La începutul anilor ’90, atunci când se destrăma URSS, Republica Moldova avea o populaţie de aproximativ 4,5 milioane de persoane. Astăzi, acest număr a scăzut semnificativ, potrivit ultimului recensământ ar fi 2,9 milioane fără locuitorii regiunii transnistrene. Un sondaj realizat de Magenta Consulting constată că unul din trei moldoveni ar dori să plece din țară. Totodată, Organizația Națiunilor Unite a prognozat că, până în 2050, populația Republicii Moldova va ajunge sub două milioane de locuitori. Despre exodul populației și remitențele care mențin pe linie de plutire țara vorbim la acest sfârșit de săptămână.
Mai mulţi oameni cu care am discutat la Cimişlia împărtăşesc aceeaşi opinie că migraţia mai degrabă „contribuie la dezvoltarea Moldovei” şi „ajută persoanele care pleacă să vadă cum se trăieşte în alte ţări”, dar şi că „migraţia destramă familiile”, „face ca oamenii să fie interesaţi doar de bani” şi accentuează inegalităţile sociale între săraci şi bogaţi. Localnicii spun că sunt forţaţi să plece la muncă în străinătate, pentru că şi-au pierdut locurile de muncă sau li s-au diminuat semnificativ veniturile, iar şansele reale sunt doar peste hotare, Moldova fiind considerată „săracă, coruptă, prost condusă şi lipsită de oportunităţi”.
- „Eu am fost în Israel cinci ani de zile, de 16 ani soția mea e în Italia și ne vedem o dată la doi ani. Fetița mea e plecată în Rusia. E nevoită cu specialitatea pe care a terminat-o, două universități, băiatul e plecat acum tot în Rusia și, din cauza străinătății, am divorțat și am rămas eu singur. Îs ca un câine de pază. Vreau să fim o țară liberă…”
Europa Liberă: Dar în acești ani remitențele, banii trimiși de peste hotare de cetățeni au salvat Republica Moldova?
- „Au salvat. Numai eu în cinci ani de zile am trimis vreo 25 de mii de dolari, în afară de cei cu care am venit, înregistrați prin aeroportul israelian – 15 mii de dolari. Am făcut casă, am făcut tot, dar…”
Europa Liberă: Dacă vin un milion din cei plecați în străinătate în Moldova, ce se va schimba aici?
- „Dar cine o să vină?! În primul rând, să facem o răscoală, că noi niciun partid nu putem să ținem, că-s toți niște mâncăi și de pus băieți tineri și toți să fie pentru țară.”
- „La mine copiii toți s-au dus. Ce să fac eu acum? Îs plecați la Italia. Care viitor poate să fie, dacă toți se duc, acolo copiii se nasc?…”
- „Avem noroc de copii, că-s duși, dar așa… am muri de foame toți aici.”
Europa Liberă: Păi, au fost timpuri și mai grele – și foamete, și deportări – și nu se plângea lumea atât de mult, cum acum deplânge situația?
- „Nu era așa… Nu era lumea așa dezvoltată cum e acum. Acum toți vor să trăiască bine, dar să nu prea muncească. Ce credeți? Și plata e puțină pe deal să lucrezi, și…”
Europa Liberă: Și dacă rămâne puțină populație, cine decide viitorul acestui stat?
- „Da Dumnezeu știe, nu știm ce o să fi e mai departe.”
Europa Liberă: Acest exod continuă pe parcursul a 26 de ani. Cine va decide ziua de mâine a statului, dacă lumea pleacă?
- „Conducerea trebuie să se gândească ca să facă locuri de muncă, salarii bune.”
- „Aici n-au nicio condiție. Tineretul nu are locuri de muncă, nu au locuri de trai.”
Europa Liberă: Dar ați fost și Dvs. tineri și nu ați plecat, ați rămas în Moldova?
- „Am fost tineri, am avut…”
- „Noi am trăit pe timpul Uniunii Sovietice, când era…”
- „Cu lefile de atunci, se putea de trăit, acum cei de sus au leafă și nu se gândesc la tineret absolut deloc.”
Europa Liberă: Dacă se schimbă condițiile – se creează locuri de muncă, se dau salarii mai bune –, revin cei plecați?
- „Bine, uitați-vă, s-a scumpit toate celea. Cu o mie, cu două poți să lucrezi?”
Europa Liberă: Și dacă rămâne Moldova depopulată, ce se întâmplă cu statul acesta peste cinci-zece ani?
- „N-o să fie Moldova!”
Europa Liberă: De ce Moldova e pustie, de ce pleacă lumea?
- „Eu am fost și am văzut…”
Europa Liberă: Unde ați fost?
- „În Italia am lucrat și în Portugalia. Acolo trebuie să muncești, dacă nu muncești, nu-ți dă nimeni o copeică.”
Europa Liberă: Și aici nu trebuie să muncești, ca să obții un ban?
- „Aici plătesc puțin. Acolo în euro și ei plătesc, pe când aici e puțin.”
Europa Liberă: Credeți că au să se întoarcă cei care au plecat?
- „Nu, niciodată!”
