NATO și cei 150 000 de ruși: marile manevre în marginea Ucrainei

Cele două distrugătoare SUA pe care le anunțase Turcia că ar fi în drum spre Marea Neagră, nu s-au materializat. Explicația ar putea fi că președintele Joe Biden a decis în ultimul moment să nu o facă, în urma protestelor Moscovei. În schimb, Marea Britanie a făcut cunoscut că e pe cale de a trimite nave de război în Marea Neagră, așa cum a anunțat agenția Reuters, dar și potrivit The Sunday Times.

NATO și cei 150 000 de ruși: marile manevre în Marginea Ucrainei

Moscova a trimis la rândul său în weekendul trecut două nave de război spre strâmtoarea Bosforului, poarta de intrare a Mării Negre.

Luni, 19 aprilie, cei 27 de miniștri europeni de externe nu au decis sancțiuni suplimentare împotriva Rusiei pentru acumularea de trupe și material militar la granițele Ucrainei. Șeful diplomației UE, Josep Borrell, a precizat că numărul trupelor rusești a atins 150.000, „cea mai mare concentrare de trupe rusești vreodată în apropierea Ucrainei.”

Rusia a transferat rachete balistice Iskander în apropierea frontierei cu Ucraina

Un număr de 14 unităţi de infanterie rusești sunt pe cale de a fi transferate sau se află deja în drum spre frontiera cu Ucraina, precum şi mai multe sisteme de rachete balistice Iskander cu rază scurtă de acțiune, care vor fi amplasate într-o regiune rusă de la frontiera ucraineană.

NATO, SUA și UE au făcut deja cunoscut că sprijină Ucraina în fața oricărei posibile agresiuni rusești.

Biden răstoarnă deciziile lui Trump

Joe Biden a decis în ultimul moment să nu mai trimită navele în Marea Neagră, în urma protestelor Moscovei, în schimb în tot acest timp noua administrație SUA e pe care de a răsturna o serie întreagă de decizii ale lui Donald Trump. (Mai multe despre impactul deciziilor lui Donald Trump referitoare la NATO, AICI)

Astfel, acolo unde Donald Trump a decis să reducă trupele SUA din Germania cu o treime (12.000 din cei 36.000 de militari SUA din Germania), Biden a decis, dimpotrivă, să trimită 500 de militari suplimentari.

Noul șef al Pentagonului, Lloyd Austin, vorbind in Berlin cu omoloaga sa, Annegret Kramp-Karrenbauer, a spus că trupele suplimentare vor juca un rol în consolidarea prezenței americane în Europa și în posibilitatea “de a interveni rapid în orice moment pentru a ne apăra aliații”.

SUA va păstra și cele trei situri militare pe care trebuia să le returneze Germaniei. (Mai multe puteți citi AICI)

Ucraina în NATO?

În urmă cu câteva zile, președintele Volodimir Zelenski a amintit încă o dată importanta primirii Ucrainei în Planul de Acţiune în vederea Aderării la NATO. „Ar fi un semnal real adresat Rusiei", a afirmat preşedintele Ucrainei.

Secretarul general NATO Jens Stoltenberg a evitat să dea un răspuns direct unei asemenea cereri, spunând doar că este dreptul Ucrainei să ceară să adere la orice organizație internațională dorește și că nicio terță țară nu are dreptul să se opună, nici măcar Rusia.

Kievul a anunțat de altfel că va începe curând manevre militare pe teritoriul său împreună cu NATO.

Marile manevre în marginea Ucrainei

Ucraina a tot arătat că din 2014 încoace, de la ocuparea Crimeei și izbucnirea conflictului separatist în Donețk și Luhansk, Rusia organizează, an după an, manevre militare de tot mai mare anvergură lângă granița sa. Dar deja manevrele Kavkaz din 2012 simulau o invadare a Ucrainei și se crede că ele au servit drept model și bază ocuparea efectivă a Crimeei în 2014 și declanșarea conflictului în Donbas.

Autoritățile europene și NATO au estimat așadar cifra trupelor rusești acumulate la granița Ucrainei ca ridicându-se la 150.000. Altfel zis, pentru comparație, de peste două ori mai mult decât totalitatea forțelor terestre britanice, după ce guvernul lui Boris Johnson a decis să reducă forțele armate cu încă 10.000 de oameni, făcând ca totalul forțelor terestre britanice să scadă la doar 72.000 de oameni, cel mai coborât nivel din ultimii 300 de ani.

Lupte în Donețk, în estul Ucrainei

Majoritatea experților militari estimează însă că este puțin probabil ca Rusia să pregătească într-adevăr o invazie terestră a Ucrainei și că este vorba mai degrabă de o tentativă de intimidare și o manevră de diplomație coercitivă, pentru ca Kievul să acorde, de pildă, mai multă autonomie Donbasului secesionist.

Deocamdată, însă, Putin nu a reușit să smulgă nimic de la Zelenski, acesta sprijinindu-se pe sprijinul clar afirmat al Occidentului. Concentrarea de trupe rusești la granița Ucrainei și în Crimeea neliniștește însă atât NATO, cât și Uniunea Europeană și OSCE. (Cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)

În schimb, Putin se poate mângâia că a obținut ceva. Biden, care cunoaște foarte bine Ucraina, este la curent cu ezitările lui Zelenski, care inițial a căutat o pace cu Rusia. De aceea, Biden nu poate implica direct militar SUA sau NATO în Ucraina, ceea ce ar avea un efect în serie, dar trebuie totuși să mențină o poziție fermă față de Rusia. Pe 22 martie, Kremlinul a anunțat că Biden a respins ideea unei videoconferințe propuse de Putin. Iată însă că trei săptămâni mai târziu, pe13 aprilie, Biden a propus o întâlnire cu Putin în vară.

Putin poate considera drept o victorie temporară faptul că Biden a propus în cele din urmă o întâlnire față în față.