Jurnalistul Seymur Kazimov oferă o perspectivă azeră asupra a ceea ce se întâmplă în apropierea liniei frontului în cea mai gravă confruntare dintre Azerbaidjan și Armenia din ultimul sfert de secol. Prezentăm aici o sinteză din materialele publicate pe profilul său de pe Facebook.
### Vezi și... ### Sub rachete, la Stepanakert
Am auzit despre atacul asupra localității Ganca, în nordul Nagorno-Karabahului, în nord-vestul Azerbaidjanului, când eram în Barda, la aproximativ 90 de kilometri spre est. Am văzut o postare pe rețelele de socializare și am mers într-acolo cu mașina.
Când am ajuns, erau păsări moarte pe străzi și copaci rupți de exploziile rachetelor. A fost o imagine teribilă, de parcă zona ar fi fost lovită de un cutremur. O clădire întreagă se prăbușise.
Am întâlnit o fetiță de 3 ani care a fost rănită și a fost operată. Maryam era numele ei. A fost prinsă sub dărâmături. Bunica ei a spus că a fost un șoc pentru copil, deoarece este atât de mică, dar cel puțin acum se poate mișca, reacționa și mânca.
Maryam, în vârstă de 3 ani, a fost rănită în atacul asupra localității Ganca în primele ore ale zilei de 11 octombrie
Oamenii din localitate erau supărați. Ei au spus: „Bine, știm că este război, dar aceasta nu este regiunea Karabah. Suntem civili. Nu avem arme. Nu folosim bombe”.
Unii dintre ei mi-au spus că au muncit toată viața pentru a-și cumpăra un apartament și a-l mobila. Apoi, dintr-o dată, cineva lansează o rachetă și totul este distrus…
Distrugerile provocate de o rachetă într-un centru comercial din Ganca
Armenii încearcă să extindă acest război în afara regiunii Karabah. Ganca, Mingecevir – aceste localități nu au nicio legătură cu războiul sau cu Karabahul.
Oamenii care au avut de suferit aici vor ca armata azeră să bombardeze Erevanul sau alte orașe armene. Dar nu este în interesul armatei azere să bombardeze Armenia.
Are loc un război... și Azerbaidjanul vrea să-și ia înapoi propriul pământ, nu să intre în Armenia.
Retorica prim-ministrului armean Nikol Pashinian – care spunea că „Karabah este Armenia”; dar și „inaugurarea” unui așa-numit președinte al Nagorno-Karabahului – aceste lucruri insultă demnitatea națiunii azere.
Un bărbat se uită la pagubele aduse casei sale din satul Gazyan, în apropierea primei linii de confruntare în actualul conflict.
Dacă autoritățile armene își vor retrage trupele de pe teritoriile ocupate, va exista pace; în caz contrar, Azerbaidjanul își va folosi propriile metode. Aceasta este singura soluție a conflictului: retragerea trupelor [armene] de pe teritoriile ocupate. Nimic altceva.
Nu sunt sigur dacă Armenia folosește drone. De aici, de unde ne aflăm, în orașe, nu putem confirma acest lucru. Pentru acest tip de informații, mă bazez pe Ministerul Apărării. Poate că le-au folosit, dar nu pot să comentez, deoarece este în afara competențelor mele.
Cioburi de sticlă de la geamuri sparte pe o scară în Gazyan
Turcia a susținut întotdeauna Azerbaidjanul. Chiar și în anii 1990, Turcia și-a închis granița cu Armenia, din cauza politicii de ocupare a armatei armene. Turcia ne susține politic, moral, diplomatic și așa mai departe. Desigur, societatea azeră apreciază acest sprijin.
Există o vorbă aici despre Azerbaidjan și Turcia: două state, o națiune. Deci, nu îmi dau seama de ce comunitatea internațională este nemulțumită, deoarece Turcia a susținut întotdeauna integritatea teritorială a Azerbaidjanului.