invocă. Se invocă exemplul lui Lukașenko și al Belarusului. Eu deseori folosesc așa un lucru. Curățenia și „poreadka” (ordinea) din Belarus se datorează unui singur om – Lukașenko. Dacă mâine îl luăm pe Lukașenko, acolo va fi dezastru. Noi democrația trebuie s-o legăm nu de un om sau de un grup de oameni, democrația trebuie s-o legăm de lege și de respectarea legii. Asta face diferența dintre țările europene sau Statele Unite, sau Canada – oamenii sunt educați. Totul se începe din școală și după asta noi putem să legăm de anumite conjuncturi, dar la momentul actual eu nu sunt de acord absolut deloc cu situația că un om ar schimba absolut tot. Și asta a fost dovedit. Oare n-a avut, de exemplu, dl Voronin autoritate? După asta, dl Plahotniuc? Păi se vede că acesta este un eșec de a lega succesele țării de o persoană.”

Europa Liberă: Dar moldovenii, mulți dintre ei vor anume un tătucă din ăștia care să bată cu pumnul în masă, să spună el ce trebuie să facă o structură sau alta, un sat sau un oraș.

​Sergiu Dărănuță: „Problema-i că multe persoane despre care Dvs. spuneți că-s de la firul ierbii n-au fost peste hotare, dar tot timpul totul se face în comparație. Nu poți să spui că este „a”, dacă nu știi că este „b” ș.a.m.d. Asta-i una la mână. Doi la mână: câteodată nu înțeleg de ce copiii, fiindcă toți cu cine discutați Dvs. au rude, au copii și, respectiv, fiecare al cincilea om este peste hotare. Înseamnă că persoanele plecate peste hotare nu le explică adevăratul sens al democrației și asta este o pistă greșită. Plus la toate, democrația e un lucru măreț. Eu vreau să pornesc de la ceva mai simplu, dna Valentina. Noi limba nu cunoaștem, ce limbă avem în țara noastră, noi nu știm ce limbă cunoaștem. Asta, în general, e foarte grav!”

Europa Liberă: Și această problemă identitară e prezentă și ea în speech-ul politicianului care de 27 de ani încearcă să-i spună cetățeanului că este un adevăr științific și este o națiune civică, și este o limbă consfințită în Constituție, și e o altă denumire a limbii adoptată la 31 august 1989. Și iată din această rătăcire cam greu iese societatea.

Sergiu Dărănuță: „Și motivul rătăcirii noastre sunt iarăși politicienii, fiindcă mai sunt nostalgici după Uniunea Sovietică, mai sunt persoane cărora li s-a băgat în cap că suntem moldoveni și punctum. Eu vreau să vă spun doar un mic exemplu. Eu am trăit cu cineva de 23 de ani din Transnistria, într-o casă am locuit, mă rog, aici, în Statele Unite, ca să facem o paralelă. Domnișoara respectivă, că era o domnișoară, adică era soția unui prieten de-al meu, când o întrebai cine ești, americanii o întrebau cine e, și ea spunea la toată lumea: „Eu sunt transnistreancă, eu sunt din Transnistria”. Și le lămurea unde este Transnistria. Pe când moldovenii noștri spun: „Măi, eu îs din România, eu îs din Ucraina, eu îs din Rusia...”. Ce vreau să spun cu asta? Acolo s-a dorit ca să se formeze o identitate aparte, care să se numească transnistreni, cu limba oficială rusa. Și s-a reușit. La noi nu se reușește. Înseamnă că nu se dorește. Eu asta am vrut să spun că, dacă s-ar dori, ar fi absolut fără probleme. Până la urmă, eu iarăși spun: ițele sunt în mâinile cuiva. Când spun „ițe”, spun lege, spun televizor, spun content-uri pe internet ș.a.m.d., ș.a.m.d. Doar asta este o putere fenomenală!”

Europa Liberă: Și atunci, tot mai des se acreditează ideea că ar lipsi voința politică și că această clasă politică pune prioritar interesul personal, de partid, și nu cel național. A crescut dezamăgirea, dar politicienii se identifică totuși cu cetățenii acestui stat, țara își merită guvernarea pe care o are.

Sergiu Dărănuță: „Winston Churchill spunea că un guvern sau un guvernant bun după alegeri se gândește la popor, unul rău după alegeri se gândește la următoarele alegeri. Cu părere de rău, dar se observă că prostimea populației sau neștiința ei duce la rezultate bune pentru politicieni în cazul de față și le permite politicienilor să se afle la cârma țării într-o formulă sau alta. Eu n-aș vrea acum să depănăm ciclurile acestea electorale care au fost de la Independență încoace, sunt aceleași persoane, care au făcut ca un cameleon, adică anumite metamorfoze, dar s-au păstrat în jilțul de deputat, de ministru ș.a.m.d., adică mereu au fost pe arena politică, fiindcă au înțeles secretul. Au înțeles secretul cum pot să amăgească populația, într-un fel, adică „amăgească” îi prea tare spus, dar cum ar putea să ia voturile populației așa ca ea să nu observe chestia asta.”

