Puține ecouri în presă, deocamdată, în urma alegerilor din Federația Rusă. Totuși, azi un articol semnat pe blogurile Adevărul de Gabriel Horia Nasra susține că felul cum s-a desfășurat acest scrutin ține de comandamentele de politică externă ale Rusiei. „Pentru establishmentul moscovit, scrie Horia Nasra, stabilitatea internă este astăzi o prioritate având în vedere trei dosare externe, deosebit de importante pentru viitorul Rusiei - și sunt pomenite finalizarea gazoductului Nord Stream 2, situația din Ucraina, plus stabilitatea regimului din Belarus și relația cu China. Această listă de preocupări avea nevoie de „linişte internă”, iar ea ar fi fost deja asigurată prin scrutinul de la sfârșitul săptămânii. Autorul spune și câteva cuvinte despre eșecul opoziției din Rusia: Alexei Navalnîi nu e Boris Nemțov. Gabriel Horia Nasra crede că era nevoie de profilul acestuia din urmă – „un cunoscut al sistemului, apropiat al fostului preşedinte Boris Elţîn, fost viceprim-ministru al Rusiei, un om care a relaționat cu structurile de forţă din Moscova” – și nu de experiența americană la Yale a lui Navalnîi. În opinia autorului, „moștenitorul lui Vladimir Putin va veni din Rusia, fără studii la Yale şi fără vreo condiționare externă”.
În același spațiu de bloguri de la Adevărul, Marius Ghincea comentează politica externă a României, pe care o vede cantonată în inerție (funcționează „pe pilot automat”, spune el), caracterizată de lipsă de imaginație și de expertiză instituțională. „La nivel regional, cu excepţia proiectului politic legat de Republica Moldova, ţara noastră are puţine lucruri de arătat drept mari iniţiative”. „Atât formatul Bucureşti 9 (B9) cât şi Iniţiativa celor Trei Mări, aceasta din urmă un proiect polonez, nu au produs încă rezultate notabile”, scrie Ghincea, care vorbește și de o plajă extrem de îngustă de tematici şi preocupări ale diplomației române. Cu excepția Republicii Moldova, România nu are nicio strategie pentru spațiul înconjurător – Balcanii de Vest sau spațiul post-sovietic. Lucrurile băltesc în acest stadiu, consideră analistul, din pricina lipsei de voință și ambiție a decidenților și pe seama sistemului instituțional nereformat, subminat de nepotism şi de veșnicele detaşări din structurile militarizate. Lipsește de asemenea colaborarea cu experții independenți, ținuți mereu pe margine („impermeabilitate instituțională”), departe de dezbaterile care ar putea contura inițiative și soluții.
Comentatorii de politică internă reacționează azi apăsat la ultima ieșire publică a președintelui Klaus Iohannis: a tăiat panglica unui nou teren de golf, îndemnându-i pe români să abordeze acest sport care ar fi la îndemâna oricui. Dan Tăpălagă, de la G4Media, așază această „fotografie” în rând cu alte ipostaze prezidențiale: programarea ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării abia la o săptămână după intrarea talibanilor în Kabul, o ceremonie la Malul Mării, în ținută cam neobișnuită, exact când guvernul stătea să cadă și, acum, atitudinea prea relaxată, deși valul patru al pandemiei afectează în mare măsură copiii.
Magda Grădinaru, de la spotmedia.ro, comentează de asemenea povestea cu terenul de golf: „Apariția suverană a președintelui, în perfectă neconcordanță cu realitatea socială a României, nici măcar nu a stârnit furie”, ci „bășcălie generalizată”. Or „în vremuri de criză, delegitimarea autorității are cele mai perfide efecte”.