În cadrul proiectului „Antinostalgia - privind spre viitor”, scriitorii Alexandru Bordian şi Iulian Ciocan au discutat cu istoricul şi profesorul Piotr H. Kosicki de la Universitatea din Maryland despre rolul pe care l-a avut religia în prăbuşirea regimului comunist în Polonia şi despre rolul pe care îl are azi în societatea poloneză.
Radio Europa Liberă: În una din lucrările dumneavoastră afirmați că este posibil de a demonta un sistem fără ajutorul armelor, cu filosofia. Cum a fost posibil acest lucru în cazul regimului comunist din Polonia?
Piotr H. Kosicki: Eu cred că aducerea luminii într-un sistem politic, care este bazat pe filosofie revoluționară, subminează fundamental regimul respectiv și orice legitimitate de care se bucură. În mod evident, atunci când vorbim despre prăbușirea unui regim politic se poate spune despre multe lucruri, de exemplu despre persecutarea cetățenilor, violența împotriva lor, restricțiile de libertate și suprimarea drepturilor. Dacă, însă, vă referiți la cartea mea, „Catolicii pe baricade”, ceea ce am vrut să spun prin ea este că adresându-se unei audiențe mai largi și înțelegând că filosofia e gândită să ghideze un sistem fie că reprezintă o minciună sau a fost trădată — această realizare de a comunica este extrem de importantă, deoarece, în caz contrar chiar și cea mai vagă încercare de a vorbi în limba acelui regim politic devine inutilă. În cazul regimului comunist faptul că însuși marxismul a fost trădat de marxiști, precum și faptul că întregul limbaj articulat a fost, în multe cazuri, o perdea de fum pentru goana banală după putere, ceea ce chiar până a ajunge la chestiuni legate de religie a determinat mulți dintre credincioșii adevărați și cu siguranță copiii lor și nepoții să întoarcă spatele acestui sistem.
Radio Europa Liberă: Dar comunismul în Polonia a căzut din cauza catolicismului prea puternic sau pentru că partidul a fost prea slab?
Biserica Catolică a devenit pur și simplu atât de puternică încât comuniștii au fost nevoiți să țină cont de ea
Piotr H. Kosicki: Sunt ambele cauze, deși mai mult datorită faptului că a existat un catolicism puternic. Permiteți-mi să vă povestesc despre modul în care a fost creată Polonia comunistă. Între începutul și sfârșitul Holocaustului, când hotarele Poloniei suferă transformări în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial — adică pe de o parte luteranii și protestanții sunt expulzați din Germania, iar pe de altă parte grecii ortodocși — astfel încât catolicii și ortodocșii est-europeni sunt strămutați în teritoriile de est ale URSS din Ucraina și Belarus. Atunci, pentru prima oară în istoria sa, Polonia era compusă dintr-o populație care reprezintă catolici în proporție de 90%. Așadar, această forță nu este de neglijat.
Astfel, datorită factorului demografic, Biserica Catolică a devenit pur și simplu atât de puternică încât comuniștii au fost nevoiți să țină cont de ea și — revenind la întrebarea dumneavoastră — în acest fel i-a făcut slabi pe comuniști, pe de altă parte, deoarece ei au trebuit să accepte implicit contradicția din propria învățătură despre religie ca opium pentru mase.
Radio Europa Liberă: Dacă Biserica a fost o sursă firească a opoziției? De ce comuniștii nu au persecutat-o pentru a obține dezintegrarea ei?
