Războiul Rusiei împotriva Ucrainei merge rău: armata rusă e în retragere, iar Kremlinul caută ajutor prin Iran și Coreea de Nord. În acest timp, presa internațională e plină de relatări atroce despre cum armata rusă ucide civili ucraineni ca preț al umilinței autoinduse de Moscova – devenind tot mai clar că Rusia va trebui să plătească un preț pentru aceste atrocități.
Pe acest fundal, «populația carcerală» a Rusiei scade vertiginos, constată, la Londra, The Daily Telegraph, pe măsură ce deținuții și ocnașii acceptă să plece pe front în Ucraina.
### Vezi și... ### Rusia | Din închisoare, pe frontul din UcrainaFaimoasa (sau infama) structură de mercenari ruși Wagner continuă să recruteze deținuți, inclusiv asasini condamnați la decenii de închisoare grea, pentru a-i trimite pe linia frontului.
Gruparea Wagner, așadar, pare să fi recrutat deja circa 23.000 de pușcăriași, trimiși în Ucraina pentru a umple găurile de pe front.
O analiză a Mediazona, un site rusesc de știri care operează în exil, arată o scădere bruscă cu 6,5% a «populației carcerale» în închisorile rusești, în comparație cu luna august, când Wagner a început să recruteze in inchisori.
„Datele istorice privind cifra condamnaților la închisoare arată că acest număr nu a fost niciodată redus atât de mult, nici măcar în timpul amnistiilor”, spune Mediazona.
În închisorile din Rusia se află încă aproximativ 325.000 de bărbați.
Noi rapoarte spun că mii de condamnați s-au înscris pentru a lupta alături de Wagner în Ucraina, dar aceasta este doar o primă evaluare competentă și verificabilă a amplorii eforturilor de recrutare duse de grupul de mercenari în închisori și lagăre.
Condamnaților ruși li se promite grațierea în schimbul înscrierii pentru un termen de șase luni pe câmpurile de luptă din Ucraina alături de Wagner.
Procesul de recrutare este foare rapid, iar de mai multe ori chiar șeful Wagner Evgheni Prigojin s-a implicat personal,zburând cu elicopterul prin lagăre îndepărtate pentru a vorbi cu deținuții.
### Vezi și... ### Ascensiunea lui Prigojin: „Bucătarul lui Putin”, în lumina reflectoarelorInspectorii paramilitari responsabili cu recrutarea nu par a avea vreo problemă să scoată criminali din închisoare pentru a întări forțele Rusiei în Ucraina.
După un antrenament care durează în general câteva săptămâni, condamnații deveniti mercenari sunt trimiși pe linia frontului în Donbasul de est, în regiunea ocupată a Ucrainei și sunt avertizați că dacă încearcă să fugă sau să se predea ucrainenilor vor fi omorâți.
Wagner și Prigojin au ieșit din umbră la începutul războiului din Ucraina. Kremlinul a negat anterior existența grupului de mercenari, în ciuda desfășurării acestuia în Orientul Mijlociu și Africa. Acum, Wagner recrutează pe față în Rusia, este lăudat ca o forță auxiliară vitală pentru armata rusă și a deschis un uriaș sediu, precum și un centru de afaceri în Sankt Petersburg.
Prigojin a deschis, de asemenea, centre de formare Wagner în regiunile Belgorod și Kursk din Rusia, care se învecinează cu Ucraina.
Roman Starovoit, guvernatorul regiunii Kursk, a părut să-i dea binecuvântarea lui Wagner sâmbăta trecută, când a postat detalii de contact pe canalul său Telegram despre modul în care bărbații din regiune se pot alătura grupărilor locale de miliție antrenate de Wagner.
„Primele grupuri de miliție populară din regiunea Kursk au fost deja antrenate de Wagner”, spune el acolo, într-un videoclip de promovare pus pe muzică.