Europa Liberă: Remitențele se zice că au salvat Republica Moldova, cel puțin au menținut-o pe linie de plutire, iar lumea nevoiașă continuă să spună că duce un trai sărac și că și spiritual e mare sărăcia. Cu asemenea cetățeni se poate făuri ziua de mâine altfel decât cea de azi sau cea de ieri?

Sergiu Dărănuță: „Noi alții nu avem, aceștia sunt ai noștri. Și o familie dacă-i numeroasă și unul, mă scuzați, a stat într-o pușcărie și altul este un deputat, și altul este un învățător, familia se străduiește să trăiască unită și să se ajute unul pe altul. Exact același lucru. Noi trebuie să făurim noțiunea de națiune, noi trebuie să ne străduim să mergem pe linia aceasta. Dacă vedem că omul merge mai greu sau dacă omul, cum spuneți Dvs., o să putem să făurim cu cel care e sărac spiritual, haideți să-l îmbogățim. Asta este ideea – de a cultiva o națiune de care să nu ne fie rușine, cu care ai putea să făurești ceva, lucruri mărețe, eu nu spun de lucruri mărețe materiale, nu, vorbesc de lucruri spirituale. Ca un exemplu, fiindcă văd că la noi foarte multă lume se axează acum pe ortodoxie. Uitați-vă, când a fost momentul dărâmării în perioada comunistă a bisericilor, a lăcașelor sfinte ș.a.m.d., dacă noi, într-adevăr, moldovenii suntem un popor creștin, s-au apărat. Eu sunt din raionul Căușeni, din satul Tocuz. Vreau să vă spun că la noi biserica a fost sub presiune foarte mare, dar oamenii s-au unit în jurul acestui lăcaș și au format un front comun. Eu cred că noi putem să găsim lucruri pe care putem să ne axăm și cu persoanele acestea care sunt chiar sărace material, sărace spiritual să facem un front comun la toate problemele, doar că avem nevoie de lideri. Toată problema este în lideri.”

Europa Liberă: Remitențele ziceam că au menținut pe linie de plutire Republica Moldova. Dacă nu ar fi fost acești bani pe care i-ați trimis voi, diaspora, în Republica Moldova, ce era azi?

Sergiu Dărănuță: „Nu sunt economist, dar eu sunt o persoană care, într-adevăr, a transmis foarte mulți bani acasă, munciți legal, cu plătire de impozite. Da, am ținut-o și o ținem, dar, cu părere de rău, iarăși eu cred că ținem pe linia de plutire nu atât Republica Moldova, cât un grup de oameni din Republica Moldova, ar fi mai corect, fiindcă banii aici sunt câștigați cinstit, cu taxe plătite, cu impozite ș.a.m.d., pe când acasă, cu părere de rău, sunt cheltuiți în condiții, așa, mai obscure, ca să nu spun altfel. Adică eu nu cred că din banii mei care s-au investit, de exemplu, într-un apartament sau într-o bucată de pământ, persoana care i-a câștigat a plătit taxele în întregime. Asta, cu părere de rău, iarăși este o problemă, dar, totodată, remitențele... păi, bineînțeles, dacă fiecare a cincea persoană din Republica Moldova este plecată și acasă a lăsat fecior, fiică, părinți ș.a.m.d., ș.a.m.d., bineînțeles că remitențele lui și-au lăsat amprenta foarte adânc asupra economiei. Eu iarăși repet: nu sunt economist, adică eu n-aș putea să operez cu cifre, dar spun din senzația mea pură a persoanei care este plecată și care transmite bani regulat acasă.”

Europa Liberă: Ziceam că și acești politicieni de la putere din Republica Moldova au câștigat mandatul de la cetățenii acestui stat. Cine poartă vina mai mare dacă se vorbește despre Moldova ca un stat care a ajuns pe muchie de prăpastie – doar politicianul sau și cetățeanul care e alegător și o dată la patru ani merge și pune ștampila pe buletinul de vot?

Sergiu Dărănuță: „Aoleu! Asta nici nu știu cum să vă spun. Bineînțeles că și cetățeanul are o vină, dar avem noi are Cetățean, așa, cu un C mare în țara noastră? Nu știu, dna Valentina. Întrebarea este foarte complexă. Cetățeanul, pe de o parte... Au fost exemple din data de 26 august și am văzut cu toții ce s-a întâmplat în Piață. Eu mă uitam și mă gândeam: Doamne, sunt așa cetățeni?! Cred că sunt așa oameni care sunt aduși la așa o stare, la o sapă de lemn, dar în cazul dat...”

