Ştirea a circulat la sfârşitul săptămânii trecute pe toate canalele media. Ziarul care-şi spune „Demokratischer Widerstand” (Rezistenţa democratică) cerea pe prima pagină cu litere de o şchioapă: „Libertate pentru Michael Ballweg”.
Your browser doesn’t support HTML5
Ofensivă împotriva consolidării grupărilor anti-sistem din Germania
În ultimii trei ani, Michael Ballweg a devenit un personaj cheie şi un soi de guru ideologic pentru aproape toate organizaţiile anti-sistem care există în Germania. Ballweg este cofondator al mişcării „Querdenker” (într-o traducere aproximativă: „gândire transversală” sau „gândire laterală”) care, începând cu anul 2020, devenise port-drapelul protestelor contra măsurilor sanitare. Mişcarea aceasta însă nu s-a limitat la acţiuni corona-negaţioniste, ci a reuşit să coaguleze forţele anti-sistem, adunândule sub aceeaşi umbrelă.
Ballweg, afirmă ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung, ar fi încasat 1,27 de milioane de euro, sub formă de donaţii, înşelând peste 9.000 de donatori. Se spune că o parte însemnată a banilor donaţi nu i-ar fi folosit pentru finanţarea mişcării. După ce procuratura a început anul trecut cercetarea, Ballweg a fost arestat preventiv. Acum măsura a fost anulată, iar Ballweg a fost eliberat şi urmează să fie judecat în libertate.
Un profesor universitar se alătură mişcărilor anti-sistem
Pe reţelele de socializare s-a afirmat că acţiune autorităţilor contra lui Ballweg ar fi o încercare camuflată de îngrădire şi intimidare a unei mişcări care se bucură de un sprjin tot mai mare. Ceea ce sună la prima lectură ca un scenariu conspiraţionist, se confirmă şi prin faptul că numărul aderenţilor la mişcare este în creştere. În acelaşi timp, se bucură şi de susţinerea unor intelectuali, inclusiv din mediul universitar. Cazul profesorului de la Universitatea müncheneză Ludwig Maximilian, Michael Meyen, este simptomatic în contextul extinderii unui radicalism care cuprinde atât simpatizanţi ai stângii, cât şi activişti ai spectrului politic de dreapta.
Coleg cu filozoful Giorgio Agamben
Decizia profesorului münchenez de a deveni co-editor al publicaţiei „Demokratischer Widerstand” („Rezistenţa Democratică”) a fost pe larg comentată în presa democratică din Germania, defăimată drept mincinoasă şi vândută unor forţe anti-naţionale. Anunţul că profesorul Meyen devine co-editor al organului mişcării „Querdenker”, „Demokratischer Widerstand”, s-a făcut în stil triumfalist pe canalul Youtube al ziarului.
Institutul de ştiinţe ale comunicării şi cercetare media de la Universitatea din München, unde lucrează Meyen, a dat publicităţii un comunicat în care se distanţează de noul co-editor al hebdomadarului „Demokratischer Widerstand”.
Publicaţia conspiraţioniştilor germani: „Demokratischer Widerstand”, pagina de titlu
„Săptămânalul”, se spune în comunicat, „este apropiat mişcării ‚Querdenken’ şi ‚Noii Drepte’. Între editori se află mai mulţi autori care, probabil, în trecut au difuzat acolo păreri doctrinar-conspiraţioniste şi extremiste, răspândind informaţii false. În afară de asta, ‚Demokratische Widerstand’ publică în ultimul număr un anunţ publicitar al revistei extremiste de dreapta ‚Compact’“. (Cf. „Instrumentalizarea nemulţumirilor populare de către anumite partide politice germane”, RFE, 31.8. 2022.)
În comentariile legate de cazul unui profesor de la o universitate germană de prim rang se subliniază faptul că o parte a redacţiei din Berlin - care editează săptămânalul într-un tiraj de 200.000 de exemplare - se află în vizorul Serviciului de Informaţii Interne (Verfassungsschutz). Asta, pentru că există suspiciuni de punere la cale a unor acţiuni anti-constituţionale.
Ocupându-se de biografia profesorului Meyen, ziarul „Merkur” a dezvăluit că acesta a fost membru al Partidului Socialist Unit din Germania (adică al partidului conducător din fosta Germanie comunistă). Ziarul mai reaminteşte că între editori se află şi filozoful italian de renume, Giorgio Agamben. Descriind linia ideologică a publicaţiei care, chipurile, se consideră cea mai importantă voce a rezistenţei democratice, ziarul „Merkur” mai arată că în spatele acestei pretenţii nu se ascunde nimic altceva decât ideologia a aşa-numitei „Revoluţii conservatoare”. (Cf. „Revoluţia conservatoare”, RFE, 27.9. 2017.)
Această ideologie cu tentă suveranistă, naţionalistă, eurosceptică, acum şi parţial pro-putinistă devine tot mai populară în rândurile unor partide politice radicale de dreapta care câştigă teren în Europa şi care în unele ţări, ca Italia, se află la guvernare.