Regizorul ucrainean Oleh Sențov, care a stat peste cinci ani în detenție în Rusia, a discutat cu jurnaliștii Europei Libere la 16 zile de la eliberarea sa în cadrul unui amplu schimb de prizonieri. Născut în Crimeea, el a protestat împotriva anexării peninsulei de către Rusia în 2014 și a fost arestat și condamnat la 20 de ani de detenție „pentru terorism”. În interviul acordat Europei Libere, Sențov a vorbit despre viața în închisorile din Federația Rusă, despre cum îi văd rușii pe ucraineni și cum i-ar putea ajuta pe cei rămași în detenție. Un interviu tradus de Natalia Sergheev.
Your browser doesn’t support HTML5
Oleh Sențov: „Eu nu lupt cu Rusia. Eu lupt cu regimul lui Vladimir Putin. Nu este același lucru, nu trebuie să încurcăm una cu alta. Eu am fost acuzat de terorism, dar dacă ar fi fost niște crime reale cu victime reale, dacă aceste acuzații ar fi avut un dram de adevăr, lumea nu s-ar fi luptat pentru mine, nimeni nu m-ar fi eliberat. Trebuie să înțelegeți că există acuzații oficiale, asupra cărora insista conducerea rusă, și există viața reală. Și nu există nicio legătură între acestea. Prin „luptă” mă refer la opoziția față de regimul lui Putin, care continuă să încerce să înrobească Ucraina. Mă refer și la oprirea războiului din Donbas, întoarcerea prizonierilor, recuperarea Crimeii. Sunt niște lucruri pentru care ar trebui să lupte orice ucrainean. Și asta nu înseamnă că trebuie să aruncăm în aer ceva, nu este așa.”
Europa Liberă: Ați crezut că veți sta în închisoare toți cei 20 de ani la care ați fost condamnat?
Oleh Sențov: „Nu aveam nicio îndoială că mă vor elibera înainte de termen. Întrebarea era cât de mult voi sta după gratii. Eu eram gata să stau mult timp. Desigur, apărea și gândul că aș putea sta cei 20 de ani, dar totuși înțelegeam că nu va fi așa. Dar, credeți-mă, și cinci ani este o perioadă lungă.”
Your browser doesn’t support HTML5
Europa Liberă: Au existat încercări din partea Kremlinului de a vă recruta înainte de eliberare?
Oleh Sențov: „Deja după eliberare am aflat despre termenul de „conservă”. Dar asta deja e o nebunie locală. În Rusia unii își ies un pic din minți și o dau în extreme. Unii văd în orice persoană eliberată din detenție un agent colaboraționist. Dar astfel gândesc doar persoanele care nu înțeleg deloc cum lucrează serviciile speciale ruse. Acolo nu stau niște proști, mai ales la nivel înalt. Am discutat cu cineva din aceste structuri după interogatorii.
Prin „luptă” am în vedere opoziția față de regimul lui Putin, care continuă să încerce să înrobească Ucraina...
Foarte scurtă a fost discuția, acelei persoane îi era interesant să mă vadă. După asta au înțeles ușor că nu are sens să încerce să facă înțelegeri cu mine. Când am stat un an în închisoarea Lefortovo, au existat încercări atente de a mă aborda, poate-poate mi-am mai schimbat opiniile. Dar ei înțeleg foarte bine cu cine se poate lucra și cu cine nu. Din acest motiv nu am avut astfel de propuneri.”
Europa Liberă: Ați avut probleme cu alți deținuți?
Oleh Sențov: „Eu eram mutat încontinuu. Am avut multe mutări. La început, desigur, erau precauți: „Iată, un terorist din Ucraina! Înfricoșător…”. Dar după ce comunicam un pic, când aflau detaliile dosarului, desigur, înțelegeau că tot ce se spunea despre mine este o prostie. Nu am avut probleme nici cu deținuții, nici cu administrația închisorilor. Ei înțelegeau că e mai bine să mă lase în pace, dar oricum a existat o atmosferă negativă, o apatie în toți acești cinci ani. Asta se explică prin faptul că atmosfera aceasta domină acum în toată Rusia. De cinci ani se tot spune că în Ucraina fasciștii ucid rușii. Respectiv, aceasta este atitudinea.”
Europa Liberă: Cum are loc adaptarea după eliberare?
Oleh Sențov: „Am fost în acea lume, acum sunt în asta. Nu am uitat această parte a lucrurilor, nu am nevoie de adaptare.”
Europa Liberă: La ce proiecte lucrați acum?
