O „nouă dimensiune” a Rusiei | Ce urmează după rebeliunea lui Prigojin?

La 17 august 1991, un grup de ofițeri KGB, comuniști dogmatici, înalți funcționari guvernamentali sovietici, care-și spuseseră Comitetul de Stat pentru Starea de Urgență, au încercat să-l rețină pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov. Două zile mai târziu, o unitate militară de elită a fost împiedicată de protestatarii care au răsturnat autobuze în stradă să captureze clădiri-cheie din Moscova, iar soldații s-au retras.

Efortul de preluare a puterii și de înlăturare a lui Gorbaciov a încetat pe 21 august. Liderul rus Boris Elțîn a fost propulsat în prim-plan. Puterea lui Gorbaciov a fost slăbită în mod fatal. Patru luni mai târziu, Uniunea Sovietică, care se clătina, a fost împinsă în prăpastie spre colaps.

A fost o tentativă de lovitură de stat eșuată

La 24 iunie, câteva mii de mercenari puternic înarmați, loiali Grupului Wagner și proprietarului acestuia, belicosul Evgheni Prigojin, s-au lansat într-o cursă fulgerătoare spre Moscova, operațiunie numită de președintele Vladimir Putin „o lovitură de cuțit în spate”. Prigojin, un fost deținut și patron de restaurant, este cunoscut și sub numele de „bucătarul lui Putin” și era considerat loial președintelui rus.

Revolta lui Prigojin ridică o legiune de întrebări. A fost chiar o lovitură de stat și, dacă da, a eșuat? Este acesta începutul sfârșitului pentru Putin? Și cum rămâne cu războiul din Ucraina, un conflict care s-a soldat cu sute de mii de ruși răniți sau uciși?

Se așterne praful

Cele 24 de ore care au zguduit președinția lui Putin - cel mai mare pericol în care s-a aflat în cei 23 de ani ca lider autoritar al Rusiei - au luat sfârșit târziu, pe 24 iunie, când Kremlinul a anunțat că Prigojin a fost de acord să renunțe la campania sa.

Conform înțelegerii negociate, zice-se, de Aleksandr Lukașenko, omul forte din Belarus, Prigojin a fost de acord să plece în Belarus, forțele Wagner se vor retrage din orașul sudic Rostov pe Don și din regiunea Moscovei, iar autoritățile ruse au fost de acord să renunțe la urmărirea penală declanșată împotriva lui Prigojin. Înțelegerea prevedea, de asemenea, că nu vor exista urmăriri penale împotriva soldaților Wagner care s-au alăturat rebeliunii.

„La mijloc a fost un obiectiv mai înalt: evitarea vărsării de sânge, evitarea confruntărilor interne, evitarea confruntărilor cu rezultate imprevizibile”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, în timpul unei conferințe telefonice cu jurnaliștii în seara zilei de 24 iunie.

Până la jumătatea serii, ora Moscovei, pe 25 iunie, Putin nu făcuse nicio declarație publică despre acord; de fapt, ultima declarație sau apariție publică a lui Putin a fost în dimineața de 24 iunie, când a ținut un discurs televizat de cinci minute în care i-a numit pe Prigojin și pe luptătorii săi „trădători” care trebuie pedepsiți: „Vor răspunde pentru asta”, a spus el.

Putin numește ocuparea orașului Rostov-pe-Don de către Wagner „revoltă armată”

Nu a mai fost văzut nici Prigojin, care nu se știe unde a dispărut. Ultima oară s-a auzit de el prin câteva mesaje audio publicate pe canalele sale Telegram pe 24 iunie și, mai apoi, într-o apariție în Rostov pe Don, la sfârșitul zilei de 24 iunie, unde oamenii s-au îmbulzit la SUV-ul său blindat și au făcut selfie-uri.

A fost sau nu a fost o lovitură de stat?

Prigojin a fost un ghimpe în coasta comandanților ruși și a Kremlinului timp de luni de zile, lansând critici tăioase și agresive la adresa modului în care Ministerul Apărării poartă războiul în Ucraina și criza endemică de susținere și de provizii prin care au trecut trupele sale. De asemenea, el i-a cerut lui Putin să pregătească mobilizarea generală și să pună toată țara pe picior de răboi.

Nu este foarte clar ce intenții va fi avut Prigojin când le-a ordonat oamenilor săi să captureze clădirile militare din Rostov pe Don și, apoi, să trimită un grup de câteva mii de oameni spre nord, spre regiunea Moscovei. Există relatări neconfirmate potrivit cărora Prigojin a fost provocat la rebeliune după ce o tabără Wagner situată undeva în apropierea graniței ucrainene a fost atacată se presupune că de aviația sau rechetele rusești.

O femeie alături de luptătorii Wagner în timp ce se pregătesc să părăsească orașul Rostov-pe-Don, pe 24 iunie.

