România: Un balon de oxigen plin cu sulf

Ziua și demisia, așa arată cronica ultimelor săptămâni ale PNL. Unii sunt nemulțumiți de rezultatul congresului unde, din urnele de vot în care a intrat Orban, a ieșit Cîțu. Nemulțumirea altora are rădăcini mai adânci și începe de la distribuția banilor prin sistemul vascular al partidului. Când e vorba despre marea împărțeală a banilor guvernului și despre diferențele dintre bogații și săracii partidului, chiar și cel mai devotat liberal devine socialist. Or, banii PNRR și PNDL au despărțit apele și poftele partidului.

Mare parte din strădania noilor lideri PNL de a păstra controlul în partid, parlament și guvern e răsplătită regește din izvoarele aurifere care alimentează acum, pe secetă și criză, bugetul și fondurile speciale la dispoziția prim-ministrului. Așa că toți supărații din partid să se ducă unde văd cu ochii! Abia de rămân mai puține guri de hrănit. Cu un zâmbet nepăsător în colțul rânjetelor, echipa câștigătoare a lui Cîțu aruncă bani peste bord, pentru a zbura mai bine, chiar dacă zborul lor este un plonjon.

Numărul celor care părăsesc grupul parlamentar PNL este tot mai mare. Își spun independenți însă Ludovic Orban contează pe ei dacă trebuie să organizeze ceva ambuscade. Ca să nu spună că e nemulțumit că a fost învins cu propriile cărți la congres (au fost cumpărați oameni, organizate majorități conjuncturale și lovituri de organizație în teritoriu unde, se plâng unii, alegerile interne au fost dubioase, dacă nu de-a dreptul trucate), el pune spargerea coaliției pe devizul de plată al echipei Cîțu care ar fi dat afară USR-ul pentru a reveni la amorul imposibil și pervers cu PSD. Cum știm, spargerea coaliției este o afacere cu multe anexe, supraetajări și dedesupturi și e imposibil să găsești un singur vinovat. Autoritatea lui Cîțu în coaliție s-a spulberat din momentul în care toxinele din propria biografie au început să-i producă deliruri și accese de personalitate multipolară. Datoriile neplătite și condamnarea americană au scos la iveală micul delincvent din marele șef al unei coaliții care ne-a amețit cu discursurile despre cinste și moralitate. Pe de altă parte, USR a adus în coaliție spiritul revoluționarilor de profesie oengiști care s-au zbătut să intre în parlament doar pentru a-i boicota lucrările. Fără mari realizări guvernamentale, colegii lui Cioloș și Barna au reușit să încurce și mai mult căile pandemiei, asumându-și doar merite într-o perioadă în care meritau doar critici, după incendiile din spitale și matrapazlâcurile din sistem (numiri dubioase la conducerea spitalelor, licitații cu cântec, risipă bine dirijată politic etc.) Proasta administrare a treburilor publice a agravat criza economică și ne-a adus în fruntea clasamentelor la numărul de infectări și morți de COVID. Poate că nu li se datorează integral, întrucât au vegheat la răspândirea virusului (era atât de oportun politic în perioada în care PNL își dorea alegeri anticipate!) printre alții, și PNL-iștii Victor Costache sau Nelu Tătaru, ca să nu mai amintim că însuși Florin Cîțu a fost interimar o săptămână. Dar, fapt sigur este că miniștrii USR au acționat cu nepricepere, stângăcie și superficialitate în momente importante și, mai ales, înainte de declașarea valului patru al pandemiei care se dovedește și cel mai ucigător.

