Your browser doesn’t support HTML5
După „noviciok”, NATO elaborează o definiţie a războiului cibernetic ce ar putea duce la activarea Art. 5
Încă de săptămâna trecută, NATO a acuzat Rusia că încearcă să destabilizeze Occidentul cu sperietoarea unor noi arme nucleare, atacuri cibernetice și acțiuni sub acoperire, inclusiv otrăvirea unui fost agent dublu în Marea Britanie, acțiuni care au șters și făcut confuză linia dintre pace și război.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că utilizarea agentului neurotoxic Noviciok împotriva lui Serghei Skripal și a fiicei sale „a avut loc pe fondul unui model nesăbuit al comportamentului rus de-a lungul multor ani”.
NATO caută așadar să-și definească o nouă strategie, acum că s-a trecut la o treaptă superioară a „războiului hibrid”. Statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice sunt în curs de elaborare a unei definiţii a stării de război cibernetic pentru a se înzestra cu mijloace de răspuns pe măsură la un eventual atac informatic al Rusiei împotriva infrastructurilor lor, a declarat și generalul Curtis Scaparrotti, comandantul forţelor aliate în Europa, în cursul unei audieri în Congresul de la Washington.
În primul rând, țările aliate din NATO „lucrează în prezent la o definiţie a ceea ce ar putea declanşa Articolul 5” al Tratatului fondator al Alianţei, care garantează răspunsul comun al tuturor membrilor organizaţiei la un atac asupra oricăruia dintre ei, a spus Scaparrotti.
Dacă statele NATO vor reuşi să se pună de acord asupra unei definiţii, „vom putea avea o mare agilitate, o mai mare flexibilitate în ce priveşte răspunsul de adus”, a subliniat generalul Scaparrotti.
NATO consideră din 2016 spaţiul cibernetic drept „domeniu operaţional”. În consecinţă, „un atac cibernetic poate declanşa Articolul 5” al Tratatului fondator al Alianţei, a indicat încă în luna noiembrie secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
Tot așa, Stoltenberg a mai spus că membrii alianței şi-au mărit deja cheltuielile militare în 2017 pentru al treilea an consecutiv, pe fondul plângerilor preşedintelui Trump ca numai câțiva dintre cei 29 de aliaţi îşi îndeplinesc promisiunile.
Ţările care lasă de dorit se confruntă cu presiuni de la Washington, inclusiv amenințarea ca SUA să nu intervină în apararea lor. Ceva mai recent, unii dintre consilierii economici ai lui Trump au declarat ca excepţiile de la noile tarife impuse pentru oţel şi aluminiu ar putea fi acordate doar acelor state care cheltuiesc pe apărare mai mult de 2% din PIB.
Conform ultimelor cifre, numai patru ţări și-au îndeplinit obiectivul de 2% în 2017, în scădere de la cinci în 2016. Este însă de așteptat ca anul acesta opt state să atingă ţinta: SUA, Marea Britanie, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, România şi Grecia.
SUA încă mai cheltuiesc partea leului pe apărare în cadrul alianţei - 68,7% din totalul cheltuielilor în 2017. Acest fapt reflectă rolul militar al SUA în lume în calitate de prima superputere globală, un obiectiv considerabil diferit faţă de restul aliaţilor din NATO.
Alte ţări şi-au mărit mult cheltuielile, consecință nu numai a presiunilor SUA începute cu mult înainte de alegerea lui Trump, dar şi a unui sentiment de vulnerabilitate apărut în urma anexării Crimeii.
Chiar dacă cele mai multe ţări şi-au mărit cheltuielile totale, câteva şi le-au redus de fapt. Belgia, țară cu 11 milioane de locuitori care găzduieşte sediul NATO, şi-a redus anul trecut cheltuielile militare cu 0,73%. Acestea au căzut la 0,99% din PIB. La fel şi în cazul Greciei şi Marii Britanii, deşi ambele şi-au îndeplinit în realitate angajamentele luate.