În ultimele zile au avut loc festivitǎţi de comemorare a unor evenimente istorice. La Timişoara s-a desfǎşurat o ceremonie dedicatǎ celor peste 40.000 de deportaţi în 1951, în Bǎrǎgan.
Your browser doesn’t support HTML5
O sǎptǎmânǎ a comemorǎrilor: invazia URSS, deportările în Bărăgan, răscoala est-germanilor
Cu prilejul aniversǎrii celor 80 de ani de la invazia Uniunii Sovietice de cǎtre Germania nazistǎ şi aliaţii sǎi, în ţǎrile fostei URSS şi în Germania au avut loc comemorǎri, dedicate victimelor rǎzboiului. Preşedintele Germaniei a depus o coroanǎ la monumentul soldatului sovietic din Berlin. Şeful statului german a declarat cǎ cele mai multe victime umane din timpul rǎzboiului de cucerire, declanşat de regimul lui Hitler, au fost numǎrate în fosta Uniune Sovieticǎ. Este vorba despre peste 27 milioane de morţi, mai mulţi decît în orice altǎ ţarǎ implicatǎ în cel de-al doilea rǎzboi mondial.
Revolta popularǎ est-germanǎ din iunie 1953
Tot la Berlin s-au organizat acţiuni comemorative, prilejuite de aniversarea revoltei populare est-germane din 17 iunie 1953.
Primii care s-au rǎsculat în fostul bloc sovietic au fost muncitorii din Berlinul Rǎsǎritean care lucrau pe şantierul unde urma sǎ fie construitǎ Aleea Stalin. La început muncitorii au formulat revendicǎri economice, apoi şi politice. Acţiuni de solidarizare s-au desfǎşurat apoi în numeroase alte oraşe est-germane. Doar intervenţia armatei sovietice a pus capǎt acestei revolte.
Ecouri ale rǎscoalei au fost înregistrate şi în România. Dintr-un document pǎstrat în arhiva CNSAS rezultǎ cǎ în dimineaţǎ zilei de 17 iunie 1953, sindicalistul timişorean Koloman Müller (* 3.1. 1891 - † 31.12. 1957) era deja la curent cu ceea ce se-ntîmplǎ în Berlinul de est. În acea zi, un colaborator al Securitǎţii l-a vizitat pe fostul militant al mişcǎrii muncitoreşti interbelice. Acesta îi relateazǎ cele aflate din buletinele de ştiri ale posturilor de radio occidentale care puteau fi ascultate în vestul ţǎrii.
Pentru regimul comunist, Müller devenise un personaj incomod şi chiar periculos, pentru cǎ a refuzat sǎ se înscrie în partid şi pentru cǎ a criticat politica puterii de la Bucureşti, fǎrǎ sǎ facǎ vreun compromis.
Deja în 1945 şi apoi în 1946 a protestat contra mǎsurilor represive colective îndreptate contra minoritǎţii germane dupǎ 23 august 1944 în România. În scrisori adresate Anei Pauker şi lui Lucreţiu Pǎtrǎşcanu, militantul timişorean a subliniat cǎ pînǎ şi antifasciştii, social-democraţii şi comuniştii germani au fost supuşi unor mǎsuri represive, iar foşti susţinǎtori ai naziştilor au fost primiţi în partid.
Hotǎrâre de clasare a dosarului lui Müller
Müller i-a povestit colaboratorului despre greva muncitorilor nemulţumiţi din Berlin şi opoziţia acestora faţǎ de politica liderului comunist. Menţioneazǎ apoi prezenţa nefastǎ a trupelor de ocupaţie, staţionate în rǎsǎritul Germaniei şi îşi exprimǎ speranţa cǎ şi în România va izbucni o revoltǎ similarǎ. Comentînd relatǎrile sindicalistului, informatorul atrage atenţie asupra faptului cǎ Müller şi-a exprimat ostilitatea faţǎ de regim şi s-a pronunţat pentru o revizuire ideologicǎ a politicii promovate de conducerea de la Bucureşti.