Iran: arma tăcerii
Libération, la Paris, se oprește îndelung asupra gestului celor 11 fotbaliști iranieni care au refuzat să intoneze imnul național și au păstrat tăcerea pe stadion, luni 21 noiembrie, la începutul meciului cu Anglia.
### Vezi și... ### Reprezentativa Iranului a refuzat să cânte imnul național la Cupa Mondială de fotbalÎn Iran, în acest timp, regimul nu reușește să stingă incendiul revoltei generalizate, cum o detaliază Libération. Represiunea cea mai feroce se duce în regiunile kurde ale țării, unde asistăm la apogeul revoltei. Potrivit ONG-ului Iran Human Rights, de la începutul mișcărilor de protest încoace, forțele de securitate iraniene au ucis peste 378 de persoane în toată țara, inclusiv 60 de minori.
The Washington Post amintește că înainte de a zbura spre Qatar, echipa națională a Iranului se întâlnise cu președintele Ebrahim Raisi. Ba chiar, jucătorii au pozat cu Raisi, un extrem de dur teolog care supraveghează represiunea, dușmănit de mulți iranieni.
Marele Bazar din Teheran pune lacătul în vreme ce protestatarii cer greva generală
Echipa Iranului a pierdut meciul cu Anglia (6-2). Nu contează. Nu despre jocul pe teren al echipei își vor aminti suporterii iranieni de la această a doua întâlnire a Cupei Mondiale din Qatar. Toată lumea aștepta altceva de la echipa «Team Melli»: un gest politic care să arate sprijinul jucătorilor pentru mișcarea de protest care zguduie Republica Islamică de mai bine de două luni.
În schimb, amenințate cu sancțiuni sportive de către FIFA în cazul în care căpitanii lor ar purta banderola „One Love” în timpul Cupei Mondiale, cele șapte echipe europene implicate în această campanie pentru drepturile LGBT au preferat să renunțe. Întreaga presă europeană denunță astăzi lipsa de curaj a lumii fotbalului.
Sunt metode “demne de un film cu gangsteri”, se indignează astfel, la München, Süddeutsche Zeitung.
Revolta unui microbist galez sătul de Qatar
Și același pomenit înainte Daily Telegraph publică comentariul foarte personal, rănit și indignat în același timp al unui mare jurnalist britanic, microbist din Țara Galilor și corespondent în Golful Persic, James Corrigan, care explică de ce a ales să renunțe la biletele sale de la meciuri și la participarea ca suporter și jurnalist la Cupa Mondială din Qatar, preferând să se întoarcă acasă, în ciuda banilor pierduți și a faptului că a așteptat o viață întreagă să vadă echipa din Wales la Cupa Mondială (prima oară din 1958 încoace).
«O bere pentru calul meu»
Mărturisește el: «Scriu astea acasă, în timp ce sorb o băutură alcoolică oarecare, dar care nu are un preț de 13 lire sterline și cu siguranță nu este Budweiser (!), având pe mine tricoul național, dar știind că un bărbat este nimic dacă nu-și respectă principiile.»
Până la urmă, conchide el, e mult mai satisfăcător să urmărești meciul la cafenea sau pub, pe un ecran de televizor, înconjurat de prieteni și bețivi urlători.
Intr-adevăr, înainte de interzicerea alcoolului la meciurile din Qatar, se tot zvonise că alcoolul va fi scump, dar relativ ușor de găsit. Acum însă, spre oroarea celor ajunși acolo pe bani foarte mulți, lor li se pune la dispoziție, cum o constatase revoltat un alt jurnalist, doar «Budweiser Zero, Diet Coke, sau… nothing»!
Deja că nu vorbim de Budweiser cehească, cea adevărată, dar Bud Zero, Dumnezeule! și nici măcar în sticlă, ci în cutii de tablă la 13 lire sterline!… asta e un soi de răzbunare pentru jurnaliștii care detestă fotbalul.