Europa Liberă: Păi, dar Dvs. sunteți unul dintre cei care ați muncit peste hotare și ați revenit?
- „Am revenit, că-mi era dor de casă. Și atât.”
- „Eu am doi copii în Portugalia, în Italia. Nu vin acasă. „Mamă, la ce să venim acasă? Ce să facem acasă?”
Europa Liberă: Vă dau ochii în lacrimi când vorbiți.
- „D-apoi, dacă am rămas fără copii, singură și bătrână…”
Europa Liberă: Aici rămân pustii satele…
- „Rămân pustii. Iaca o să se risipească casa și a lor, și a mea, că n-o să aibă cine s-o caute.”
Europa Liberă: Viitorul acestui stat peste cinci ani, peste zece ani?
- „Dar nu mai este... Dacă ar scoate toți tâlharii iștia de prin Parlament, de peste tot locul și să pună niște oameni cum se cade, ca să aibă omul unde lucra, ca să nu se ducă prin străinătate…”
- „Dar amu la ce să-i mai pună?”
Europa Liberă: Dar este posibilitate de creat locuri de muncă?
- „Este posibilitate, este posibilitate…”
Europa Liberă: Dacă ați fi tânără, ați pleca?
- „E-i-i-i… Nici în urmă nu m-aș uita.”
Europa Liberă: Sentimentul acesta patriotic că trebuie să-ți iubești statul, trebuie…
- „Trebuie să-l iubesc, dar cum să-l iubesc, dacă n-am niciun venit nimic de la statul ista? Iaca îs bătrână și eu, și el e la pensie. Nu ne dă un scladometru de lemn, nu ne dă ajutor, că suntem doi pensionari…”
Europa Liberă: Dacă ați fi tânără, ați pleca?
- „Eu îs bulgăroaică, să știi…”
Europa Liberă: Dacă ați fi tânără, ați pleca din Moldova?
- „A plecat fiică-mea la Moscova. A fost contabilă-șef aici, dar au redus cadrele și ea a rămas fără serviciu. Acum este în Rusia, deja s-a angajat chelneriță acolo și are un salariu bun. Mai înainte, Moldova noastră era înfloritoare, acum însă suntem niște săraci.”
Europa Liberă: De ce rămâne Moldova pustie, de ce lumea decide să plece?
- „Nu plătesc la timp, nu-s salarii cum se cade. Și toți se duc peste hotare, fiindcă nu au de lucru. La ce să șadă aici, să moară de foame toți? Că dacă nu plătesc la timp, nu dau salarii cum se cade. Ce, cu zece lei să lucrezi aici?”
Europa Liberă: De ce lumea pleacă, de ce rămâne Moldova orfană?
- „De ce lumea pleacă? Tot după bani se duc. De exemplu, eu n-aș ședea aici pentru un șip de borș să aștept un cumpărător să-mi dea cinci lei. Am rămas fără dinți în gură, la Chișinău vreau să mă duc să mă consult, nu pot să mă duc, că nu am bani. Lumea de flori de cuc nu șede aici, pentru niște copeici și acelea chioare… Da’ lumea se duce unde se plătește. Aici, în Moldova, nu-ți permiți să faci nicio poiețică pentru păsări.”
Europa Liberă: V-ați gândit să plecați și Dvs.?
- „Să fi fost și eu mai tânără, tot aveam să mă duc. D-apoi cum? Eu am și frați în Italia și ei niciodată aici nu vin, pentru că nu-i de trăit aici.”
Europa Liberă: Ce leafă ar trebui să aibă un cetățean al Moldovei, ca să se considere un om împlinit?
- „Măcar cinci mii. S-ar învârti și lumea. Dar așa, ce? Îi urât în Moldova. Da-i urât, foarte urât! Cine rămâne în sat? Rămân numai bătrânii. Iaca, de-alde noi de-acum rămân, dar cei care… tineretul nu-i, nici duh de-al lor nu este.”
Europa Liberă: Și ce fac – scot casele la vânzare?
- „Unii le scot, dar la alții au să se ruineze casele, că cine să le cumpere? Ce o să le cumpăr eu? Eu am casa mea. Ei se duc unde e de trăit, unde fac bani cum se cade, nu ca la noi. La noi îi sărăcie, în Moldova-i sărăcie și gata.”
Europa Liberă: De ce pustiește Moldova, de ce lumea alege mai degrabă să plece, decât să rămână aici?
- „Eu nu știu bine moldovenești și acuși voi spune niște cuvinte…”
Europa Liberă: Spuneți în rusă.
- „Я гагаузка. Пускай поднимают зарплату людям, сидишь на несчастные копейки. Работала 25 лет в торговле, получаю 800 лей пенсию. Живи, на что хочешь…”
Europa Liberă: А кто виноват?
- „Власть, власть!”
Europa Liberă: De 26 de ani, acest exod continuă, nu se oprește. Lumea își face valizele și pleacă, și pleacă. De ce?
- „Pentru că aici n-are ce face, nu-i de lucru, de nevoie se duce lumea și-și caută de lucru ca să poată să-și hrănească familia. Eu de-acum îs la pensie și n-am posibilitate să mă duc, că eu de-acum am familie, stau acasă cu nepoții. Fiică-mea e după graniță tot.”