Așadar, greu de găsit un vinovat al crimei aproape perfecte care este destrămarea coaliției. Dar, devine tot mai evident că marea problemă a acestei adunături guvernamentale nu a fost gestionarea crizei (sociale, economice) coronavirusului, care a fost, încă de la început, manipulat politic (Cîțu și Iohannis ne asigurau în vara acestui an că românii au învins pandemia și că nu va exista un val patru), așadar nu lupta cu virusul l-a stat pe cap ci mai ales controlul resurselor financiare. Fostul ministru USR de Interne, Stelian Ion, pretinde că a fost înlăturat pentru că nu a vrut să semneze ca primarul pentru ca baronii PNL să primească mulți bani pentru zile negre prin programul de dezvoltare locală „Anghel Saligny”. Fostul ministru al finanțelor, Nazare, (liberal, DE data asta) susținea și el că a fost dat jos pentru că la un moment dat i s-ar fi dat la semnat un contract pentru multe milioane de vaccinuri (prea multe pentru o țară atât de mică) pe care nu a vrut să-l avizeze dar și a alocării către unele primării pe alese a șapte miliarde de lei „pentru dezvoltare”. Dar PNL are nevoie de acești bani să-i investească cu cap și suflet în viitorul lui și al urmașilor urmașilor. Pentru asta s-au rostogolit atâtea capete pe culoarele PNL, pentru asta s-au bătut în mlaștina politică toți lupii moraliști ai coaliției, ajungând în cele din urmă la fel de cafenii. Pentru că liderii PNL simt că le alunecă portofelele din buzunar și fotoliile de sub ei. De când au început să se audă foșnind teancurile de bancnote europene, PNL a început să gândească pe termen lung. E pregătit sufletește pentru o guvernare lungă, nu doar până în 2024, ci mult după aceea și e gata să facă multe sacrificii electorale pentru asta. Este gata chiar să reia relația contra naturii cu PSD. La urma urmei și PNL de astăzi a înghițit partidul de stânga al lui Băsescu și Boc. E drept că are și azi o toxiinfecție alimentară care-l face să verse periodic.

A pune problema purității PNL acum, după ce a mâncat tot ce a găsit prin tomberoanele politicii (foști activiști comuniști, securiști, traseiști, politicieni de buzunar, infractori) sună comic și demagogic. PNL și-a pus soarta în mâinile foștilor susținători ai lui Iliescu, iar când a încheiat contractul politic cu PSD-ul lui Ponta și Dragnea, Ludovic Orban nu se sfia să poarte vesta cu însemnele PSD căci de! pe atunci, partidul lui Ponta era la putere și banii la dispoziția prim-ministrului făceau din acesta un zeu al belșugului. De altfel, Iohannis a intrat în politica mare în 2009 garantat de Dan Voiculescu, în laboratoarele căruia a fost modificat genetic din blândul primar al unui burg transilvan, în iepurele gigant al unor negocieri pentru constituirea guvernului. Numele lui a mai fost pe diverse liste ale coaliției (informale pe atunci) PNL-PSD. A fost neclară orientarea lui politică până când eminențele galbene din PNL i-au făcut o ofertă de nerefuzat și de atunci nu mai scapă unii de alții.

Între timp, PSD a devenit „ciuma roșie”. Cine are stomacul tare este invitatul meu să facă o antologie de vorbe grele spuse cu orice ocazie de Klaus Iohannis (și ceilalți lideri PNL sau alți demagogi de presă) despre caracterul toxic al partidului care i-a dat pe Iliescu, Văcăroiu, Năstase sau Dragnea. Am numărat vreo cincizeci de ocazii în ultimii doi ani în care Iohannis a redefinit astfel imparțialitatea politică stabilită de Constituție, dar sunt convins că mi-au scăpat multe altele. PSD a fost eroul negativ al legendelor în care Făt Frumos PNL scapă țara de greaua moștenire comunistă. Un alt motiv de ceartă cu USR care voia și el să ne scape de PSD. Peltelele lor electorale au intrat cumva în conflict și nu știm cine a plagiat pe cine. În felul acesta, pe toate canalele mediatice prin care s-a strâmbat voința electorală acum un an, PSD a fost redus la absurd: a intrat în opoziție, deși avea scorul cel mai bun din parlament. Discuția cu Iohannis a fost doar un concert de palme.

