Problema găgăuză, după alegeri

Primii doi clasați, Evghenia Guțul, de la Partidul Șor, și Grigori Uzun, un independent susținut de socialiști, se vor confrunta în turul decisiv, peste două săptămâni.Dumitru Croitor, fost ambasador al Moldovei în Turcia, singurul candidat mai frecventabil, observă presa, în viziunea puterii de la Chișinău, s-a situat pe locul patru, departe de primii doi plasați.

Partidul Acțiune și Solidaritate, de guvernământ, nu a avut un competitor în acest scrutin. Se consideră, prin tradiție, că în autonomia găgăuză, formațiunile proeuropene sunt perdante, dar cred că este o judecată eronată și în orice caz pernicioasă. Nu știm care au fost argumentele PAS de a nu-și promova un candidat în regiune. Ar fi fost o șansă ca populația găgăuză să audă și altceva decât critici virulente la adresa guvernării proeuropene de la Chișinău și sloganuri pro-Putin. Ar fi avut șansa să audă adevărul despre războiul criminal al Rusiei în Ucraina.

Sunt la Chișinău cetățeni moldoveni de etnie găgăuză, care știu românește și au convingeri proeuropene. S-ar fi putut lucra cu acești oameni, ar fi putut fi consultați. Cel puțin pentru o mai bună informare a guvernării și pentru fixarea unor repere la Comrat. Din păcate, nu s-a întâmplat așa sau poate încercările n-au dat rezultatul scontat.

Ca membru al guvernului, noul bașcan va trebui să-și însușească, volens-nolens, politicile Centrului, să implementeze deciziile guvernului în teritoriu. O atitudine de obstrucție nu va servi interesele alegătorilor săi. Și-au asumat găgăuzii această problemă, au privit dincolo de adeziunile lor emotive imediate? Puțin probabil.

Am văzut reportaje realizate în ziua votului la Comrat. Oameni întrebați de jurnaliștii de la Chișinău despre opțiunile lor: Rusia sau Europa? „Desigur, Rusia, spunea un bărbat trecut binișor de vârsta medie, am făcut armata sovietică, eram o mare familie.” Întrebat despre războiul din Ucraina, omul a refuzat să răspundă. „Nu mă interesează, cei mari să-și rezolve problemele!” Adică o totală apatie și dezangajare față de tragedia imensă a unui popor, ucrainenii, cu care bărbatul găgăuz din reportaj, a trăit frățește, nu-i așa?, sub plapuma ocrotitoare a URSS-ului. Acum nu vrea să audă de ei. Efectul propagandei putiniste.

Cum spuneam, în lipsa unui competitor proeuropean, care să traducă în cifre adeziunea electoratului din regiune la vectorul pro-Vest al Republicii Moldova, găgăuzilor moderați nu le rămânea decât absenteismul sau să-l voteze pe cel mai puțin pro-rus dintre candidații de pe listă, fie el și un outsider.

Acum, înaintea turului decisiv, cei doi concurenți, Guțul și Uzun, își vor mai încorda o dată puterile ca să arate care dintre ei e mai devotat „prieteniei seculare” cu Rusia, apoi bașcanul ales va trebui să ceară bani de la guvernul moldovean, care bani vin de la europeni și americani, nu de la Kremlin. De la Kremlin vin acte de sabotaj, ori nu de diversiuni are nevoie poporul găgăuz, oricât s-ar lăsa vrăjit de televiziunile de la Moscova, ci de investiții, dezvoltare și colaborare cu organele puterii centrale, de bună înțelegere cu toți cetățenii Republicii Moldova.

În analizele de presă consacrate alegerilor din autonomie, am desprins ideea că Rusia ar fi vrut să folosească regiunea găgăuză pentru a-și promova produsele în Uniunea Europeană, profitând de comerțul liber de care beneficiază Republica Moldova, așadar și autonomia găgăuză, pe piața comunitară.

Dacă ambițiile economice ale Rusiei, via Comrat, nu se mai pot realiza după ce a invadat Ucraina, teritoriul locuit de găgăuzi rămâne o verigă prețioasă pe harta războiului hibrid. De aceea au curs critici de la Moscova la adresa autorităților moldovene care au interzis accesul observatorilor din Federația Rusă la scrutinul din autonomia găgăuză. Kremlinul se poate totuși declara mulțumit, de vreme ce are în turul decisiv doi candidați presupuși loiali.

Analiza alegerilor din autonomia găgăuză s-ar cuveni să conțină un răspuns din partea Consiliului Audiovizualului asupra programelor TV pe care le privesc găgăuzii și ce soluții există pentru ca toxicitatea rusească să fie stăvilită, așa cum au făcut ucrainenii la timpul lor. Chiar dacă sunt, din păcate, rusificați într-o proporție considerabilă, să li se înlesnească găgăuzilor cel puțin accesul la posturile TV din Ucraina, pe care le înțeleg, și la emisiunile în rusă ale televiziunilor occidentale.

E mare nevoie de cursuri de învățare a limbii române la Comrat – un asemenea program guvernamental a fost deja aprobat – și de facilități de dezvoltare prin granturi europene. Granturile n-au lipsit nici până acum, dar efectul lor nu s-a văzut la ultimul scrutin. Propaganda rusească s-a dovedit mai puternică.

Te-ar putea interesa și: ,,Timpurile s-au schimbat” | Cunoașterea limbii române, între necesitate și lipsă de specialiști

Pentru Chișinău dialogul cu găgăuzii a fost mereu deficitar. Ne aducem bine aminte de vizita președintei Maia Sandu la Comrat, anul trecut, de ostilitatea cu care a fost întâmpinată de aleșii locali, care o acuzau de „românizarea Republicii Moldova” și-i plângeau de milă „limbii moldovenești”, pe care, română sau „moldovenească”, oricum nu o vorbesc, dar strașnic o mai „apără”, exact ca Moscova.

Oricât de inconfortabil, acest dialog trebuie să aibă loc la toate nivelele. Ar fi utilă poate o ședință a Executivului la Comrat – eveniment care să fie bine valorificat mediatic, dar mai ales să fie eficient pentru schimbarea dispozițiilor din regiune.

Vorbim de proiecte și strategii pe termen lung, dar ele trebuie gândite de pe acum, la fel cum se lucrează – ne asigură autoritățile – și asupra unui model de reintegrare a Transnistriei. Europenizarea Republicii Moldova nu se poate face fără asanarea unor medii ostile direcției pro-Vest. Până la urmă, bătălia se dă pentru mințile oamenilor, prin educație și informare corectă. Fără adeziunea lor, a oamenilor, oricât de nobil ar fi obiectivul în accepțiunea elitelor, el va rămâne o utopie.