Europa Liberă: Unde e?
- „În Italia.”
Europa Liberă: Și ce zice? Mai revine acasă?
- „Nu. Vrea să-și facă viața acolo, în Italia, și acasă nu se întoarce.”
Europa Liberă: Vă puneți întrebarea: Cine va face viitorul acestui stat în următorii cinci, zece ani, dacă un milion de moldoveni sunt plecați?
- „Nu cred să facă nimic. Moldova n-are viitor, n-are… Cum a fost, așa o să rămână. Nici până acum n-a fost bine, dar acum e încă și mai rău. După hotare, lumea trage nădejde că ceva o să aibă, dar la noi aici la ce să vină? N-are ce face. Iaca vine pe o lună în concediu și se duce înapoi repede, că aici nu are ce face.”
- „Încă au să plece. La ce să rămână? Uitați-vă sub Chișinău ce casteluri se fac, dar acești de la periferii ce cocioabe au? Cineva își umple buzunarele, iar cineva n-are nimic. Are să se ducă lumea.”
- „Mare jale… Dodonel, săracu’, tare mai dospește.”
Europa Liberă: Păi, și domnul Dodon, atunci când a fost ales președinte, a promis și el să se implice în a aduce bunăstare în casele cetățenilor?
- „Eu i-aș da lui Dodon numai o întrebare, că el spune că părinții l-au ajutat, soția lucrează. Și eu am avut părinți, și eu îs părinte, și eu n-am de unde să-mi ajut copiii mei. Câți bani lucrau părinții lui de l-au ajutat?”
Europa Liberă: De ce rămâne Moldova pustie, fără oameni? De ce pleacă lumea? Exodul acesta continuă.
- „Continuă și-i programat, și-i de condamnat.”
Europa Liberă: Remitențele au salvat Moldova în acești ani?
- „Au salvat, dar e de scurtă durată efectul. Pe viitor nu putem să ne bazăm pe remitențe.”
Europa Liberă: Banii pe care i-ați câștigat acolo, în străinătate, i-ați investit, i-ați trimis aici, acasă, pentru consumul zilnic? Cum i-ați gestionat?
- „Pentru construcția casei și nu i-am folosit pentru băut, pentru construcție.”
Europa Liberă: V-ați gândit să plecați?
- „Da, sigur, în fiecare zi.”
Europa Liberă: Și unde ați pleca?
- „Unde va fi, numai nu în Moldova.”
Europa Liberă: Credeți că acolo, peste hotare, se câștigă mai ușor banii?
- „Nu mai ușor; banii peste tot se câștigă greu, este mai bine plătită munca omului și un viitor mai bun pentru copii.”
Europa Liberă: Și dacă ați pleca, nu ați mai reveni în Moldova?
- „Nu.”
Europa Liberă: Și atunci, cineva ar putea să zică că nu sunteți patriotul acestei țări?
- „Nu, dacă eu nu mă gândesc la patriotism, mă gândesc la viitorul copiilor mei și la aceea cum să trăiesc eu; un loc mai bun de muncă să am, mai plătit.”
Europa Liberă: Și dacă plecați Dvs., sunteți tânără, mai pleacă cei de vârsta Dvs., pe mâinile cui rămâne statul? Cine-i va face ziua de mâine?
- „Dar care stat?”
Europa Liberă: Republica Moldova.
- „E-i-i-i, Republica Moldova… La noi statul e corupt tot și-i furat deja, el îi tot hotărât pentru 20-30 de ani înainte. Viitor nu-i absolut.”
Europa Liberă: Și nu credeți că alegerile parlamentare pot schimba ceva?
- „Nu-u-u… N-are să se schimbe nimic. L-am ales pe Dodon și ce a schimbat? Eu, personal, l-am votat. N-a schimbat nimic. Și chiar dacă o să vină alții…”
Europa Liberă: L-ați ales, pentru ce promisiune l-ați ales pe domnul Dodon?
- „L-am ales, pentru că ceilalți îs și mai corupți ca dânsul. Dar se adeverește că și el e corupt. Dacă aș avea posibilitate și la cine mă duce, eu mâine aș pleca din țară. Îmi iau cei trei copilași și soțul și aș pleca, nici nu m-aș uita în urmă. Îmi las și casa, și tot aici, măcar că am, pentru că aici viitor nu este.”
- „Îi foarte mare corupție. Noi ne împrumutăm, noi din datorii nu ieșim. Suntem tineri, 35 de ani, dar nu reușim nimic să facem, nu mai vorbim de medicină, de… absolut tot plătești. Am cumătri plecați peste hotare și toți sunt mulțumiți și vor să rămână acolo, nici nu au de gând să revină în Moldova. Și bine fac.”
- „Мои дети тоже за границей.”
Europa Liberă: Где?
- „В Португалии, России. Нет работы здесь, поэтому и уезжают.”