Igor Ghirkin, fost ofițer de informații rus care a luptat în primii ani ai conflictului declanșat de Rusia în estul Ucrainei, a numit acțiunea lui Prigojin „lovitură de stat”. „În general, nu a fost vorba despre o revoltă. A fost o lovitură de stat. Dacă s-a încheiat sau nu, vom afla în curând (poate chiar mâine)”, a declarat Ghirkin într-o postare pe canalul său Telegram pe 24 iunie.

Acțiunile lui Prigojin se încadrează aproape perfect în definiția unei rebeliuni, spun experții militari. În declarația sa televizată, Putin însuși a descris ceea ce se întâmpla ca fiind o revoltă sau o rebeliune.

Cu toate acestea, deși Prigojin a lansat cea mai mare provocare cu care s-a confruntat Putin de la catapultarea sa la putere, în 1999, nu este clar dacă Prigojin a vrut să îl înlăture pe liderul rus. Este posibil totuși ca el să fi vânat capetele altor oficiali de rang înalt: ministrul apărării Serghei Șoigu și militarul cu cele mai înalte funcții din arfmata Rusiei, generalul Valeri Gherasimov. Șeful Wagner s-a tot certat cu aceștia, le-a pus la îndoială competența și chiar a reușit să obțină ca generalul său preferat, Serghei Surovikin, să ajungă, pentru scurt timp, la conducerea războiului din Ucraina.

Facțiunile Ministerului Apărării care nu îl susțin pe Prigojin au încercat în trecut să îi taie aripile liderului mercenarilor, cel mai recent printr-un ordin prin care toți luptătorii voluntari ar trebui să semneze contracte cu ministerul. Acest lucru ar tăia practic companiei Wagner accesul la noi recruți.

Cu alte cuvinte, potrivit Tatianei Stanovaia, care conduce o firmă de consultanță politică numită R.Politik și care este, în prezent, senior fellow la Carnegie Endowment for International Peace, cu sediul în SUA, Prigojin și-ar pierde autonomia dacă și-ar subordona trupele Ministerului Apărării.

„Când vorbim despre lovituri de stat, ne imaginăm oameni înarmați care se năpustesc asupra Kremlinului pentru a-l aresta sau ucide pe Putin ca să instaleze un nou lider”, scrie Lawrence Freedman, profesor emerit de studii de război la King's College din Londra,într-o postare pe blog. „Privind din această perspectivă, nu a fost vorba despre o lovitură de stat, iar Prigojin a insistat că nu organizează una. Scopul său este doar de a-i îndepărta pe Șoigu și Gherasimov și de renunța la strategia mașinii de tocat pe care o aplică aceștia în război”.

Bloggerii militari ruși au făcut să circule zvonuri potrivit cărora Șoigu sau Gherasimov, sau posibil amândoi, ar putea sfârși prin a fi scoși din funcție, Putin fiind de acord cu nemulțumirile exprimate de atâta vreme de Prigojin. La aproximativ 24 de ore după ce s-a anunțat sfârșitul revoltei, nu exista încă nicio confirmare că aceste demiteri s-ar fi pus în practică. Și după alte aproximativ 24 de ore, Șoigu și Gherasimov nu au mai fost văzuți sau auziți nicăieri.

Dar dacă se va întâmpla acest lucru, e interesant de văzut cineva va fi pus în funcție. O posibilitate este Aleksei Diumin, o fostă gardă de corp a lui Putin, care este acum guvernator al regiunii Tula. O altă variantă este Surovikin, generalul favorit al lui Prigojin, care a fost, de asemenea, comandantul militar la conducerea unității de elită din centrul Moscovei în 1991, cea care s-a ciocnit o vreme cu protestatarii înainte de a se retrage.

Sfârșitul erei Putin?

Paralelele cu evenimentele din august 1991 merg doar până la un punct. Poziția lui Gorbaciov a fost slăbită. Elțîn a ieșit în față ca salvator. Iar Uniunea Sovietică a încetat să mai existe în luna decembrie a aceluiași an.

Există o altă paralelă istorică, una pe care atât Prigojin, cât și Putin au invocat-o, separat unul de celălalt: 1917, când armata imperială rusă, demoralizată și decimată a fost răvășită de revolte și s-a prăbușit, în timp ce în Rusia o revoluție l-a răsturnat pe țar și a deschis calea revoluției bolșevice, câteva luni mai târziu.

De-a lungul celor două decenii în care s-a bucurat de o putere absolută, Putin s-a prezentat ca o garanție împotriva tulburărilor sociale și ca antidot la haosul care a cuprins Rusia în anii 1990, după prăbușirea Uniunii Sovietice.

Președintele rus Vladimir Putin rostește un discurs televizat către națiune la 24 iunie.

Dar invulnerabilitatea lui Putin a avut de suferit pe măsură ce războiul din Ucraina s-a prelungit. Prigojin l-a provocat acum în mod direct pe președintele rus, nu doar în cuvinte, ci și în fapte. Faptul că cele câteva mii de oameni puternic înarmați ai lui Prigojin au putut să străbată rapid și aproape nestingheriți o mare parte din drumul către capitala Rusiei este, de asemenea, problematic pentru administrația lui Putin.