Catolici pe baricade, apărută la Yale University Press
Piotr H. Kosicki: Eu cred că ei au încercat o perioadă. Strategia inițială imediat după război a fost de a coopta sau de a identifica oportuniștii din sânul Bisericii. Și aici au existat câteva succese. Am scris în lucrarea mea despre un bărbat care a fost fascist până la declanșarea deflagrației mondiale, redevenit ulterior catolic pro-comunist. Această persoană a creat o mișcare foarte influentă. Însă în condițiile dominației staliniste asupra celei mai mari părți a Europei Centrale și de Est a devenit foarte dificil de a construi noi parteneriate fără a recunoaște că unii prieteni ai partenerilor erau torturați în închisori sau forțați să ia calea exilului. Astfel, ideea de a distruge Biserica, ca să revenim la ce am spus acum un minut, avea șanse mai mari în țări unde catolicismul nu se bucura de aceeași situație demografică; în Ungaria sau Cehoslovacia biserica locală, unii episcopi și ierarhi înalți au fost presați cu succes să colaboreze cu regimul comunist. În Polonia, ideea de a distruge Biserica prin infectarea din interior — a fost nerealizabilă din cauza numărului mare de enoriași și în special din cauza unei conduceri puternice a Bisericii. Într-una din perioadele cele mai dure de stalinism, pe la mijlocul anilor 50, regimul a pornit o ofensivă. A fost întemnițat episcopul principal, capul Bisericii în Polonia, iar un alt episcop, a fost pus sub acuzare într-un proces de judecată demonstrativ în anul 1953. Aceste acțiuni nu au contribuit semnificativ la consolidarea puterii regimului comunist. În același timp, după eliberarea în 1956 a unui lider comunist reformator, acesta și-a găsit parteneri firești în mediul funcționarilor de rang înalt din sânul Bisericii Catolice — chiar dacă situația respectivă a durat o perioadă scurtă.
Radio Europa Liberă: Moartea lui Stalin a fost ea o salvare pentru Biserică?
Piotr H. Kosicki: Este o întrebare bună. În mod destul de ciudat după moartea lui Stalin lucrurile au luat o direcție în rău pentru Polonia. O situație ce s-a perpetuat câțiva ani la rând. În sensul mai larg al lucrurilor, răspunsul la întrebarea dumneavoastră este „da”, deoarece moartea lui Stalin a schimbat fundamental dinamica regimurilor comuniste în regiune, și cu certitudine în Polonia. Impactul însă nu a fost resimțit imediat, și asta pentru că reacția imediată din partea liderilor din blocul pro-sovietic — inclusiv în Polonia — a avut în sine o anumită doză de confuzie și neliniște în privința dinamicii care urma să fie setată în relația cu Moscova. Drept rezultat, represiunile împotriva Bisericii Catolice, de facto, s-au intensificat — chiar același proces judiciar demonstrativ în 1953, despre care am menționat, arestarea și încarcerarea episcopului principal al Poloniei, ambele evenimente s-au produs după moartea lui Stalin. Cam după acel an — comuniștii polonezi au dat dovadă de zel și cu vehemență țineau să pară duri și responsabili în fața noii conduceri de la Moscova. Deci, între anii 1953 și 1956 vântul a început să bată în partea opusă. A avut loc o presiune populară în formă de proteste și incidente deschise, soldate cu pierderi de vieți printre muncitori. Iar în 1956 a început un proces de liberalizare în Polonia. Anume atunci a fost momentul când s-a realizat că Stalin, ca persoană, nu mai există. Oamenii puteau să simtă diferența între moartea lui Stalin propriu-zisă și decesul stalinismului ca fenomen.
Radio Europa Liberă:În prezent religia joacă același rol important în societatea poloneză?
Religia se află probabil într-un declin ușor în Polonia de astăzi
Piotr H. Kosicki: Cu siguranță, da. Am riscat vorbind la modul simplu despre o varietate de probleme. Dezbaterile care au loc, în special în ultimii cinci ani, s-au intensificat astfel încât guvernul condus de Partidul Lege și Dreptate a pus accentul pe ceea ce Biserica Catolică identifică drept politică în favoarea valorilor. Aici includem posibilitatea de a asigura drepturi egale pentru comunitatea LGBT din Polonia. S-a revenit la inițiative de a înăspri legislația privind avortul, care deja este restrictivă în Polonia. În general, noțiunile legate de toleranță în societatea civilă și pluralismul civic în Polonia secolului 21 sunt contestate într-o anumită măsură de către aripa conservatoare extremă a Bisericii Catolice. Deși, generațiile mai tinere — adică persoanele născute după anii 80 - au acceptat, conform sondajelor, o versiune mai liberală a catolicismului, care oferă prioritate la participarea în viața publică și apelează la religie într-un cadru mai privat sau limitat, mai mult la diverse evenimente locale pentru familii și comunități. Mai pe scurt, religia se află probabil într-un declin ușor în Polonia de astăzi, dar prezența Bisericii Catolice în viața publică ar putea să nu reprezinte majoritatea societății poloneze. Există o discordanță majoră între cele două. Da, Biserica e pregnantă, însă mi-ar fi dificil să răspund la întrebarea ce factor mișcă lucrurile înainte?