- „Cum se zice, cât ar fi pâinea de rea, tot mai bine în țara ta. Mă descurc, ce să fac? N-am bogăție, că omul nu ia nimic cu dânsul. Mai bine cât de puțin, că Domnul zice: „Ai cu ce te îmbrăca, ai ce mânca, mulțumește”. Vrei mult, o să plătești, o să consumi și încă mai mult o să vrei. Și ce se face? Se duc femeile, leapădă copiii, se despart, se începe desfrânarea aceasta, nu au credință. Banul, banul strică omul. De atâta trebuie să rămânem aici, să fim patrioți ai noștri, să respectăm legile țării, să ne iubim unii pe alții, să facem ceea ce este bine. Dacă nu ai măturat înaintea ogrăzii tale, cine o să vină să-ți măture? Așa în toată țara-i bardak (dezordine), murdărie… Cine să-ți facă? Să vină Putin sau Plahotniuc, sau cine, Dodon? Trebuie să fim disciplinați singuri la noi, în țara noastră.”
Europa Liberă: Credeți în viitorul Republicii Moldova și cine-l face?
- „Nu știu, toată lumea, dar acum toți după bani se duc. N-ai bani, nu ești nimic, nu ai ce mânca. Noi avem, că avem pământ, avem hectare, dar de-acum o să ne îngrebănoșăm și noi degrabă, n-o să mai putem, avem peste 50 de ani…”
Europa Liberă: Banul decide totul. Și câți bani i-ar trebui unui om, ca să nu mai alerge în goana asta după avuție?
- „După timpurile de azi, cred că mulți. Mulți, dacă eu pe lumină 600 de lei plătesc, și dacă n-ai bani, vine și-ți taie lumina, vine și îți taie gazul.”
- „Pentru noi, oamenii de jos, nu ne dau leafă mare. Sus au câte 50-70 de mii leafă și pensia le-o ridică mare.”
Europa Liberă: Dar cei de sus îs aleși de cei de jos?
- „D-apoi ei așa au spus că vă promitem marea și sarea. Am zis că gata, până acum am mai fost la votări, dar de-amu nu mă mai duc.”
- „A fost concert acum la independență, la Chișinău, da? I-au scos, s-au grămădit la gură casă, la concert, că vine Malikov, Baskov și cine-o mai venit. Dar la mitinguri vin toți bătrânii, vreo doi moșnegi și babe acolo se ridică și… Da cui, lor le trebuie? Lor le trebuie răsturnarea Guvernului? Tinerilor le trebuie, dar tinerii la concert se duc. În 2009 a ieșit tineretul. Bătuți, mulți pe la pușcării, apoi ei de-acum nici n-au să se mai ducă. Nici părinții n-au să-i lase. Ne ducem noi, bătrânii, dar tineretul ce? Au rămas calici, le-au închis gura, că dacă deschizi gura…”
Europa Liberă: V-ați gândit vreodată să plecați din Moldova?
- „Eu de m-aș duce din Moldova asta spurcată cu totul.”
Europa Liberă: De ce?
- „Apoi, iaca-așa! Conducerea-i așa, conducerea…”
Europa Liberă: Conducerea e aleasă de Dvs.
- „D-apoi am ales-o, dar n-am știut pe ce hoți alegem.”
Europa Liberă: Și cum vă explicați că lumea pleacă cu gândul de a nu mai reveni?
- „Pleacă, pleacă… Da, că-i sărăcie tare și-i hoție tare multă în țara asta.”
Europa Liberă: Păi și de ce nu luptați cu cei care-s hoți?
- „D-apoi cu cine? Noi, noi aiști de rând, de jos, stratul de jos nu putem să facem nimic, că ei, mă rog…”
Europa Liberă: O să aveți buletinul în mână și o să decideți pe cine să-i trimiteți la putere.
- „Da, când o să fie alegerile. Acum poate că mai sunt oameni care au să hotărască ceva.”
Europa Liberă: Și o să mergeți să votați tot pentru acele promisiuni că o să fie create locuri de muncă, că o să fie salarii bune, pensii mai mari…
- „Da, să fie, o să fie… Iaca sunt oameni care se străduiesc să facă pentru țară, pentru popor și tot care nu din bogatul bogatului, care a fost și a furat când a fost Soiuzul (Uniunea), a furat atunci și acum iarăși tot așa fură, dar sunt aiștia care din țărână care s-au ridicat încetișor, părinții din sărăcie s-au ridicat, chiar tineri sunt. Eu aș zice așa, ca un țăran: Să rămână Moldova noastră și să nu fim de aceia ca să ne vindem ori la ruși, ori la Europa, să rămânem noi o țară suverană. Nu acei de sus, care au casteluri, dar acești de jos, aceștia pot să facă ceva.”
Europa Liberă: Dacă nu ar fi fost banii celor care muncesc în străinătate trimiși aici, în Moldova, situația era și mai tristă?
- „D-apoi cum! Nu-i 100%, da-i 1000%! Acei care-s peste hotare, trimit banii iștia încoace, dar se duc toți în buzunarul cuiva.”
Europa Liberă: Credeți în viitorul Moldovei?
