Pentru că nu au cum să-și vândă recolta, agricultorii ucraineni se luptă să supraviețuiască

Viktor Țvik exportă, în mod normal, până la 90% din recolta sa prin portul Odesa, în sudul Ucrainei. Deși recolta din acest an este cu 20% mai mare decât cea de anul trecut și i-ar fi adus un profit substanțial pe timp de pace, pe timp de război exorbitantele costuri de prelucrare și faptul că Rusia a blocat porturile ucrainene de la Marea Neagră au făcut transportul cerealelor prohibitiv de scump.

Rusia a renunțat luna trecută la acordul care permitea Ucrainei să exporte cereale în întreaga lume. La fel ca mulți alți fermieri ucraineni, produsele lui Țvik sunt efectiv blocate. Neavând nicio posibilitate să le vândă, preocuparea lui este, în zilele acestea, să se păstree pe linia de plutire din punct de vedere financiar.

Când a fost întrebat cum își imaginează viitorul afacerii sale și al celor 77 de angajați a căror existență depinde de el, Țvik spune: „Este prea dureros să vorbesc despre asta”.

De la rezilierea acordului, Rusia a atacat cu rachete porturile Ucrainei și, în special, silozurile de cereale, cum ar fi acesta, lovit în primele ore ale dimineții zilei de 16 august lângă Odesa. Ucraina a ripostat țintind porturile Rusiei, ceea ce a dus la creșterea prețului la grâu și porumb pe piețele globale.
 

Cerealele sunt principala sursă de venit a fermei, iar produsele lui Țvik au fost exportate până în India și țările sărace din Africa de Nord. Singurele alte opțiuni de export sunt transporturile rutiere, feroviare și fluviale mai costisitoare prin Europa, iar țările vecine nu acceptă importurile pentru a-și progteja propriii  femieri, astfel că cerealele lui Țvik vor rămâne probabil în siloz, producându-i pierderi de zeci de mii de dolari.

Fermierii recoltează în jurul unui crater făcut de o rachetă rusească. Odată cu blocarea porturilor ucrainene, marile pericole pentru agricultori sunt terenurile minate sau munițiile neexplodate de pe câmpuri. De asemenea, mulți dintre ucrainenii care ar fi putut lucra pământul se duc pe front, astfel că forța de muncă s-a redus drastic și mulți fermierii ucraineni se luptă să-și ofere produsele celor din țările în curs de dezvoltare care se luptă cu foamea.

Vasta fermă a lui Țvik din Jurivka, la 85 de kilometri est de Kiev, produce nu numai grâu, ci și brânzeturi fine de capră.


 

Patru dintre angajații lui Țvik au plecat pe front. Cei rămași  au cules și au depozitat grâul și se pregătesc pentru culturile următoare.

Având opțiunile limitate, mulți fermieri preferă să nu mai cultive nimic. Producția de porumb și grâu în Ucraina, dependentă de agricultură, a scăzut cu aproape 40% în acest an față de nivelul de dinainte de război, spun analiștii.

Unii fermieri apelează la alte produse, cum ar fi uleiul de floarea-soarelui, pentru a obține un profit.

Un muncitor greblează grâul într-un grânar.

Viktor Țvik în depozitul de brânză de capră. El a recurs la unele strategii precum trocul pentru a-și menține ferma pe linia de plutire. Dar nu se așteaptă să obțină profit - singurul lucru la care poate spera este să se mențină pe linia de plutire.

Mii de fermieri din Ucraina se confruntă cu un viitor sumbru. Costurile de transport cresc zi de zi și porturile la Marea Neagră sunt blocate, iar agricultorii nu mai au cum își vinde recolta.