Republica Moldova, de azi pe mâine

Trăim în Republica Moldova de pe o zi pe alta. Dinspre Est bate vânt rece, de război. Se pare că cei care conduc Rusia au pus totul pe tabla de joc, nu mai au loc de întors, au ridicat miza până acolo încât dacă le-ar accepta pretențiile absurde, Occidentul și-ar anula demnitatea și credibilitatea în fața propriilor cetățeni și-n fața popoarelor est-europene eliberate de hegemonia sovietică acum 30 de ani.

Republica Moldova, de azi pe mâine

Dinspre Est vin și alte belele. Miercuri, într-o conferință de presă comună, premierul Natalia Gavrilița și ministrul Andrei Spânu au anunțat că Gazprom amenință să oprească furnizarea de gaze, dacă Republica Moldova nu-și va achita datoriile curente până mâine, 20 ianuarie. O atitudine a celor de la Gazprom, nu-i așa, cu adevărat respectuoasă și generoasă, ca din partea unui „partener strategic” și prieten? Cum să nu-ți fie milă de transnistreni, pe care Moscova îi „umilește” prin lipsa ei flagrantă de interes pentru cele 8 miliarde de dolari – datoriile la gaze ale regiunii separatiste, acumulate în trei decenii? Există vreo zonă a Federației Ruse în care Gazpromul să-i ierte pe răii platnici? Iată că-n Republica Moldova există!

Dar să lăsăm ironia la o parte, că nu e de glumă. Factura de gaz în Moldova a crescut în fiecare lună, de-au ajuns guvernanții de la Chișinău să spună că relația cu Gazprom e complet imprevizibilă în pofida noului contract semnat în noiembrie. Că n-au reușit să obțină de la Miller (de la Putin, de fapt) o amânare a plăților – împovărătoare este îndeosebi clauza cu avansul de 50% pentru consumul curent. La rândul ei, filiala MoldovaGaz, în care compania rusească deține majoritatea acțiunilor, se plânge că nu a putut face rost de vreo 25 de milioane de dolari pentru a acoperi diferența de preț dintre vechiul barem de 450 dolari, trecut în contractul semnat în toamnă, și 647 de dolari pentru mia de metri cubi, cât cer rușii acum. Șeful MoldovaGaz a recunoscut că nicio bancă nu a acceptat să le dea un împrumut – tocmai lor, reprezentanților unei companii monopoliste!

Lamentațiile lui Vadim Ceban, directorul acestei structuri, au o prea mică relevanță. MoldovaGaz a fost și a rămas „un stat în stat”, o pârghie de înfeudare a Republicii Moldova intereselor rusești și o sursă de îmbogățire ilicită pentru mulți șefi care s-au perindat la această întreprindere. Autoritățile Republicii Moldova au avut o influență minimă asupra MoldovaGaz și, la drept vorbind, nici nu și-au pus problema să schimbe această stare de lucruri periculoasă pentru securitatea energetică a țării, în schimb, și-au rotunjit veniturile, ei și firmele lor căpușă.

Exact la fel au profitat mulți potentați de la Chișinău de pe urma legăturilor lor oneroase cu Transnistria separatistă. Scandalul de corupție la importul de energie electrică din stânga Nistrului e unul de larg răsunet și poate cândva justiția moldoveană va finaliza această anchetă și-i va trage la răspundere pe vinovați. Însă relația vicioasă cu Transnistria se manifestă și la nivelul omului de rând. Un exemplu: automobiliștii moldoveni, cetățenii moldoveni în general ar trebui să fie indignați să vadă pe stradă mașini cu numere transnistrene, având imprimat steagul bicolor, roș-verde, al fostei RSS Moldovenești, preluat după 1990 de separatiștii de la Tiraspol, iar autoritățile de la Chișinău s-ar cuveni să fie întrebate de ce admit în circulație aceste mașini înmatriculate pe malul stâng și introduse în Republica Moldova fără plata taxelor către bugetul de stat? Pe când Tiraspolul ne sfidează în povestea cu „plăcuțele neutre” – a nu știu câta concesie a Chișinăului față de regimul separatist, „blagoslovită” de OSCE.

Guvernul de la Chișinău a anunțat măsuri suplimentare de sprijin la plata gazelor pentru categoriile mai vulnerabile ale populației, mergând până la acoperirea a 80% din creșterea de tarif. În același timp, dacă se va adânci criza – și, iată, s-a adâncit! – va fi declarată din nou starea de urgență în sectorul energetic, situație ce ar permite guvernului să adopte măsuri extraordinare pentru a asigura aprovizionarea cu gaze a consumatorilor și a preveni intrarea economiei în colaps. Orice scenariu e posibil. Problema gazelor în Moldova nu este un episod singular, legat de criza energetică influențată de pandemie sau consecința unor relații reci dintre actuala putere proeuropeană și Kremlin (deși este și asta, însă vina nu aparține Chișinăului). E o piesă dintr-un puzzle mai mare, numit „agresiunea Rusiei împotriva fostelor republici sovietice și a Occidentului”.

Dovezile prisosesc. La început cu jumătate de gură, apoi destul de răspicat, unii fruntași PAS au recunoscut că rușii au pus condiții politice la negocierea noului contract de furnizare a gazelor, cerând guvernării de la Chișinău să accepte un nou plan de federalizare a țării și legalizarea trupelor rusești din Transnistria. Iar pentru că n-am fost de acord „să ne închinăm țarului”, cum ar spune cronicarul, suntem pedepsiți. Noi, partea dreaptă a Nistrului, cei cu aspirații proeuropene. Așadar, de ce ne-am mira? Rușii se pregătesc să atace un „stat slav frățesc”, Ucraina, care se vrea independentă și pro-occidentală, și să credem că Moscova va avea mai multă clemență pentru „românii din Moldova”, că ne va scădea tarifele?!...

Tocmai de aceea sunt regretabile unele atacuri venite dinspre opoziția extraparlamentară la adresa guvernării, căreia îi reproșează că ar fi negociat prost cu Gazpromul. Opoziția nu exclude protestele. Le poate face, dar să-și aleagă corect destinatarul revoltei. Întrucât nu guvernul de la Chișinău a scumpit facturile la gaze. Pentru a clarifica pe deplin chestiunea, ar fi bine, spun unii comentatori, să se facă publice clauzele contractului cu Gazprom și să aflăm cât mai curând adevărul despre așa-zisa datorie istorică a Republicii Moldova față de compania rusească…

În contextul dezbaterii despre ce este legal și ce ilegal în relațiile dintre țări sau între stat și cetățeni, este semnificativă știrea despre expulzarea jucătorului de tenis Novak Djokovic de la turneul de la Melbourne, pe motiv de mărturii false la intrarea în Australia și de nerespectare a regulilor în condiții de pandemie (sârbul nu s-a imunizat și a devenit un port-drapel al mișcării anti-vaccin în țara sa, dar și pentru numeroșii săi fani din întreaga lume). Când ne gândim la pericolul războiului în Ucraina, suferința lui Djokovic pare cu totul derizorie. Dar e o veste bună pentru noi, muritorii de rând: regulile trebuie respectate, legea, dacă face excepție pentru cineva, chiar și pentru un faimos campion, nu e lege, e tocmeală. Mai ales pe timp de pandemie…

Moldovenii trebuie să opteze între respectul față de legi, pe care îl postulează modelul occidental, democratic, de dezvoltare, și dezmățul politic care ne amenință din Est cu tunuri, tancuri și tăieri de gaze. Dacă nu vom face un efort consecvent de educație în direcția corectă, o vom duce mereu de pe-o zi pe alta, săraci și umiliți.