- „Cred, dacă o să fim o țară suverană și n-o să ne împărțim fiecare bucățică de pământ, și n-au să fure atâta, cât se spune.”
Europa Liberă: Deci, rămâneți unul dintre cetățenii care nu vă faceți bagajul să plecați?
- „Nu! Eu stau pe loc. Am fost peste hotare, dar pe loc îs.”
Europa Liberă: Unde ați fost peste hotare?
- „Am fost la Rusia, am mai fost și în alte părți, dar nu…”
Europa Liberă: Ați câștigat bani?
- „Ce am câștigat, am făcut totul în gospodărie, cum s-ar spune, dar s-au dus undeva și nu s-a făcut nimic pentru țară.”
Europa Liberă: Dar, ipotetic vorbind, dacă acei un milion de moldoveni ar reveni în țară, ce s-ar schimba aici?
- „Nu văd magnetul care i-ar atrage să vină înapoi acasă. Pentru ce? Pentru un salariu de 2000-3000 de lei în Republica Moldova, pe când 150 de euro ei acolo îi fac în două-trei zile? Nu văd motivul care să-i determine să revină în Republica Moldova.”
Europa Liberă: O să vină alegerile, campania electorală și iarăși toți actorii politici o să facă promisiuni – că o să creeze aceste locuri de muncă, că o să dea salarii mai mari, pensii mai bune… Credeți în aceste făgăduieli?
- „Nu cred de mult, că m-am dezamăgit.”
Europa Liberă: Pentru ce o să le dați votul celor care o să vină să vi-l ceară?
- „Aș da pentru o stabilitate, pentru aceea ca să se întoarcă ai noștri pământeni și să avem un nivel de viață mai ridicat măcar cât de cât.”
Europa Liberă: Și încotro, Moldova?
- „Până când nu are niciun viitor.”
Europa Liberă: V-ați gândit să plecați?
- „M-am gândit să plec, pentru că mă așteaptă o bătrânețe nu chiar ușoară cu opt copii care sunt plecați. Șapte s-au aranjat, trăiesc bine, suntem mulțumiți.”
Europa Liberă: Șapte sunt peste hotare din copiii Dvs.?
- „Da.”
Europa Liberă: Și unde sunt la muncă?
- „În Spania muncesc, au un salariu stabil, îs oameni cu demnitate, îs cu studii superioare toți, cu academii, cu universități. Suntem mulțumiți.”
Europa Liberă: Banii copiilor aflați peste hotare v-au salvat?
- „Ne-au salvat foarte mult.”
Europa Liberă: De ce pleacă lumea din Moldova, de ce rămâne statul sărac, fără oameni?
- „Întrebați Guvernul.”
Europa Liberă: Dar vă întreb pe Dvs.
- „Noi suntem fără stăpânire, cine se gândește pentru noi, unde dormim noi? Se gândește cineva? Statul știe numai să le aducem bani, dar altceva nimic.”
Europa Liberă: Și dacă continuă să plece lumea?
- „O să continuăm, până o să murim așa, pe drumuri…”
Europa Liberă: Și cine o să facă viitorul acestui stat?
- „Viitorul nimeni nu-l face.”
Europa Liberă: Și ce se va alege din Moldova?
- „O să dispară de pe continent Moldova.”
Europa Liberă: Dar v-ați gândit să plecați sau ați fost plecată?
- „Am fost nevoiți…”
- „Eu am venit acum. Ce viața e acolo și ce-i aici… cerul și pământul.”
Europa Liberă: Banii pe care i-ați trimis de-a lungul timpului în Republica Moldova i-au salvat pe cei apropiați sau statul?
- „Ei mi-au salvat familia.”
- „Statul la noi nu se gândește.
- „În buzunare la dânșii să ducă.”
- „Statul se gândește cât mai mult să fure, să pună în buzunar. Ei dacă ar veni în sat și ar vedea sărmanii oameni cum sunt unele persoane că n-au ce mânca…”
- „Casele pustii, buruianul cât casa de mare…”
- „Dar ce, ei nu văd? Ei unde trăiesc?...”
- „Ei, dacă s-ar coborî oleacă din BMW-urile celea și ar ieși și s-ar mai uita…”
- „Ei știu toată povestea asta, măi oameni buni…”
Europa Liberă: Dacă s-ar întoarce aproape un milion de cetățeni?
- „Dacă noi să ne întoarcem, dar noi să cerem alt Guvern. De după hotar să ne vină un Guvern, dar nu de aici. Pe acești de aici de-acum nu-i mai vrem. Iaca, am făcut 60 de ani și n-am viitor nimic.”
- „Dacă s-ar schimba guvernarea, altfel ar fi.”
- „Noi o să ieșim în Piață și o să cerem…”
- „Dacă l-ar mustra conștiința cât de puțin pe domnul Plahotniuc, cât de puțin l-ar mustra conștiința și primprejurul lui toți acești care-s sub aripa dumnealui și s-ar gândi și la Dumnezeu, că este lume care nu are ce mânca…”
Europa Liberă: Foarte multă lume încă își face bagajele să plece.
