Prieteniile fac literatura!

Cea de-a XV-a ediţie a Colocviilor revistei Transilvania (Sibiu, 27 – 28 iunie) au adunat în oraşul „cerchiştilor” scriitori din Bucureşti (Florin Iaru, un poet care, oriunde îşi face apariţie, imprimă un inconfundabil aer cu diamante manifestaţiilor literare), Cluj-Napoca (Alex Goldiş, Andreea Coroian Goldiș, Cosmin Borza, Ovio Olaru și Adriana Stan, de la Universitatea Babeș-Bolyai și Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române), Iaşi (Bogdan Creţu, Antonio Patraş și Roxana Patraş, de la Institutul de Filologie Română „Al. Philippide” al Academiei Române și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”) şi Chişinău (ierte-mi-se lipsa de modestie – chiar subsemnatul), asta fără a-i mai pune la socoteală (şi de ce, mă rog, nu i-am pune?!) pe sibieni (Radu Vancu, Dragoş Varga, Andrei Terian, Teodora Coman, Vlad Pojoga ş.a.). Cum cele două dezbateri s-au ţinut în librăria Humanitas „Constantin Noica”, publicul – nu atât numeros, cât select – a întregit „Cercul” (de data asta, al poeţilor prezenţi în carne şi oase, dacă nu cumva în „lucarne şi oaze”), şi astfel vocile lirice s-au împletit cu vocile critice, spre luare-aminte a tinerilor din sală, numai ochi şi urechi.

O misiune ingrată, să redai pe scurt ce s-a vorbit în serile de 27 şi 28 iunie; şi chiar dacă ai face-o, cum să „transcrii” temperamentul lui Florin Iaru, acest motor cu ardere internă „la cea mai înaltă ficţiune”, care i-a marcat discursul & toate micile intervenţii (doar de să-i pui, înaintea oricărei fraze, câte un semn de strigare, ca-n limba spaniolă, de pildă!)? (Nu că alte intervenţii ar fi de trecut sub tăcere…) (În – altă – paranteză fie spus, sper că tot ce s-a vorbit a fost înregistrat, iar un prim „comprimat” al celor spuse va fi de citit într-unul din numerele viitoare ale revistei Transilvania.) Cât despre lansarea celor două cărţi noi ale poeţilor optzecişti – Jos realitatea şi, respectiv, A(II)Rh+eu / Apa.3D –, decât s-o povestesc aici, mai bine citez câte-un poem din fiecare, şi (vorba vine) m-am scos (nu înainte totuşi de a preciza că am ales două texte care, într-un punct, se intersectează). Acum nu vă rămâne decât să ghiciţi care şi cui aparţine!

Florin Iaru

Am văzut totul

Am văzut înmormîntarea lui Kennedy

Transmisă prin Telstar,

Primul satelit de telecomunicaţii

Îngăduit în socialism.

L-am văzut pe Ceauşescu-n balcon

Mesmerizînd mulţimile

Într-o dimineaţă de august.

Am văzut Luna ca-n palmă,

Iar pe Armstrong îndepărtându-se de modul,

Ca un beţiv imponderabil.

Am văzut-o pe Nadia.

Tocmai luase prima notă de zece

Din viaţa ei.

Apoi am văzut revoluţia română în direct

Cum spărgea ecranul alb-negru

Cu ultima răsuflare a tinereţii.

Apoi n-am mai văzut nimic.

Mai zboară Telstar?

Sau a căzut?

A căzut.

Fie-i ţărîna uşoară!

Emilian Galaicu-Paun

«Любви все возрасты…»*

…şi această

expresie fizică

a iubirii sărind

peste ani –

tes vingt ans, mes quarante…”

(„neuf”, în minte) –

o gimnastă

făcându-şi

exerciţiul

la paralele

inegale,

când nu frica

de cădere, ci

verweile doch, du bist so schön!”**

face ca-n fiece

petite mort

să se-ncerce

o (numele-i

fie) Nadia

Comăneci.

_____

* (rus.) „Iubirii toarte vârstele-s supuse”, vers de A.S. Puşkin, Evgheni Oneghin.

** (germ.) „O, rămâi, eşti atât de frumoasă!”, vers de Goethe, Faust.

* * * * * * *

Şi ce au toate acestea cu titlul din capul textului?!

Iată ce: pe drumul de întoarcere, am vorbit preţ de aproape 7 ore cu Bogdan Creţu despre scriitorii mult mai în vârstă care ne-am onorat cu prietenia lor (Marin Mincu, Emil Brumaru – în cazul amândurora) & continuă s-o facă (Nicolae Breban, în cazul lui Bogdan; Şerban Foarţă ş.a., în ce mă priveşte), ceea ce-mi confirmă o dată în plus – iar recenta ediţie a Colocviilor revistei Transilvania stă mărturie – că prieteniile chiar fac o literatură (nu că adversităţile – iar uneori, şi duşmăniile pe faţă – n-ar avea şi ele rolul lor în istoria literelor). (Vă rog să luaţi acest text drept ceea ce este – un exerciţiu de admiraţie pentru toţi cei care fac cu putinţă ca scriitori români din toate orizonturile să formeze, ori de câte ori se revăd în cadrul unui colocviu, simpozion sau la o lansare de carte, o Românie literară dodoloaţă.)

* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.