Radio Europa Liberă: Ce credeți despre crizele prin care trece continentul european? Care-i rolul bisericii în țări precum Franța, Italia?
Piotr H. Kosicki: Păi, dacă mă întrebați despre comparația între cele două, aș spune că cea mai conservativă prezență devine de fapt tot mai vizibilă. Există un exemplu foarte bun, tot de prin anii 2015-17, o renaștere a sentimentului tradiționalist, care atacă în special lupta comunității LGBT pentru drepturi, și care pe de altă parte alimentează dispoziții anti-semite și anti-musulmane. Deseori acestea sunt interconectate — am în vedere modul cum sunt tratate comunitățile religioase și cum sunt în mod tradiționale percepute comunitățile sociale, de genul celor bazate pe orientare sexuală, LGBT. Deci, în acest sens există multe suprapuneri acolo. Prezența publica în Franța, de exemplu, este una seculară. Din anul 1905 — datorită separării îndelungate a bisericii de stat — țara dată poate să se mândrească cu statutul de stat secular. Același lucru este valabil în Polonia. Și cred că acest fapt explică parțial de ce marea majoritate a catolicilor polonezi se simt — ca să nu spun „înstrăinați” — un pic pierduți sub aspectul că fundamentul divin deseori nu se potrivește cu viața publică pe care o are Biserica secolului 21.
Radio Europa Liberă: Și ultima întrebare. Biserica Catolică și-a spus sau încă nu ultimul cuvânt în istoria civilizației occidentale?
Dacă accepți cu adevărat libertatea de conștiință, atunci catolicismul devine doar una dintre opțiuni
Piotr H. Kosicki: O întrebare excelentă. Dacă ați citit despre lucrurile relatate de mine, știți probabil că am prezentat o realitate în care Biserica Catolică a depășit durata de viață istorică până în momentul prezent. Polonia din nou este un exemplu reușit în această privință, sunteți de acord? Papa Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre cei mai influenți capi ai Biserici Catolice în istoria modernă, și el a fost de origine poloneză. Dacă a existat ceva, în viață și în moarte, care de fapt s-a diluat pe termen lung, aș spune că este vorba despre catolicismul din Polonia, și asta deoarece totul a fost atât de strâns legat de această personalitate, încât nimeni nu știa ce să facă după trecerea lui în neființă. Același lucru se întâmplă în prezent, cu prezența conservativă în Polonia, puțini dintre enoriașii catolici își aduc aminte de Papa Francisc. Astfel, dacă privim dincolo de hotarele Poloniei, vom vedea o lume catolică unde există o polarizare și nimeni nu știe cum să țină sub control acest proces. Roma pare să indice o direcție diferită și mulți catolici doresc să urmeze calea respectivă.
Un ultim lucru pe care aș vrea să-l menționez, și cu asta închid probabil subiectul: când Biserica Catolică a parcurs o perioadă de reforme importante prin anii 60, dacă vă aduceți aminte de Al Doilea Consiliu al Vaticanului, acel moment de reformare a fost revoluționar, însă nu doar pentru că a permis maselor să devină libere, sau că a predat în alte limbi decât latina, cu complicații pentru preoți, sau pentru că a recunoscut și a făcut pace cu Iudaismul, evreii sau cu cultele protestante creștine, ci pentru că a permis libertatea de conștiință — un principiu pe care Biserica Catolică l-a respins cu fermitate de-a lungul întregii sale istorii moderne. Și dacă accepți cu adevărat libertatea de conștiință, atunci catolicismul devine doar una dintre opțiuni. Singurul lucru care a funcționat eficient pentru catolicism, pe parcursul întregii sale existențe, este faptul că a fost singura opțiune, singura apărare în calea alternativei răului dispărut, iar tradiționaliștii pot să spună orice, însă în absența unei transformări reale, catolicismul a pierdut mult din ceea ce l-a făcut puternic la începuturi.
Radio Europa Liberă: Vă mulțumim pentru această conversație interesantă. Toate bune.