- „Au să se ducă toți, dragă! Au să se ducă…”
- „Desigur, copilul meu acum a plecat, că am lucrat 40 de ani și am ieșit la pensie cu 990 de lei. Poți să trăiești cu 990 de lei?!”
Europa Liberă: Și unde a plecat copilul?
- „A plecat la Spania.”
- „Iată am 12 ani de Italia…”
Europa Liberă: Dvs. ați revenit pentru totdeauna acasă sau mai mergeți în Italia?
- „Eu până când, cât o să fiu pe picioare, încă mă duc încolo, când n-o să pot, nu știu încă unde mi-o fi moartea, mi s-a trage; încă pot să rămân și prin Italia, că acolo știți câte femei îs moarte? Câte femei mor prin Italia, știe Guvernul nostru? E un popor distrus poporul nostru. Muncitor, deștept, dar nu suntem guvernați.”
- „Nu suntem apărați, noi nu suntem protejați.”
- „Nu avem, nu se interesează nimeni; iaca, eu 12 ani, nimeni nu știe unde am dormit eu 12 ani.”
Europa Liberă: Credeți în viitorul Moldovei?
- „Nu! Nădejdea e slabă. Mă doare sufletul pentru copii și pentru nepoți, că aici se fură cum s-a furat și mai departe…”
- „Eu nu cred. Mâine-poimâine or să închidă frontierele. Or să închidă frontierele…”
*
Acum trei ani, Republica Moldova se afla în topul primelor cinci ţări din lume după ponderea remitenţelor, iar anul trecut economia națională a pierdut una din principalele contribuții care i-a animat creșterea de-a lungul timpului. Astfel, moldovenii au înregistrat un record în 2016, transferând cea mai mică sumă din ultimul deceniu apropiaților de acasă. Pentru acest an, statisticile arată că volumul transferurilor bănești din străinătate este în creștere. Fostul ministrul al Finanțelor, Veaceslav Negruţă, expert la Transparency International Moldova, atrage atenția că transferurile de mijloace bănești din străinătate efectuate în favoarea persoanelor fizice prin intermediul băncilor nu constau doar din remitențele cetățenilor Republicii Moldova care lucrează peste hotare, dar că ar putea să se întoarcă și o parte din banii scoși ilegal din țară. Veaceslav Negruţă amintește și rezultatele statisticilor efectuate de BBC, potrivit cărora la fiecare oră patru cetățeni părăsesc țara. Iată cum explica el acest ultim val al exodului.
Veaceslav Negruță: „Acum vedem un val puternic de ieșiri din țară a oamenilor care și ca vârstă, și ca pregătire sunt oameni care știu ce vor, știu cum s-o facă, dar sunt constrânși de situație și de circumstanțele de aici să plece. Vând afaceri, deci, sunt oameni prosperi, care până acum au făcut afaceri în Republica Moldova, își vând afacerile, bunurile imobile pe care le au și se așază cu afacerile fie în România, fie mai departe, în Uniunea Europeană, în Statele Unite sau în Canada. Deci, vedem calitatea oamenilor care pleacă, calitatea profesională, am în vedere, pentru că inițial era un val anume, pentru a supraviețui; acum e un fel de protest față de sistemul care este în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Cetățenii pleacă, dar remitențele vin. Și experții spun că, în baza acestor remitențe, pe valul de plutire se mai menține Republica Moldova.
Veaceslav Negruță: „Da, este adevărat că toate remitențele și contribuția oamenilor plecați, prin aceste transferuri, poate undeva e și determinantă ca Republica Moldova și oamenii rămași aici să supraviețuiască. Noi am văzut o tendință clară de reducere a acestor remitențe odată cu anumite crize care s-au întâmplat, fie în Rusia, fie în Uniunea Europeană…”
Europa Liberă: Dar au fost ani când ponderea remitențelor în produsul intern brut a ajuns și până la 33 la sută.
Veaceslav Negruță: „A fost și la 33 la sută, acum ponderea e ceva mai mult de 22 la sută, dar ceea ce vedeam acum un an și jumătate, din nou remitențele ca volum au început să crească. Mă tem că nu e vorba doar de remitențe, e vorba și de anumite scheme de intrare a anumitor mijloace anterior extrase de aici și sunt captate și reflectate în statistică ca remitențe, nu exclud că e alta natura lor.”
Europa Liberă: Bănuiți că bani din off-shore ajung…
Veaceslav Negruță: „Eu presupun că sunt bani de origine dubioasă.”
Europa Liberă: …și ar fi trecuți tot la acest capitol al remitențelor?
Veaceslav Negruță: „Exact. Sunt anumite indicii care ne arată că nu sunt doar mijloacele cetățenilor noștri care muncesc peste hotare. Or, dacă ne uităm și ca număr – noi avem aproape un milion de cetățeni peste hotare, care pe parcursul anilor, motivația lor de a mai transmite aici, acasă, nu-i atât de mare cum a fost inițial, pentru că și-au scos între timp și familiile și, respectiv, nu mai transmit chiar toate mijloacele aici. Plus lipsa de credibilitate față de sistemul bancar, la fel i-a determinat să transfere mai puțini bani acasă; țin mijloacele acolo, peste hotare, ca și economii în conturi bancare, unde este siguranța mai mare.”