Din cauza atitudinii sale, poliţia politicǎ a început deja în 1952 sǎ-l urmǎreascǎ sistematic pe Müller. Suspiciunile au crescut dupǎ ce a refuzat sǎ semneze, în decembrie 1952, o declaraţie prin care sǎ-l incrimineze pe fostul ministru comunist al finanţelor, Vasile Luca, arestat, mort în detenţie. A refuzat de asemenea sǎ semneze un apel public în care se cerea exilaţilor sǎ se repatrieze.
Suferind de TBC, contractat în închisori în perioada interbelicǎ, Müller în ultimii sǎi ani de viaţǎ a zǎcut mai mult în pat. Atunci a început sǎ-şi scrie memoriile.
În 1955, Paul Sterescu, ofiţerul care se ocupa de el şi de foştii social-democraţi care au refuzat sǎ colaboreze cu comuniştii, propunea închiderea „acţiunii de supraveghere”.
Ofiţerul noteazǎ cǎ acţiunea a fost deschisǎ pentru cǎ Müller „a fǎcut parte din aripa dreaptǎ a Partidului Social Democrat atît înainte, cît şi dupǎ 23 august 1944 (...). Deasemeni, odatǎ cu luarea puterii de stat din ţara noastrǎ de cǎtre clasa muncitoare în frunte cu P.M.R., a început sǎ critice realizǎrile regimului nostru şi chiar s-a manifestat duşmǎnos cǎ în conducerea ţǎrii noastre sînt elemente ‚incapabile’”. În final, ofiţerul scrie cǎ Müller „este un element care are manifestǎri duşmǎnoase şi aduce critici neprincipiale atît la adresa Regimului nostru, cît şi U.R.S.S. şi ţǎrile de Democraţie Popularǎ, însǎ aceste manifestǎri le are în mod izolat şi nu au influenţǎ în cercuri mai largi”. Ţinînd cont de faptul cǎ este „grav bolnav” şi nu mai poate întreţine contacte „duşmǎnoase”, Sterescu afirmǎ cǎ acţiunea de supraveghere nu mai are „perspective”. Din cauza aceasta, Securitatea se va concentra în „viitor în mai bune condiţiuni de urmǎrirea altor acţiuni”.
Koloman Müller a murit sǎrac, politic izolat şi bolnav în ultima zi a anului 1957.
Addenda:
[17 iunie 1953. „Marin” relateazǎ ofiţerului sǎu de legǎturǎ despre o vizitǎ la Coloman Müller în cursul cǎreia acesta îi povesteşte despre izbucnirea revoltei populare din Republica Democratǎ Germanǎ]
Strict secret[1]
NOTǍ INFORMATIVǍ
Sursa Marin (312[2]) Primeşte
Lt. de Securitate
Chişu Alexandru
Conţinutul......................Locul pentru rezoluţie
În douǎ rînduri am cǎutat sǎ-l întîlnesc pe Müller Coloman, însǎ cu am reuşit pînǎ în ziua de 17 iunie, orele 8,30, cînd l-am gǎsit acasǎ.-
A fost primul care m-a întrebat cǎ dacǎ ştie(!) ce-i de nou şi am rǎspuns negativ atunci a început sǎ-mi spunǎ urmǎtoarele:
„cǎ în Germania secretarul general al Partidului Comunist este acuzat de guvern pentru politica dusǎ pâinǎ-n prezent de dictatura şi în acest sens sa(!) cerut îndepǎrtarea sa. Cǎ zeci de mii de oameni au demonstrat şi au fǎcut o grevǎ generalǎ la Berlin (Zona Rǎsǎriteanǎ.) şi au cerut revendicarea, astfel cu care au fost condamnat pentru sabotaj, au fost achitaţi şi celor care li s-au luat averile li se vor restitui şi chiar despagubajul.-
Afirma cǎ poporul german este menit sǎ conducǎ, nu sǎ fie condus de alte popoare, şi cǎ hitlerismul acolo este foarte puternic şi deci Rusia a renunţat la Germania, deoarece acolo a început sǎ mişte şi sǎ cearǎ unificarea Germaniei, cu alegeri adevǎrat libere, unde Partidul Comunist va pierde 100% terenul, aşa cǎ Ruşii sau(!) purtat duşmǎnos cu germanii şi din aceastǎ cauzǎ poporul german, ureşte(!) Rusia şi inclinǎ spre anglo-americani.-
