« Rusia: cel mai mare exportator de corupție», acesta este titlul din Le Monde al interviului, publicat în numărul de astăzi, cu Leonid Volkov, „mâna dreaptă” a întemnițatului Aleksei Navalnîi, care cere țărilor occidentale – și le imploră – «să priceapă în sfârșit» că Vladimir Putin consideră « orice semn de împăcare ca pe un semn de slăbiciune».
Volkov, în vârstă de 42 de ani și care de doi ani trăiește în Lituania, spune astfel: «Macron, ca și Biden, consideră că «trebuie să vorbim cu Putin» despre Siria, Afganistan, schimbările climatice, să discutăm despre toate problemele planetei. Dar abordarea asta nu are nici o logică. Rusia nu respectă nici una din obligațiile sale. Are un scaun permanent în Consiliul de Securitate al ONU, e membru al Organizației pentru interzicerea armelor chimice, se află în Consiliul Europei, dar nu aplică absolut nicio regulă. În Crimeea, nu a respectat dreptul internațional; în Donbas nu aplică acordurile de la Minsk. Ce alte dovezi îi mai trebuie Occidentului?»
Aleksei Navalnîi a primit săptămâna trecută premiul Saharov, pentru lupta sa în favoarea drepturilor omului, din partea Parlamentului European (deși Kremlinul a anunțat imediat că nu acceptă această decizie).
Mai spune disidentul refugiat în Lituania, Leonid Volkov, vorbind cu Le Monde, că „Occidentul trebuie să lupte împotriva corupției în Rusia. Nu doar pentru că noi, rușii, avem nevoie de acest sprijin, ci pentru că Occidentul trebuie să se ajute singur. Rusia e cel mai mare exportator de corupție și asta a devenit o problemă internațională uriașă. Pe termen lung, această corupție distruge și subminează bazele societății civile și ale instituțiilor democratice.
Exportul corupției devine o modalitate de a exporta toate metehnele și practicile rele. Prietenii oligarhi ai lui Putin nu achiziționează doar proprietăți în Vest, ci cumpără ziare, politicieni, influență. Putin a devenit maestru în arta coruperii politicienilor. Nimeni nu crezuse în venirea lui Trump la putere sau în Brexit și totuși asta s-a întâmplat.”
(Despre cumpărarea de proprietăți în Vest de către oligarhii apropiați lui Putin am arătat-o anul trecut în investigația Europei Libere: «Manhattan, apartamente decorate de Armani și bogatul nou premier al lui Putin».)
Volkov spune că pentru a fi eficace sancțiunile occidentale ar trebui să-l vizeze pe Putin personal: « Sigur, n-o să găsiți conturi bancare pe numele lui, dar deține sume mari pe conturile unor „prieteni”. Dacă sancțiunile de acest tip s-ar concretiza, sunt convins că Putin ar face mari concesii.»
(Asta confirmă ceea ce spuneam și eu încă din 2014, de la ocuparea Crimeei: adevărata nemulțumire împotriva lui Putin va veni de la blocarea conturilor apropiaților lui, care depind de el. Pentru un oligarh rus, este infinit mai gratifiant să facă shopping cu amanta în Paris sau Londra, decât în Dubai sau Shanghai. După ce s-a plictisit de moarte în saloanele climatizate din Qatar, ar dori și ea să fie admirată și dorită pe o terasă din ШhaмпElyzée, în Paris, iar nu doar de șeici cu ochelari, înveliți în acel permanent cearșaf alb care e poate cea mai atroce ținută masculină de pe planetă. Sfârșitul lui Putin va veni de la revolta oligarhilor ostracizați și plictisiți de Abu Dhabi.)
Polonia, țara unde banul european în justiție trage
Curtea Europeană de Justiție a anunțat miercuri că a ordonat Poloniei să plătească penalități de un milion de euro pe zi dacă nu va suprima camera disciplinară a Curții Supreme de Justiție de la Varșovia. Cum o constată, în Spania, El Pais, este cea mai mare amendă sub formă de sancțiuni zilnice impusă vreodată de Curtea Europeană.
