În cela mai multe ţări comuniste din estul Europei a existat nu numai o literatură subversivă, ci şi o scenă muzicală vie, nonconformistă şi social-critică faţă de sistemul politic la putere.
Your browser doesn’t support HTML5
Panach & Kunert, disidenţă muzicală în fosta Republică Democrată Germană
Disidenţe muzicală a jucat un rol însemnat şi în fosta Republică Democrată Germană (RDG/DDR). Cel mai cunoscut reprezentant al scenei muzicale subterane a fost şansonetistul şi scriitorul Wolf Biermann (n. 1936). Acţiunile de supraveghere şi represiune ale poliţiei politice est-germane, cunoscută sub denumirea populară Stasi, a fost o temă centrală în cântecele lui Biermann. În „Balada securiştilor”, de exemplu, Biermann compară ironic strângerea unor informaţii de către Stasi cu activitatea lui Eckermann, secretarul lui Goethe, care nota convorbirile cu marele scriitor:
„Drag îmi este ca un frate/Fie ploaie, fie vânt,/Câinele de la securitate./ Mă păzeşte ca pe-un sfânt./ Sub pat mi-a pus microfon, /Să nu-i scape niciun ton,/Nicio glumă, niciun cântec./ Chiar când am dureri de pântec/ Şi-n privată mă retrag/ Fraţii cu urechea trag./ Domnilor de la securitate,/Voi nu faceţi pe jumate/ Treaba: lumii deci las mărturie/Prin voi toţi, ca să se ştie/Cum sughite, cum iubeşte/ Biermann şi cum barba-i creşte./ Să declar nu-mi vine greu./ Secu-i Ecker.../ Secu-i Ecker.../ Secu-i Ecker.../ Secu-i Eckermann-ul meu.../“
Astfel de versuri deranjau, bineînţeles, nu numai poliţia politică, ci şi pe activiştii est-germani de partid şi de stat.
Cântecele critice ale lui Biermann au circulat în est, după ce au fost copiate pe benzi de magnetofon şi pe casete. Deoarece multe din compoziţiile cenzurate şi interzise ale lui Biermann au ajuns pe căi clandestine în vest, ele au putut să fie publicate şi răspândite, inclusiv pe calea undelor.
Postul de radio RIAS Berlin, a jucat în acest context, un rol de seamă. RIAS a fost pandantul Europei libere pentru est-germani. Postul a fost înfiinţat de către americani în partea occidentală a Berlinului, fiind cunoscut sub denumirea prescurtată RIAS, ceea ce înseamnă: „Radio din sectorul american”.
Panach & Kunert
Pe lângă Biermann au mai existat în RDG şi alte grupuri muzicale care au criticat sistemul existent. Unul dintre acestea a fost Renft Combo, care după 1975 nu mai avea dreptul să dea concerte. Doi muzicieni din acest grup, Christian „Kuno“ Kunert (n. 1952) şi Gerulf Pannach (1948-1998) s-au decis atunci să-şi continue activitatea, devenind parte a aşa numitului „Grup de la Jena”, care gravita în jurul scriitorului Jürgen Fuchs (1950-1999). Disidentul Biermann, care locuia la Berlin, a fost un prieten apropiat al grupului de la Jena. Nu întâmplător, mai mulţi din acest grup au semnat în 1976 o scrisoare deschisă în care protestau contra expulzării lui Biermann.
Coperta volumului al lui Doris Liebermann
În această perioadă Pannach şi Kunert au compus numeroase cântece, în care prezenţa securităţii Stasi devenise una din temele obsesive. De exemplu, în „Balada somnului prost” în care se invocă descinderile inopinate ale Stasi.
În urma semnării protestului contra expulzării lui Biermann, Pannach, Kunert şi Fuchs au fost arestaţi. În 1977, cei trei au fost eliberaţi şi obligaţi să plece-n Occident.
Împrejurările cum au fost concepute şi copiate cântecele lui Pannach şi Kunert, a povestit Doris Liebermann într-o carte, apărută la Halle, sub titlul: „Împotriva fricii – nu tăceţi. Banda magnetică secretă a lui Pannach, Kunert şi Fuchs” („Gegen die Angst seid nicht stille“. Das geheime Tonband von Pannach, Kunert und Fuchs, Mitteldeutscher Verlag, Halle, 2022).
Doris Liebermann a făcut parte din Grupul de la Jena şi a fost obligată să părăsească RDG-ul pentru că s-a alăturat celor care au protestat contra expulzării lui Biermann. Ea a sprijinit acţiunile de solidarizare cu muncitorii braşoveni care pe 15 noiembrie 1987 au protestat contra regimului ceauşist. Totodată, a devenit membră a Comitetului pentru Drepturile Omului din România, sprijinit de Fundaţia „Heinrich Böll”. Comitetul a iniţiat Ziua Internaţională de Acţiune România, marcând pe 15 noiembrie 1988 şi 1989 revolta braşovenilor.