Europa Liberă: Faptul că dolarul conduce topul valutelor ar însemna că banii vin de la moldovenii aflați la muncă în Federația Rusă, Israel? Și Statele Unite ale Americii au intrat în topul țărilor de unde vin remitențele în Republica Moldova.
Veaceslav Negruță: „Dar țările tradițional dolarizate, și e vorba de Rusia, în primul rând, mijloacele transmise de acolo sunt în dolari, euro nu are atâta popularitate în rândul angajaților noștri care muncesc acolo și de atâta vine dolarul. Dar mai sunt și câteva lucruri care s-au întâmplat pe piața valutară – raportul dolar/euro, care determină oamenii să transmită dolari încoace. Doi – dacă ne uităm atent, zonele off-shore tradițional sunt dolarizate și la fel, dacă admitem și presupunem, și se confirmă că o parte din remitențe vin exact din aceste zone prin astfel de inginerii financiare, deci, asta e o altă explicație de ce acum doi-trei ani euro era dominant, iar acum din nou dolarul revine ca preferință, valută preferată în transferurile respective.”
Europa Liberă: Pentru cetățenii din Republica Moldova, remitențele înseamnă bani veniți acasă, și acești bani în mare parte sunt direcționați către consum. De ce nu a crescut cultura economică în acești ani, ca să se facă investiții, pentru că banul trebuie să aducă ban?
Veaceslav Negruță: „Din simplul motiv că mijloacele disponibile proprii aici, în Republica Moldova, sunt insuficiente pentru a plăti întreținerea, alte servicii. Respectiv, remitențele în mare parte și au această destinație de consum, pentru a plăti încălzirea, apa, gazele, educația și alte lucruri.”
Europa Liberă: Reparația…
Veaceslav Negruță: „Reparația, într-o formă sau alta, direct sau indirect se transformă într-o investiție, doar că investiție nu într-o afacere, care ulterior să genereze venituri, ci într-o investiție de consum personal, pentru că materiale de construcție, alte lucruri în mare parte sunt de import. Deci, pe o portiță dolari și euro intră în țară ca remitențe, pe altă portiță – ca import de materiale de construcție, banii pleacă din țară. Dar este adevărat, nu în afaceri care să genereze locuri de muncă aici, acasă. E vorba de oameni care au plecat în mare parte pentru a supraviețui și, respectiv, familiile lor beneficiază de aceste transferuri pentru consumul curent, nu și afaceri. Dar există și cazuri de succes.”
Europa Liberă: Guvernarea a încercat, în ultimii câțiva ani, să convingă moldovenii aflați la muncă în străinătate, care au reușit să facă economii de sume bănești, să vină să investească în Republica Moldova prin Programul PARE 1+1, de exemplu. Dar mulți din cei care s-au implicat în acest program au renunțat, pentru că ziceau că e mai mult o ademenire din partea autorităților statului, decât o intenție bună, sănătoasă, ca chiar acești bani să fie investiți și, în baza investițiilor, să obțină profit.
Veaceslav Negruță: „Atât cei care nu folosesc programele gen PARE 1+1, cât și acei care au fost beneficiari ai acestor programe, până la urmă, activează în același mediu de afaceri, unde legile sunt respectate rar și pe alese, unde sistemul judecătoresc nu-ți face dreptate, dacă nu ai și nu mergi cu sume de bani, corupția, barierele birocratice, respectiv asta demotivează oamenii și văd și alte aspecte, cele cotidiene, decât aspectul atractiv inițial, când se lansează sau devin parte a acestui proiect PARE 1+1.”
Europa Liberă: O dorință sinceră a Guvernului ca acești bani să fie aduși și investiți în Republica Moldova la ce ar fi trebuit să se reducă?
Veaceslav Negruță: „Trebuie să se reducă la asigurarea unui cadru funcțional. Dacă vorbim de stat de drept – justiție, instituții funcționale, ingrediente necesare pentru orice economie, orice investiție, care să se bucure de spiritul acesta antreprenorial, care alege anume Republica Moldova unde să-și pună în aplicare aptitudinile antreprenoriale. Aceste ingrediente lipsesc, de aceea orice declarație, orice deschidere anunțată de către autorități, dacă nu au aceste elemente asigurate, lumea se descurajează. Da, poți două-trei luni să încerci să faci ceva și când te poticnești în birocrația care există aici – controale, licențieri, permisiuni, certificări și alte lucruri –, evident că lumea alege alte destinații.”
Europa Liberă: Domnule Negruță, și totuși, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Republica Moldova, împreună cu administrația publică locală, iată, în ultimul timp arată, demonstrează că băștinașii reveniți acasă pentru o perioadă scurtă sau chiar cei care mai rămân în străinătate pot să contribuie la dezvoltarea comunității – fie că ar aduce contribuția de la 10, 15 euro până la sute, poate chiar și până la mii de euro – pentru a fi reparată o porțiune de drum, pentru a fi amenajat un teren de joacă, pentru a repara o sală de sport, pentru multe alte activități minuscule, dar care până la urmă, totuși, dau speranță localnicilor că cei plecați nu au uitat de satele de unde s-au dus.