„Organele de securitate internă ale Kremlinului nu au reușit să răspundă la o forță militară independentă care a capturat cartierul general al Districtului Militar de Sud și a avansat spre Moscova; iar Wagner ar fi putut probabil să ajungă la periferia Moscovei, dacă Prigojin le-ar fi ordonat s-o facă”, constata pe 24 iunie Institutul pentru Studiul Războiului, un think tank din Washington.

Provocarea lui Prigojin s-a încheiat cu negocieri, nu cu focuri de armă, iar Putin i-a catalogat pe el și pe Wagner drept răzvrătiți și trădători. Cu toate acestea, ei toți sunt absolviți, în esență. Și, deocamdată, Wagner rămâne o forță de luptă puternică și bine înarmată.

„Slăbiciunea lui Putin a fost scoasă în evidență și autoritatea sa a fost șifonată”, a scris Rodric Braithwaite, fost ambasador britanic la Moscova între 1988 și 1992, într-o postare pe blog.

„Multe dintre detalii sunt încă neclare. Extremiștii de dreapta care obișnuiau să-l susțină pe Prigojin sunt încă prin preajmă. Nu știm ce gândesc cu adevărat soldații de pe teren sau nenorocitul de popor rus sau în ce parte vor înclina. Încă nu avem nicio idee despre cum și când va pleca Putin sau cine va veni după el”, scrie el. „Dar sfârșitul erei Putin se întrezărește fără doar și poate”.

„Este o trădare din partea cuiva care îi datorează cariera: câinele lui de război i s-a întors împotrivă”, spune și Alissa de Carbonnel, director adjunct al Programului pentru Europa și Asia Centrală din cadrul International Crisis Group. „Sfidându-l personal pe Putin, Prigojin a făcut ceea ce este de neconceput și a dezvăluit o slăbiciune: a distrus iluzia că multitudinea de opinii este tolerată și chiar încurajată de Putin pentru a-și ține oamenii alerți."

„Există o opinie consensuală în lume că Rusia a intrat acum într-o nouă dimensiune”, a declarat Serghei Markov, un fost consilier al lui Putin, într-o postare pe Telegram. „Acum este o țară în care loviturile de stat sunt posibile. Se crede că această criză a arătat o slăbire accentuată a președintelui Putin. Și că Putin a fost o clipă pe punctul de a fi înlăturat de la putere”.

Ce se întâmplă cu războiul din Ucraina?

De cealaltă parte a graniței, în Ucraina, aflată acum în cea de-a 17-a lună de război, s-a jubilat, poate deloc surprinzător, oficialii ucraineni sperând că tulburările vor avea un impact asupra invaziei rusești și vor permite forțelor ucrainene să profite de avantaj în timpul contraofensivei lor în curs.

„Prigojin l-a umilit pe Putin [și] statul și a arătat că nu mai există un monopol asupra violenței”, a declarat Mihailo Podoliak, consilier senior al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski,într-o postare pe Twitter.

Totuși, este prea devreme pentru a spune care vor fi implicațiile revoltei pe câmpul de luptă.

Soldați ucraineni trag în direcția pozițiilor rusești de pe linia frontului din regiunea Zaporojie, la 24 iunie.

Contraofensiva ucraineană, cu care Kievul speră să schimbe cursul bătăliei, încă este în rodaj, după aproximativ trei săptămâni. Comandanții ucraineni nu au angajat încă în lupte cea mai mare parte a brigăzilor nou echipate și antrenate de NATO.

Între timp, forțele Wagner au jucat un rol mic, dar critic în mai multe operațiuni ofensive: în războiul urban pentru a captura portul Mariupol, orașele din regiunea Luhansk, Severodonețk și Lisiceansk, și, mai nou, Bahmut, un oraș din Donetsk, redus la ruine de luptele care au durat 10 luni. Prigojin a declarat că 20 de mii de soldați ai companiei Wagner au fost uciși în lupta pentru Bahmut.

Experții spun că forțele Wagner ar putea juca acum un rol mai mic, dat fiind faptul că livrările de muniție au fost reduse, iar luptătorii grupului sunt presați să treacă sub comanda militară regulată. Este o întrebare deschisă dacă disciplina sau moralul în rândul forțelor rusești de pe front - deja probleme sistemice majore pentru armata rusă - vor fi erodate și mai mult de tulburările interne.

În plus, în graba lor spre nord, trupele Wagner au reușit să doboare sau să avarieze șapte elicoptere rusești, precum și un avion de comandă aeropurtat IL-22, ceea ce a dus la moartea a 13 aviatori. Cu toate acestea, acești luptători, conform înțelegerii anunțate inițial de Lukașenko, vor fi absolviți de responsabilitate, ceea ce probabil îi va înfuria pe mulți din structurile de comandă rusești.

„Toată lumea înțelege că este și un noroc că au murit atât de puțini oameni”, a scris Markov. „Dacă va avea loc o nouă rebeliune, vor muri mult mai mulți. Și dacă nu se schimbă nimic serios, dacă motivele rebeliunii sunt ignorate, atunci a doua rebeliune va fi necesară.”