S-au scurs 50 de ani de la evenimentele din 1968, evenimente care au zguduit Apusul şi Răsăritul, prin ceea ce a fost mişcarea studenţească de protest, anti-autoritară, şi prin experimentul eşuat din Cehoslovacia, intrat în istorie sub denumirea, Primăvara de la Praga. În ultimele luni s-a tot vorbit despre revolta studenţilor din Franţa, din mai 1968. În context vest-european, centrele universitare din Berlinul Occidental şi Frankfurt pe Main au avut un rol tot atît de important ca şi Parisul sau Universitatea din Berkley (California).
Your browser doesn’t support HTML5
De la Berlin, relateaza William Totok
La Berlin s-a inaugurat acum o expoziţie dedicată revoltei din 1968. Expoziţia este găzduită de muzeul din Vila Oppenheim, situată în cartierul Charlottenburg (Wilmersdorf). În Charlottenburg se află celebrul bulevard Kurfürstendamm şi biserica memorială Gedächtniskirche, o clădire simbol, pe care o vizitează, probabil, toţi cei care vin la Berlin. Acest cartier a devenit în 1968 „centrul revoltei”, precum se poate citi şi pe afişul expoziţiei din Vila Oppenheim.
Your browser doesn’t support HTML5
Expoziţie dedicată revoltei anti-autoritare din anul 1968
Expoziţia cuprinde numeroase fotografii realizate de fotoreporterul Klaus Mehner, o cronică a evenimentelor şi publicaţii redactate de protagonişti ai revoltei, organizată, în primul rînd, de către studenţii de la Universitatea liberă (Freie Universität – FU) din Berlinul Occidental.
Primele proteste au izbucnit deja în 1967, cînd, la data de 2 iunie, a fost împuşcat studentul Benno Ohnesorg. Studentul se afla în preajma unor manifestanţi de stînga care protestau împotriva şahului Persiei, în vizită la Berlin. Cel care a tras a fost poliţistul Karl-Heinz Kurras. Post-mortem, Ohnesorg devenise figura simbol pentru cei care la sfîrşitul anilor 1960 s-au alăturat mişcării anti-autoritare de protest care cuprinsese centrele universitare occidentale. După moartea violentă a studentului au circulat o mulţime de speculaţii politice.
Expoziţie dedicată revoltei anti-autoritare din 1968, deschisă la Vila Oppenheim din Berlin
Abia în 2009 s-a aflat că poliţistul Karl-Heinz Kurras, cel care l-a împuşcat pe Ohnesorg, a fost un agent al Securităţii est-germane Stasi. Sub numele conspirativ de „Otto Bohl”, Kurras a transmis poliţiei secrete est-germane informaţii legate de aparatul de poliţie vest-berlinez. Se ştia că Stasi are un agent în rîndurile poliţiei vest-berlineze, dar acesta niciodată nu a putut fi identificat. Karl-Heinz Kurras a murit în 2015. El a refuzat să vorbească despre colaborarea sa cu Stasi. Tot aşa şi despre focul letal din 1967. Între timp s-a aflat că nu a acţionat în urma unor ordine primite de la Stasi. De asemenea se mai ştie că nici nu fusese condamnat pentru fapta comisă. (Alte detalii: „Cazul Kurras - din nou despre Stasi și Oficiul Gauck” şi „Terorist, negaţionist şi presupus agent Stasi”.
Despre 1968 circulă astăzi atît legende nostalgice, cît şi tezele contestatarilor mişcării.
O figură centrală a revoltei anti-autoritare din Berlin fusese Rudi Dutschke. Născut în 1940, Dutschke a locuit, pînă-n 1961, în partea răsăriteană a oraşului, stabilindu-se ulterior în vest. Din pricina acţiunilor de solidarizare cu muncitorii răsculaţi, în 1953, în RDG, şi cu cei din Ungaria, în 1956, a intrat în conflict cu aparatul partidului.
Inspirat din teoria critică a Şcolii de la Frankfurt, Dutschke devine în a doua jumătate a anilor 1960 unul dintre liderii charismatici ai studenţilor. În presa conservatoare şi de bulevard, Dutschke era descris drept inamicul public nr. 1. Pe data de 11 aprilie 1968 s-a tras asupra lui. Dutschke a fost grav rănit. A scăpat cu viaţa, dar avea sănătatea zdruncinată. A murit prematur, în 1979.
Despre 1968 circulă astăzi atît legende nostalgice, cît şi tezele contestatarilor mişcării. Conştientă de însemnătatea istorică a momentului 1968, Hannah Arendt a precizat într-o scrisoare trimisă filozofului Karl Jaspers: „Copiii secolului viitor vor învăţa cîndva despre anul 1968 aşa cum am învăţat noi despre 1848.“