Veaceslav Negruță: „Ziceam că sunt exemple unde într-adevăr oamenii care au plecat au revenit, haideți să zic așa, poate cu un ban, cu un ajutor, dar asta nu este sustenabil, pentru că oamenii trebuie să revină prin capitaluri și investiții ca afacere. Și atunci, asta dă siguranță comunității că poate cu ajutorul, fie investițiilor consătenilor sau ale băștinașilor, dar se creează un loc de muncă, care generează venituri, care generează venituri la buget ca să întrețină chiar și aceleași porțiuni de drum reparate printr-o investiție de unică dată făcută de anumiți băștinași. De ce e nevoie în localități? E vorba de formule sustenabile de dezvoltare a afacerilor și motivația celor care fac un ban peste hotare să investească acasă. Până la urmă, ei nu pot să facă doar binefacere. Deci, ei trebuie să fie prezenți prin investiții lucrative, care aduc venituri și mențin vecinii acestor oameni în satele lor, creând valoare adăugată și venituri. Poți să investești și să faci donație, dar asta e din filosofia simțului acesta de consumator; nu poți încontinuu doar să consumi, deci, trebuie și consum bazat pe donații. Trebuie să consumi, dar pornind de la faptul că se creează, se produce. Iată asta e mult mai sustenabil, dar, din păcate, ziceam că sunt câteva ingrediente lipsă, chiar și în satele la care faceți referință. Autoritățile locale deseori sunt puțin pregătite pentru a dialoga cu comunitatea, cu oamenii de acolo. Oamenii trebuie să fie implicați în procesul de luare a deciziilor, de aprobări, inclusiv de bugete, taxe locale; să fie activi în luarea deciziilor: cum banii bugetari să fie cheltuiți, coparticipări, inclusiv financiare în diverse proiecte mici sau mari, de infrastructură. Și atunci, simțul acesta de coproprietar, coparticipant motivează și încurajează alte noi proiecte.”
Europa Liberă: Ce s-ar întâmpla, dacă PIB-ul ar fi văduvit de aceste remitențe?
Veaceslav Negruță: „Da, este adevărat, suntem dependenți de remitențe ca și valoare nominală sau absolută, dar și raportat la produsul intern brut, mai mulți cetățeni depind de aceste remitențe. În cazul lipsei acestor sume, cu siguranță am avea de a face cu noi blocaje și neplăți pentru servicii, pentru anumite lucruri, respectiv cheltuiala cetățenilor s-ar reduce, capacitatea de cumpărare s-ar reduce enorm și, respectiv, nu ar fi acel efect multiplicator care se întâmplă cu remitențele, când cu un ban cheltuit se creează un alt ban. Deci, sigur că am avea și o descreștere economică pronunțată în cazul dat. Deci, noi am mai avut situații din astea, când am avut blocaje financiare atât pe filiera finanțelor publice, cât și în sectorul privat. Pentru ca să lucreze o întreprindere, din ceea ce produce, trebuie să fie și vândut. Dacă cumpărătorul nu are capacitate de a cumpăra, respectiv se lucrează în depozit, după care se oprește și toată producția, adică și sectorul privat ar avea de pierdut.”
Europa Liberă: Populația părăsește statul, așa cum spun chiar oamenii, din cauza lipsei locurilor de muncă, a unei perspective de viitor, pentru că foarte mulți nu mai au încredere în ziua de mâine, iar în ultimul timp auzim tot mai multe voci că pleacă și din cauza unui mediu social nefavorabil, lasă satele pustii, casele sunt scoase de vânzare sau chiar rămân în paragină, pentru că capacitatea de cumpărare a banului scade. Locuri de muncă pot fi create, domnul Negruță?
Veaceslav Negruță: „Locurile de muncă pot fi create doar dacă există condiții necesare pentru inițiative antreprenoriale și sectorul privat are spațiu de a crește și a se dezvolta. Statul nu poate fi creator de locuri de muncă, pentru că are angajați bugetari și este limitat; prin definiție, statul nu este creator de locuri de muncă, are bugetari care, conform ultimelor așa-zise reforme, urmează chiar și să fie eliberați din funcții mulți din ministere, din instituții bugetare.”
Europa Liberă: Funcționari…
Veaceslav Negruță: „Un nou val de neangajați și șomeri. E vorba de sectorul privat. Doar sectorul privat – prin tehnologii, prin investiții – poate crea astfel de locuri de muncă.”
Europa Liberă: Deci, răspunsul Dvs. tranșant la întrebarea: Cine alungă cetățenii din Republica Moldova? Care ar fi acest răspuns?
Veaceslav Negruță: „Dacă vorbim de iresponsabilitatea politicienilor, e vorba de oameni de ocazie, care au ajuns să se numească politicieni. Eu nu știu dacă noi mai putem opera cu cifrele de genul că mai suntem trei milioane. Poate în registre, poate pe hârtie – da; în realitate avem satele pustii…”