Europa Liberă: La cine vă referiți?

Sergiu Dărănuță: „Mă refer la gâlceava ceea pentru niște pâine sau ce era acolo, niște hrișcă. Eu înțeleg că oamenii aceștia îs ai noștri, eu nu pot să spun că „băi, nu-i știu, că nu mă interesează. Ei îs din altă lume”. Nu! Ei îs de la noi, poate de la noi din sat, poate de la noi din mahala, poate din raionul vecin ș.a.m.d. Adică aici este vădit vina politicului, fiindcă a adus țara acolo, dar, totodată, cetățenii aceștia niciodată n-au să se oprească să spună: „Măi, stați puțin, noi acum ne batem între noi de la o bucățică de pâine, că alegerile vor fi peste o perioadă, haideți să ne oprim, haideți să discutăm sau haideți să hotărâm pe cine alegem la alegerile viitoare”.”

Europa Liberă: Dar ei sunt oamenii lui Ilan Șor, ei îl vor alege pe primarul de Orhei.

​Sergiu Dărănuță: „Asta și este ideea, doar că ideea mea ar fi că concertele și pâinea, și hrișca s-ar termina într-un moment, adică după data de 24 sau 25 februarie. Și asta trebuie să conștientizăm, fiindcă, bineînțeles, noi putem să-i cumpărăm, noi putem să-i hrănim, să-i ducem la mare sau, mă rog, câte trucuri electorale mai fac, dar astea se termină. Și cel mai important este ca cetățeanul să înțeleagă asta. Eu dacă aș fi, de exemplu, eu m-aș duce, mi-aș lua hrișca ceea sau pâinea, dar în ziua alegerilor eu aș face așa cum mă gândesc eu. Dna Valentina, doar să vă spun un lucru legat de asta: se uita o persoană împreună cu mine, o persoană care-i absolut apolitică, este moldovean, este din Republica Moldova, nu-l interesează politica absolut deloc, ca să înțelegeți. Și el se uita la ceea ce se întâmpla.

Unul spunea că îi e rușine, altul spunea că nu i-i rușine, dar el se uita și la urmă doar a spus un singur lucru: „Măi, dar oamenii ăștia au copii, oamenii ăștia au nepoți, oamenii ăștia au frați? Bine, noi spunem că acolo un grup de 100 de oameni au fost manipulați, au fost înjosiți, dar ei au pe cineva care îi mai răsărit într-un fel sau îi mai cu cultură politică”? Eu iarăși spun: fiecare a cincea persoană este dusă peste hotare. Înseamnă că eu am datoria mea, de exemplu, dacă eu sunt peste hotare și am niște viziuni clare, să educ patru persoane. În cazul de față este mama, tată-meu, fratele meu și soția. Eu patru persoane le pot lua sub aripa mea și să le educ așa cum ar trebui democratic. Și dacă fiecare membru al diasporei ar face același lucru, noi nu am avea dezastru pur și simplu.”

Europa Liberă: Dar pe moment ar exista o apropiere sau o distanțare între cei din diasporă, cei din străinătate și cei rămași în Republica Moldova?

Sergiu Dărănuță: „Iarăși mă întorc la 26 august, când a fost în Piață Marșul diasporei, mă întorc la offline-ul diasporei: foarte puțină diasporă este implicată, se distanțează diaspora. Foarte multă lume fuge și eu nu găsesc explicație de ce. Eu aici cât de cât sunt activ și încerc pe persoane să le aduc în albia asta a spiritului civic. Credeți-mă, este foarte greu. Oamenii spun că „stau aici, aici îi bine și mai puțin mă interesează ce se întâmplă”. V-am spus că este foarte multă lume care spune că va veni acasă, vor să facă ceva acasă și, totodată, este foarte multă lume care spune: „Băi, să-mi aduc părinții și nu mă mai interesează nimic”. Asta-i cu părere de rău pentru mine, fiindcă eu sunt persoana care vin acasă cu totul, foarte degrabă. Am fost în multe țări, niciodată nu m-am simțit mai bine ca acasă. Și nu că-i acasă, că este acasă unde, dacă tu vei face ceva, vei fi recunoscut acasă la tine. Acestea-s lucruri foarte importante, adică eu sunt un patriot, așa, dacă mai romantic vorbind, sunt un patriot și așa și este. Sunt patriot al Republicii Moldova și bineînțeles că revin în Republica Moldova.”