Pandemia de coronavirus, presa și guvernele: 52 de violări ale libertății presei

De la declanșarea acesteia, la începutul acestui an, 52 de violări ale libertății presei legate de pandemie au fost înregistrate de organismele de profil, arată Scott Griffen, director adjunct al organizației International Press Institute.

Pandemia de coronavirus, presa și guvernele: 52 de violări ale libertății presei

Jurnalistul a făcut declarația cu ocazia prezentării Raportului pentru anul 2019 privind libertatea presei și siguranța jurnaliștilor, raport publicat de Platforma pentru Siguranța Jurnalismului și Protecția Jurnaliștilor de sub umbrela Consiliului Europei. „Se fac mari presiuni asupra jurnaliștilor să nu publice ceea ce văd în spitale. Sunt amenințați cu judecata. În Ungaria și Rusia presa este invadată de știri false. În Armenia și Serbia personalul medical a primit interdicție să furnizeze informații presei. Practic munca jurnaliștilor a devenit imposibilă în unele țări. În Turcia, Azerbaidjan și Serbia jurnaliștii care au transmis situația din spitale sau despre cum sunt pregătite guvernele pentru criză au fost închiși. Iar în Rusia, se depune un efort continuu de cenzurare a conținutului. Peste tot, guvernele încearcă să cenzureze mesajul care ajunge la populație.

William Horsley, de la Asociatia Jurnalistilor europeni este de părere că această situație nu este legată de coronavirus. Pur si simplu, guvernele au devenit principala amenințare asupra libertății presei și libertății de informare, crede el. Iar faptul că s-a ajuns la crime- vezi cazurile Caruana Galizia si Jan Kuciak, demonstrează exact acest lucru. Situația este într-un punct extrem de critic.

Jurnalista Daphne Capuana Galizia

Sarah Clarke, Sef al diviziei Europa si Asia Centrala din cadrul organizației Articolul 19 spune: „Instituțiile au jucat un rol cheie în investigațiile privind moartea Daphnei Caruana Galizia. Și l-aș aminti mai ales aici pe raportorul APCE, politicianul olandez Pieter Omzigt, care a structurat un raport excelent despre acest caz și care a impus în rezoluție deschiderea unei investigații publice, care se află acum în derulare. Rolul lui a fost crucial, la fel ca cel al comisarului pentru justiție și afaceri interne Vera Jurova. La fel insistenta unor europarlamentari, precum Sophia In,t Veld au jucat un rol important, acum în PE discutându-se despre creșterea cooperării transfrontaliere. Se incearca organizarea unei grupe de lucru internaționale care ar permite mai multor forțe de poliție din mai multe state membre să se alăture investigației. Asta mai ales pentru că există indicii că există implicații uriașe transfrontaliere, mai ales în ceea ce privește spălarea de bani. Cred că cele două cazuri- Caruana Galizia și Jan Kuciak au obligat autoritățile să ia libertatea presei în mod serios.”

Așadar, cred organismele care monitorizează presa, s-au făcut pași înapoi. Guvernele încearcă să își transmită mesajele prin mass media captive, prin prieteni oligarhi. Aceasta este și părerea lui William Horsley de la Asociația Jurnaliștilor Europeni.

„Așa după cum arată și raportul, s-au făcut pași înapoi, regresăm în privința libertății presei de ani buni. Guvernele au încercat să își transmită mesajele prin mass media captive, prin prieteni oligarhi, să reducă la tăcere vocile critice. Să nu uităm că după cel de-al doilea Război Mondial s-au adoptat cele mai liberale texte legislative pe care le-a cunoscut omenirea: Declarația Universală a Drepturilor Omului, și apoi înființarea CEDO, care se bazează pe Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, care judecă și încălcări ale dreptului la o presă liberă. Pe atunci, presa națională dar și cea privată acționa în baza unor coduri deontologice iar presa rezultată era echilibrată și nesupusă niciunei puteri. Ceea ce observăm acum este că fostele state comuniste urmează modelul rusesc, și elimină sistemul de verificări al executivului, inclusiv prin uciderea jurnaliștilor care scriu împotriva regimului Putin. De asemenea, dacă ne uităm la Ungaria, vedem că guvernele preiau puterea asupra majorității media. Apoi, în Austria, guvernul oferă informații doar prietenilor din presă. În Grecia, oligarhi înființează ziare sau televiziuni pentru a-și ataca dușmanii. Raportul privind libertatea presei de anul acesta arată că doua treimi dintre cele 47 de state membre ale Consiliului Europei nu au legislație care să protejeze jurnaliștii. Avem de-a face deci și cu o chestiune de stat de drept.”

****************

14 organizații partenere constituie Platforma pentru Protecția Jurnalismului și a Siguranței Jurnaliștilor de sub umbrela Consiliului Europei. Platforma și-a publicat recent raportul anual unde oferă o analiza a situației libertății mass-media pe baza alertelor privind amenințările la libertatea mass-media în Europa raportate Consiliului Europei în 2019.

Înființată în 2015, Platforma pentru protecția jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor permite ONG-urilor internaționale active în domeniul libertății de exprimare și asociațiilor de jurnaliști să furnizeze informații organismelor Consiliului Europei care pot servi drept bază pentru dialogul cu statele-membre în privința protecției jurnaliștilor sau eliminării amenințărilor la adresa libertății mass-media.