Partidul Stângii se distanţează de Sahra Wagenknecht

„Scandal în Partidul Stângii. Wagenknecht tace”, „Stânga versus Wagenknecht. De la tovarăşa la adversara”, „Partidul Stângii rupe legăturile cu Wagenknecht, în ultima secundă”, „Viitor fără Wagenknecht – Stânga nu trebuie să capituleze în faţa dezbaterilor”.

Partidul Stângii se distanţează de Sahra Wagenknecht

Am citat doar câteva titluri din presa germană care a dezbătut şi dezbate cazul Sahra Wagenknecht, după ce propriul ei partid, Die Linke, i-a cerut să renunţe la locul pe care-l ocupă în Bundestag – în parlamentul federal german.

„Icoana stalinismului” a fostului partid conducător est-german

Imediat după dispariţia regimului comunist, politiciana de unii contestată, de alţii admirată, azi în vîrstă de 54 de ani, fusese descrisă ca „icoana stalinismului” a Partidului Socialismului Democratic (PDS), succesorul rebotezat al fostului partid conducător din fosta Republică Democrată Germană. Aşa numita „Platformă marxistă” care a funcţionat în interiorul partidului era creaţia lui Wagenknecht. „Platforma” intrase şi în vizorul Serviciului de Informaţii Interne (Verfassungsschutz), fiind suspectat de acţiuni anti-constituţionale. Între timp, „Platforma” a fost desfiinţată, iar partidul a renunţat la numele său post-comunist şi se numeşte acum simplu, Die Linke – adică: Stânga.

Wagenknecht a fost europarlamentară şi este deputată în Bundestag. Într-o decizie oficială, conducerea partidului a precizat că viitorul formaţiunii este „un viitor fără Sahra Wagenknecht”. În consecinţă, i s-a cerut să-şi depună mandatul parlamentar. Au existat şi voci care au cerut să fie îndepărtată din partid.

De la stalinism la putinism

În esenţă, decizia este o reacţie la ruptura pe care politiciana însăşi a provocat-o deja mai demult, opunându-se liniei oficiale de partid. Războiul din Ucraina a accentuat conflictele din interiorul formaţiunii. După unele ezitări, partidul a decis să nu se mai opună furnizării de armament şi să condamne invazia Ucrainei.

Wagenknecht se împotriveşte acestor poziţionări, cere stoparea livrărilor de armament şi pledează pentru începerea imediată de negocieri de pace. Presa a acuzat-o de putinism. În pofida etichetărilor negative, ea a reuşit să-şi creeze o largă bază de simpatizanţi. În paralel, a început să circule şi zvonul că intenţionează să-şi înfiinţeze propriul partid. În mai toate interviurile în care a fost întrebată dacă această intenţie este reală, ea nu a dat un răspuns limpede. Ultima dată i-a fost pusă întrebarea de trei ori de către postul de televiziune „Welt”. Răspunsul a fost o lungă filipică populistă, fără punct şi virgulă:

„La următoarele alegeri pentru Bundestag îmi doresc să existe un partid care să lucreze pentru cei care-şi doresc o politică economică raţională, o politică prin care industria e păstrată în ţară şi nu expulzată, o politică pentru cei care doresc mai multă dreptate, care vor să trăiască în siguranţă, care vor un viitor pentru copii lor - şi pentru care va exista un partid care face o ofertă serioasă.”

Solicitarea de a-şi depune mandatul a fost respinsă de către Wagenknecht.

Cât de mult i-a crescut cota de popularitate se desprinde din ultimele sondaje. Dacă pentru Partidul Stângii ar vota numai 5 la sută din electorat, pentru un partid înfiinţat şi condus de Wagenknecht ar vota 24 la sută dintre alegătorii germani. De remarcat este faptul că foarte mulţi dintre aceşti alegători virtuali provin şi din rândurile formaţiunilor radicale de dreapta. Poziţionarea faţă de război şi mai ales propunerile restrictive faţă de migranţi o apropie de segmentele sociale nemulţumite cu actuala clasă politică democrată. Dacă Sahra Wagenknecht într-adevăr va înfiinţa un nou partid, acesta va deveni un concurent major al formaţiunii naţionalist-autoritare, Alternativa pentru Germania (AfD) pentru care (potrivut unui recent sondaj) ar vota 18 la sută din cetăţenii cu drept de vot. (Cf. şi: „Sahra Wagenknecht, între putinofilie şi anticapitalism”, RFE, 10.2. 2023.)