Moldovenii, așteptând frigul cu ochii pe Ucraina

Fulgerătoarea ofensivă a armate ucrainene în regiunea Harkov, eliberarea a mii de kilometri pătrați și a zeci de localități, inclusiv a unor orașe – importante noduri logistice și de aprovizionare a trupelor lui Putin –, poate să însemne un punct de cotitură nu doar în ce privește derularea războiului, ci și o dinamică pozitivă pe alte planuri. Pentru Republica Moldova ar aduce schimbări în dosare sensibile, cum e cel transnistrean.

Oficialii de la Chișinău sunt încrezători: războiul din Ucraina va modifica substanțial datele problemei. Avantajele oferite cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului de statutul de candidat la aderare, integrarea graduală a regiunii secesioniste cu Moldova din dreapta Nistrului, cei 90% de transnistreni care au obținut în ultimii ani cetățenia moldoveană sunt premise pozitive care își vor arăta roadele în viitorul apropiat.

Tot despre legătura dintre soarta regiunii transnistrene și desfășurarea războiului din Ucraina vorbesc și oficialii ruși. Leonid Sluțki, deputat în Duma de stat, aflat pe 7 septembrie la Tiraspol, nu s-a sfiit să declare: „Transnistria este a noastră”, și să-i prorocească perspective minunate, dacă „operațiunea militară specială rusă din Ucraina” va decurge potrivit așteptărilor Kremlinului. Din fericire, nu prea mai e cazul.

Așa se face că regiunea secesionistă din stânga Nistrului e un trofeu disputat, pe care-l consideră „al lor” și rușii, și moldovenii, dar încotro va merge acest teritoriu arondat de circa 30 de ani intereselor Moscovei se va decide pe câmpurile de bătălie din Ucraina.

Pe fundalul eșecurilor militare rusești, se aud voci la Chișinău dar și în unele cu greutate, din afară, care sugerează că Moldova ar putea, ajutată de ucraineni, să tranșeze vechea și spinoasa problemă transnistreană. Însă guvernarea de la Chișinău ia în calcul doar o rezolvare pe cale pașnică, prin negocieri, pentru că nu vrea să transforme Moldova într-un teatru de război, nu vrea să atragă represaliile Rusiei, care sub pretextul apărării Transnistriei, poate orchestra o diversiune de proporții. Spunea și Lavrov că orice acțiune împotriva trupelor rusești din Transnistria va fi calificată drept un atac la adresa Federației Ruse, și n-avem motive să nu-l credem cel puțin de această dată.

Moscova acuză Chișinăul că asuprește minoritatea rusă din Transnistria – o minciună crasă, căreia guvernul moldovean i-a dat o replică demnă: „discriminați în Transnistria sunt vorbitorii de română, nu rusofonii”. Nu Chișinăul, ci Moscova este pe cale să producă suferințe minorității rusești, tăind gazele, doar ca să pedepsească Republica Moldova. Este ceea ce numim „eliberarea à la russe”, una mai „moale”, dacă s-o comparăm cu bombardarea civililor rusofoni din țara vecină, care i-a transformat în patrioți ucraineni.

Niciuna din fostele republici sovietice nu vrea să fie „eliberată” de ruși. Există însă o categorie socială, restrânsă, care ar dori să profite de asistența rusească – una de tip hibrid, mai degrabă, decât militară, directă – pentru a răsturna actuala putere de la Chișinău. Hoții ar scăpa astfel de dosare penale, și-ar salva averile dobândite prin fraudă și chiar ar intra la guvernare, cum a declarat-o de mai multe ori Ilan Shor, cel mai vocal din „marii exilați” ai Moldovei, căruia o echipă de jurnaliști de investigație i-a dezvăluit zilele trecute luxul vilei sale din Israel.

Președinta Maia Sandu spunea într-un interviu la un post TV de la Chișinău că vizita la Moscova, săptămâna trecută, a celor doi deputați de la partidul „Shor”, Apostolova și Jardan, și a comunistului Starîș a avut ca scop să obțină sprijin rusesc pentru organizarea unor proteste care să destabilizeze Republica Moldova. Era, desigur, ușor de intuit.

Politicienii pro-ruși acuză actuala putere de incompetență, de incapacitatea de a administra criza energetică, de scumpiri și sărăcirea populației, și ocolesc cu grijă subiectul invaziei rusești în Ucraina, de parcă ar avea „orbul găinilor”, cum se spune în popor, de parcă războiul nu ne-ar „urla” tuturor în față. Oligarhii fugari îi consideră pesemne suficient de naivi și ignoranți pe moldoveni, în stare să accepte orice manipulare.

Ar fi totuși o greșeală dacă guvernarea ar pune exclusiv pe seama detractorilor și adversarilor săi politici criticile ce i se aduc. Dincolo de strategii și proiecte la scară mare, legate de interconectări energetice și atrageri de investiții străine, e nevoie de o concentrare mai mare pe rezolvarea unor necesități imediate, cum sunt distribuirea de ajutoare financiare, de lemne și cărbuni, în pragul sezonului rece – o campanie desfășurată destul de haotic și dezorganizat în raioane.

Momentan, principala temere a moldovenilor nu e viteza aderării noastre la UE, ci cum vom trece iarna? Guvernanții ar trebui să livreze ei toate răspunsurile așteptate de cetățeni, pentru a nu lăsa spațiu de manevră și sabotaj putiniștilor din Moldova.

Punctele de vedere exprimate în acest acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.