Ca în fiecare an, Festivalul Internațional al Filmului de la Cannes poate fi privit, în subsidiar, și ca un barometru sau index al respectării libertății cuvîntului și a celei de creație artistică în lume. Numai că, spre deosebire de ultimele decenii ale secolului XX, soarta celor afectați de dictatură, persecuții politice, rasism etc. nu mai face obiectul unor reale campanii în favoarea celor ale căror drepturi sînt încălcate. Lumea politică și organizațiile non-guvernamentale se mărginesc, în cel mai bun caz, să solicite „țarului”, cu un soi de umilință ce nu are nici un efect practic, eliberarea sau respectarea drepturilor celui persecutat.
Your browser doesn’t support HTML5
Cultură și politică - Pavel Pawłikowski la Cannes și la Varșovia
Așa s-a întîmplat și anul acesta în cazul regizorului rus Kiril Serebrenikov, practic în detenție la domiciliu la Moscova de o vreme îndelungată și hărțuit cu un proces fără sfîrșit. Celor care i-au solicitat președintelui Putin să-i acorde permisiunea de a veni la Cannes, pentru a-și susține filmul proiectat la Festival, liderul rus le-a răspuns din vîrful buzelor că nu poate încălca vrerea justiției... Iar occidentalii par să fie mulțumiți că au primit un răspuns la „petiția” lor și atît.
Cazul regizorului polonez Pawel Pawłikowski, autor al unui film care a stîrnit mare interes la Cannes, „Războiul Rece” (Cold War), este în parte diferit. Pawłikowski este liber și deloc dispus să tacă, așa cum a demonstrat-o în două interviuri acordate zilele trecute agențiilor France Presse și Associated Press.
Laureat cu un Oscar pentru cel mai bun film străin în 2015, „Ida”, Pawłikowski declara pentru AFP că „Filmul este pe o listă neagră.... Există în prezent o listă neagră de cărți, regizori de teatru și film, care nu mai trebuie să fie sprijiniți. Am onoarea să mă aflu pe această listă”. „Cu nou guvern, care a preluat total controlul televiziunii publice, este exact ca sub comunism. Propaganda la televiziune a devenit de necrezut.”
Pelicula „Ida” a devenit o țintă a atacurilor, iar la vremea premierii ei, actualul ministru al culturii, pe atunci în opoziție, îl acuza pe Pawłikowski, într-o petiție, că ar păta reputația țării. Între timp, ajuns la guvernare, în martie trecut, el a trecut prin Parlament o controversată așa-numită „Lege a Holocaustului”, prin care orice afirmație ce atribuie și polonezilor crime în al Doilea Război Mondial, devine pasibilă de pedeapsă.
Pawłikowski, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în exil în Marea Britanie, declara pentru AFP: „Eu nu fac filme politice și nu îmi place să mă uit la ele. Prefer să povestesc istorii despre personaje ce au între ele o relație complicată, dar într-o lume în care istoria apasă asupra lor, ele devin politice.” Regizorul, al cărui film polonez este primul selecționat la Cannes după 37 de ani, spune, de asemenea, că se teme că guvernul conservator la putere – pus sub acuzare recent de Uniunea Europeană pentru nerespectarea guvernării legii – va transforma noul său film într-un alt subiect de scandal politic pe motiv că „nu ar expune suficient ororile comunismului”.
„Cold War/Războiul Rece”, a cărui acțiune este situată în anii 1940 și deceniul ulterior de regim comunist, este istoria relației romantice dintre un compozitor și pianist și o cîntăreață. Cei doi se întîlnesc într-o nou constituită Academie de Muzică, menită să conserve tradițiile muzicii folclorice poloneze. Pe măsură ce asupra școlii încep să se facă simțite presiunile naționaliste ale regimului, tensiunea crește, iar cei doi se decid să fugă în țară.
Pawłikowski explica pentru Associated Press că și-a dedicat filmul părinților săi, care au trăit într-un soi de „război permanent”. „Întîi s-a născut o mare dragoste la prima vedere, apoi s-au certat, el a înșelat-o, iar ea s-a răzbunat. Ulterior s-au reunit din nou, m-au avut pe mine și s-au certat din nou. El a părăsit țara, iar ea s-a căsătorit cu un englez și a plecat din Polonia împreună cu mine. Apoi s-au întîlnit din nou, au trăit împreună și și-au înșelat partenerii... Bineînțeles, exilul a avut un impact asupra relației lor. Brusc te întîlnești din nou, iar persoana din fața ta arată altfel, într-un context diferit.”
Pawłikowski s-a întors tîrziu în Polonia, unde afirmă că s-a simțit brusc pe un „teren ferm”; convingerile sale au căpătat, deodată, un sens. Atacat de conservatorii la putere, regizorul spune că va rămîne angajat să lucreze în Polonia, chiar dacă nu va putea face filme, doar pentru a preda și a-și trăi viața. Dar, în momentul de față, are în minte un al treilea film alb-negru și exploră posibilitatea de a face un altul despre scriitorul și disidentul politic rus Eduard Limonov. „Cred că este important să faci filme despre lucruri esențial, cu o dimensiune existențială, și în climatul actual, faptul în sine devine un gest politic” – declară regizorul polonez.