Oleh Sențov: „La proiectul „Rinocerul”, pe care l-am creat mai demult. Am avut un scenariu gata care a fost selectat de autoritatea cinematografică din Ucraina, Goskino, pentru a primi finanțare din partea statului. Am câștigat cu acest scenariu la selecția Festivalului internațional de film de la Odesa – cel mai de amploare festival din Ucraina. De asemenea, scenariul a fost apreciat și la Sofia, la unul dintre cele mai mari concursuri de selecție din Europa de Est. Respectiv, proiectul era unul foarte așteptat. Jumătate din buget era oferit de stat, a doua jumătate am găsit-o noi. Ne-am pregătit de filmări timp de un an, însă așa și nu am ajuns să filmăm. Cu „Rinocerul”, ca și cu alte proiecte, era foarte complicat, deoarece trebuia de fiecare dată să-i conving pe alții că eu pot face filme. Nu era un drum ușor… Dar timp de cinci ani nu am pierdut din entuziasm pentru acest proiect, nu am schimbat nimic și mă voi apuca de filmat, deoarece cred în ceea ce fac. Fiindcă trebuie să filmezi ceea în ce crezi.”
Europa Liberă: Și de data aceasta tot veți fi sprijinit de stat?
Oleh Sențov: „Deja am primit semnale că vom fi ajutați, că nu au uitat de noi, că suntem așteptați. Trebuie să înțelegeți că acest sprijin nu este motivat de faptul că am stat după gratii, ci de faptul că am o pregătire în cinematografie. Nu trebuie să credeți că a fost încarcerat un anonim: „A stat în pușcărie și i s-au dat bani de filme”. Nu. Eram bine cunoscut și înainte de asta în cinematografia ucraineană, poate nu de publicul larg, dar de cei din domeniu, inclusiv din Europa, din Rusia. De asta am și fost sprijinit din start, deoarece mulți mă cunoșteau.”
Europa Liberă: Permiteți-ne să revenim la subiectul încarcerării. Ați discutat cu deținuți despre politică, de exemplu, despre a cui e Crimeea?
Oleh Sențov: „Permanent. 80 de procente dintre ei gândesc la fel ca televizorul. Timp de cinci ani le-au băgat în cap lozinci cu care ei acum gândesc, pe care nu le pun la îndoială. Nici nu-i interesează să afle mai multe. Există și oameni care îl susțin pe Putin, dar aceștia sunt în minoritate.
Trebuie să gândești cu capul propriu și să nu consumi doar ceea ce îți pune pe tavă televizorul...
Există și din cei care sunt împotriva lui, dar sunt chiar mai mulți decât susținători. Când este vorba de Ucraina – apar disensiunile.
Totuși, există multe persoane adecvate, care înțeleg cum stau lucrurile, care știu ce înseamnă Rusia și că Ucraina face totul așa cum trebuie. Nu e greu să înțelegi asta, trebuie să gândești cu capul propriu și să nu consumi doar ceea ce îți pune pe tavă televizorul. Să ardă-n iad televiziunea rusească! Când apare Kiselev duminica, e interesant să privești cum își iese din minți, dar nimic mai mult. Poate mai priveam știrile de dimineață ca să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă, dar foarte pe scurt.”
Europa Liberă: Cum aflați noutăți despre Crimeea?
Oleh Sențov: „Încercam să filtrez ceea ce se spunea la televiziunile federale, citeam „Novaya Gazeta” și câte ceva aflam din scrisori. Întotdeauna ceream același lucru, voiam ca în scrisori să mi se povestească ce se întâmplă în Crimeea, fiindcă îmi era interesant.”
Europa Liberă: În pușcăriile din Rusia există diferențierea dintre deținuți simpli și cei politici?
Oleh Sențov: „Oficial, desigur că nu. Neoficial – da. Pot să menționeze asta într-o discuție, dar nu e atât de evident cum era pe vremea Gulagului, când ei nici nu stăteau împreună. Practic, criminalii stăteau separat, iar deținuții politici erau împreună. Acum nu mai sunt atât de mulți deținuți politici, nu mai există această diferențiere, așa că asta nu schimbă nimic.”
### Vezi și... ### Oleh Sențov: „Încheierea războiului din Donbas și întoarcerea Crimeii sunt lucruri pentru care este dator să lupte orice ucrainean”
Europa Liberă: Ați spus că scrisorile v-au fost de mare ajutor…
Oleh Sențov: „Pentru orice deținut scrisorile sunt un mare sprijin, inclusiv pentru mine. Eu primeam multe scrisori, așa că nu sufeream de lipsă de atenție, dar celorlalți le scriau puțin. Așa că îndemn lumea să scrie mai des. Mă bucur că oamenii așteptau întoarcerea mea, sunt recunoscător pentru sprijin, dar nu vorbesc cu lozinci. Nu am o colecție de fraze pe care le scot la nevoie din buzunar. Zic ceea ce gândesc pe moment.
În ceea ce privește Crimeea, întotdeauna spuneam că istoria va pune lucrurile la locul lor. Încă nu a existat un eveniment istoric care pe parcursul timpului să nu fi fost apreciat corect. Nu există așa ceva. Trec cinci, zece, 50 de ani și totul devine clar. Va fi la fel și în acest caz: e clar cum a avut loc acapararea Crimeii, ce acțiuni a întreprins Rusia în Donbas, cine a doborât Boeingul… Totul e documentat. Mai devreme sau mai târziu acest regim se va prăbuși, iar cetățenii ruși vor înțelege totul. Le doresc să deschidă ochii și să se trezească cât mai curând.”