Necesitățile persoanelor vulnerabile, trecute cu vederea în proiectul bugetului

Peste o sută de organizații care oferă sprijin persoanelor din categorii vulnerabile – vârstnici, persoane cu nevoi speciale, cetățeni de etnie romă, susțin că proiectul bugetului de stat pentru anul viitor ignoră necesitățile acestor oameni și așa afectați profund de pandemia de COVID-19. Apărătorii drepturilor omului spun că autoritățile au subțiat bugetele prevăzute pentru sprijinirea persoanelor vulnerabile, iar greul muncii este acum lăsat pe umerii organizațiilor neguvernamentale, care depind și ele în mare parte de granturile din străinătate.

Necesitățile persoanelor vulnerabile, trecute cu vederea în proiectul bugetului

Organizațiile neguvernamentale, mai ales cele din teritoriu, susțin că din cauza epidemiei de coronavirus în mare parte au fost cu „mâinile legate” când au trebuit să ofere sprijin familiilor vulnerabile. În consecință, cei mai afectați au fost beneficiarii de servicii care, de regulă, au venituri modeste și sunt nedreptățiți de soartă.

În prezent, situația s-a ameliorat însă e devreme să se spună că a revenit la normal, constată directoarea executivă a Alianței organizațiilor pentru persoanele cu dizabilități, Galina Climov. Majoritatea ONG-urilor din provincie care oferă ajutor vârstnicilor, copiilor cu nevoi speciale sau tinerilor aflați în situații de risc sunt preocupate dacă se vor descurca la anul în condițiile în care guvernul a tăiat din buget, iar granturile din străinătate sunt tot mai puține:

„Ținând cont de lipsa accesului fizic și informațional la serviciile de interes public, grupurile vulnerabile rămân marginalizate, fiind limitate și mai mult de resurse financiare. Prin urmare, persoanele cu dizabilități nu pot accesa serviciile sociale și medicale pentru suport monetar, ajutoare sociale sau certificate medicale.”

Activitatea organizațiilor neguvernamentale din teritoriu este de scurtă durată. De regulă, acestea oferă servicii pentru care statul nu are nici bani și nici expertiză, cum ar fi îngrijirea paliativă, a cărei menire este să ușureze suferința persoanelor ajunse în faza terminală a bolii sau pe patul de moarte, așa cum spune lumea la sat. Coordonatoarea din cadrul HelpAge International Moldova, Cristina Railean, constată că există riscul ca aceste categorii și așa afectate de pandemie, să rămână în afara sprijinului:

„Vârstnicii au avut un acces limitat la serviciile medicale și de îngrijire, iar pentru a preveni riscului creșterii unei prevalenței unor nevoi speciale nesatisfăcute este necesară elaborării unui pachet de măsuri concrete, ca aceștia să-și poate să-și păstreze independența și demnitatea atât în situația răspândirii pandemiei, cât și în contracararea efectelor negative ale acesteia.”

Un recent studiu al Fondului ONU pentru Populație arăta că criza sanitară a amplificat stările de frică și de depresie în rândul tinerilor. Fiecare al doilea tânăr afectat de pandemie a spus că a avut nevoie de sprijin pentru a depăși situațiile de criză, suport pe care nu l-a primit însă nici din partea autorităților și nici din partea familiei sau comunității. Secretarul general al Consiliului Național al Tineretului, Roman Banari, mai spune că în prezent mii de elevi în continuare nu au acces la educație pentru că, pur și simplu, nu au un computer în casă și nici conectare la internet:

„Atunci când ne referim la activitățile legate de tineret, batem alarma în privința diminuării bugetului. Prin comparație, în 2021 sunt prevăzute 16 milioane în comparație cu 20 de milioane în acest an. Este un indiciu clar de micșorare. Întrebarea noastră era: ce facem? În Arena Chișinău investim 68 de milioane, iar în sectorul de tineret 16 milioane! Care este raționamentul investițiilor în această rețea și câți tineri din întreaga Moldova o să aibă acces la această arenă, atât pe timp de pandemie, cât și în afara pandemiei?”

Apărătorii drepturilor omului sugerează că autoritățile statului își dau cu stângul în dreptul atunci când ignoră necesitățile persoanelor vulnerabile. Și asta pentru că problemele lor nu se vor rezolva „de la sine”, iar consecințele va trebui să și le asume tot guvernul, însă deja cu un impact mai mare atât pentru buget, cât și pentru societate.