La întrebarea mea cǎ cum au putuit sǎ facǎ grevǎ, în zona Rǎsǎriteanǎ, cǎci la noi ar fi imposibil. Mi-a rǎspuns cǎ acolo partidele se clatinǎ şi Rusia va
f. 10
renunţa la Germania şi vei vedea în curînd cǎ va avea o influenţǎ mare şi în ţara noastrǎ sǎ nu crezi, cǎci Ghiorghiu Dej(!) mai stǎ bine pe poziţie, au început deja şi la noi sǎ se pune pe gînduri, parcǎ Ministrul Sencovici este mulţumit de felul cum a procedat regimul pînǎ acum. În prezent se duce o politicǎ leninistǎ, nu stalinistǎ care a fost dǎunǎtoare. Politica stalinistǎ va murii(!) şi nici cei din conducerea C.C. Comunist, din Rusia, nu au fost stalinişti, şi de curînd au fost arestaţi acolo un fruntaş comunist vechiu(!), aşa cǎ situaţia internaţionalǎ este foarte gravǎ şi de data aceasta afirma Müller chiar..... Anul acesta vom vede mari schimbǎri interne şi internaţionale, cǎci s-au(!) ajuns la maximum. Cǎ în Germania poporul mai bine prefarǎ rǎzboiul decît aşa trai. Pe plan intern birocratica (!) este însoţitǎ la noi în ţarǎ şi unii funcţionari au mii de lei pe lunǎ şi nu fac nimic şi muncitorii cu leaga mizerǎ a lor în curînd se vor produce transformǎri şi nu vor mai fi arestaţi moşierii, deoarece nu se va putea aresta atîta de mult, care îi va cere drepturile.-
Mai spunea cǎ Ruian care a avut atîtea greşeli în trecut, acum este informatorul Securitǎţii Timişoara şi locuieşte în fabric[3], nu a avut ocazia sǎ stea de curînd de vorbǎ cu dânsul, însǎ ştiu cǎ este în serviciul Securitǎţii.-
Referitor la Congresul Tineretului din ţara noastrǎ, spune cǎ nu va avea nici o inflenţǎ asupra mersului evenimentelor care se apropie.-
În concluzie, atitudinea lui Müller faţǎ de împrejurǎrile politice interne şi externe este de acord cu starea de spirit a revendicǎrilor actuale, faţǎ de regimul de democraţie, şi revizuirea ideologiei marxiste, cǎ regimul din ţara noastrǎ are atîtea greşeli de urma cǎrora au(!) suferit poporul şi va veni timpul ca sǎ se ia mǎsuri în acest sens.-
f. 11
Duminicǎ merge la jocul de şah, pe str. Timişului Nr. 9, la o familie, unde vin mai mulţi, nu am avut ocazia ca sǎ identific persoanele respective.-
La despǎţire m-a mai invitat sǎ merg pe la el, spre a mai pune în curent cu nouile împrejurǎri. Am fost acolo la orele 8,30 şi am plecat la orele 11,30.-
f. 12
ACNSAS, I 1000726, ff. 10-12.
[1] Material dactilografiat.
[2] Indicativ pentru aşa zisa problemǎ a social-democraţiei (de dreapta). Numele conspirativ „Marin” a fost trecut ulterior cu un creion roşu. Tot aşa şi celelalte nume care apar în acest document greu descifrabil din cauze tehnice, legate de maşina de scris folositǎ. Deasupra documentului se aflǎ menţiunea scrisǎ cu un creion negru: „Cap. II. P.S.D.I. Müller Coloman”. În stinga cu cernealǎ: „B.II” şi cu roşu, din nou, „Cap. II. P.S.D.I.” [P.S.D.I. este prescurtarea pentru Partidul Social-Democrat Independent].
[3] Este vorba despre cartierul Fabric din Timişoara.
Ilustraţii:
Aleea Stalin din Berlin, azi Karl Marx (Foto: William Totok)
Hotǎrîre de clasare a dosarului lui Müller (ACNSAS)