Textele legale pot fi găsite aici. Precedentul pentru o amendă de acest tip fusese, în 2017, o amendă de „numai” 100.000 euro pe zi, impusă tot Poloniei pentru că refuza să ia măsuri pentru a proteja o pădure virgină unică. Presiunea a funcționat atunci: executivul polonez s-a conformat pe loc.
În ultima vreme, Polonia a acumulat amenzile pe plan european. Luna trecută, de pildă, Comisia Europeană a amendat-o pentru că refuză să închidă mina de cărbune de la Turów, care poluează apele freatice care se întind până în Cehia vecină.
Esența conflictului, cum o amintește în Italia Corriere della Sera, rămâne însă aceea că la Varșovia Curtea Supremă a decis că dreptul polonez primează asupra dreptului comunitar, ceea ce pune în pericol temelia juridică – sau, cum o spune The Washington Post, “zguduind fundațiile” (shaking the foundations) Uniunii Europene.
În cazul în care Polonia ar refuza să plătească amenda, banii ar fi reținuți din fondurile UE care îi revin Poloniei, ceea ce ar face ca țara să piardă multe sute de milioane de euro în fiecare an. Pe deasupra, Polonia rămâne, împreună cu Ungaria, supusă articolului 7 al legislației europene, „butonul nuclear” care ar face-o să-și piardă teoretic dreptul de vot în anumite domenii, iar deocamdată fondurile care i se cuveneau pentru ieșirea din criza economică declanșată de pandemie rămân blocate de către Comisia Europeană.
Crimă moldovenească în Cehia: răfuială între alcoolici, sau cocktail de tensiuni politice?
Astăzi va avea loc la Bruxelles Consiliul de asociere UE – Moldova, unde va fi discutată și situația din Transnistria, iar în acest context, pentru a ilustra modul în care e percepută în presa europeană situația complexă din Republica Moldova merită văzut cum abordează mass media un fapt divers în care sunt implicați moldoveni sosiți în UE să muncească la negru.
În Cehia, un muncitor ilegal moldovean, Tudor Beschieri, în vârstă de cincizeci și doi de ani, ar putea să execute zece ani de închisoare, scrie site-ul Novinky.cz, după ce miercuri, tribunalul din Liberec l-a găsit vinovat de o crimă săvârșită la sfârșitul lunii noiembrie a anului trecut într-un cămin ilegal pentru muncitori străini din Nové Zákupy, în regiunea Českolipsko. Dintr-o singură lovitură, Beschieri și-a înjunghiat atunci mortal un coleg de cameră mai tânăr, provenit din Transnistria.
Pentru Novinky.cz, crima ar fi rezultatul nefericit al unei încăierări între alcoolici. La fel, site-ul de informații Genus.cz scrie că Beschieri era într-o solidă stare de ebrietate (v afektu a těžké opilosti).
Pentru iDNES.cz, însă, situația trebuie înțeleasă pe fundalul dușmăniilor politice și etnice între românofoni și rusofoni, deoarece titlul articolului este: «A insultat moldovenii și a sărit pe mine, spune omul acuzat de uciderea unui tânăr rus». „Ne-am certat de două sau trei ori înainte. Eram singurul moldovean de acolo”, a spus inculpatul, adăugând că ceilalți șase rezidenți ilegali erau de naționalitate rusă și proveneau din Transnistria. Adică, explică pentru cititorii cehi iDNES.cz, „veneau dintr-un stat nerecunoscut internațional care s-a desprins de Moldova la începutul anilor ’90. În Moldova plutesc relații etern tensionate între cele două națiuni.”
Același fapt divers, prezentat din unghiuri diferite de Noviny.cz, Genus.cz, și iDNES.cz. Noviny insistă că acuzatul românofon și victima rusofonă consumaseră nu doar alcool, dar și metamfetamină; Genus amintește de separatismul transnistrean și de prezența acolo a circa o mie de soldați ruși, dar spune că moldoveanul era îmbibat de alcool; în sfârșit, iDNES.cz conchide că dincolo de caracterul sordid al crimei (alcool, mizerie, precaritate, promiscuitate, muncă la negru), a plutit acolo în permanență un conflict național (národnostní konflikt).