Deriva politică din ultimele săptămâni (pentru unii doar o piesă de teatru pentru a justifica deznodământul tragicomic al negocierilor) a ajuns să facă din PSD singurul balon de oxigen de care se poate agăța echipa câștigătoare a lui Cîțu. După dialogul cu PSD, șeful PNL (adică prim-ministrul dat jos luna trecută de moțiunea de cenzură PSD „Jos guvernul Cîțu”) spune că a găsit multe puncte în comun. Cu cei care spuneau în moțiune: „Lupta Guvernării PNL-USR-PLUS-UDMR nu s-a dat practic cu pandemia, ci a zădărnicit combaterea și tratarea bolilor cronice”? Cu cel pe care în moțiune îl numeau „un penal instalat la Palatul Victoria”? („Culmea cinismului este că fostul deținut Cîțu reprezintă azi, în mod aberant, tocmai Coaliția celor care au promis pentru a accede la putere –uitând apoi să și voteze! –Legea fără penali în funcții publice”, ca să cităm din aceeași moțiune PSD) În fine, trecutul a fost lăsat să doarmă în colb de electro-cronici. Ciolacu, Cîțu și echipele lor au stat de vorbă două ore și au descoperit că s-au înjurat doi ani (de fapt, mereu) degeaba. Că erau doar sudălmi scăpate în timpul meciului, ca la fotbal. De fapt, sunt mai multe lucrurile care-i apropie. Vorbesc aceeași limbă, chiar dacă uneori strivită de sensuri noi sau obscure. Pot să stea la aceeași masă, să ne servească aceleași peltele și plachii politice, să ofere o viziune comună României educate și modernizate. Asta după ce săptămâni la rând PNL a refuzat mâna USR care cerșea milă și considerație asta după ce USR și-a dat seama că, în opoziție, scade ca popularitate mai repede ca la guvernare. Cum ar veni, disensiunile cu partidul lui Cioloș nu mai pot fi rezolvate, sunt esențiale, de principii morale, de etică nicomahică, cele cu PSD, în schimb, pot fi resorbite și încă după doar două ore de discuții. Asta da, flexibilitate! Printre atâția saltimbanci și contorsioniști, UDMR-iștii par cei mai buni români. Raționali, echilibrați, sunt axul pe care stă prinsă excentric roata din față a României. Iar propunerea ca Kelemen Hunor să fie viitorul prim-ministru nu mai pare de fel o glumă răsuflată.

Deocamdată cei doi, Cîțu și Ciolacu, trebuie să facă față grindinei de vorbe și sudălmi pe care o aruncă ventilatoarele nemulțumiților. Liviu Dragnea, aflat încă în semilegalitatea unei închisori terminate prematur și condiționat, îi scrie personal lui Ciolacu, în speranța că va trezi lupta de clasă la realitate.

Ce demnitate să mai ai tu ca partid revoluționar, după ce dai mâna cu cei care te-au tocat mărunt în ultimii treizeci de ani? Zeci de oameni, spune Dragnea, l-au căutat să-i împărtășească neliniștile lor tovărășești. Oameni care au ajuns la concluzia că PSD a murit. Că PSD a fost înlocuit cu o clonă. Că au subminat partidul din interior. „Având conștiința faptului că ați distrus cel mai mare partid al României și l-ați vândut lui Iohannis, vă îndreptați spre irelevanța pe care o dă trădarea. Pentru că asta pățesc trădătorii, dragii mei foști colegi.” Că asta fac Ciolacu, Dâncu, Grindeanu și Paul Stănescu: dau partidul lui Iliescu și Gheorghe Cristescu pe mâna lui Iohannis. „Sunteți pionii deghizați de la Cotroceni, care cerșesc la masa PNL-ului funcții într-un guvern eșuat și criminal.” Se prea poate ca vocea lui Dragnea să nu fie mai relevantă ca a lui, să zicem, Ponta, alt dezertor celebru. Acesta crede că noua flexibilitate căpătată PNL de teama înlăturării la putere și a scorului din sondaje nu face decât să demonstreze că destrămarea Uniunii Social-liberale (USL) a fost o greșeală și că, dacă alianța ar fi fost refăcută mai devreme, România ar fi ieșit din criză. Cu alte cuvinte, într-o perioadă de criză și eșec al sistemului medical, în zilele în care mor sute de oameni la ATI pentru că lipsesc politici de guvernare responsabile și eficiente, s-ar închide o paranteză deschisă atât de brutal în 2015, de altă criză medicală, tragedia de la Clubul Colectiv. Ponta crede că înțelegerea se poate face cu PNL, dar nu și cu Iohannis pe care, din pricini de înțeles, l-ar vrea suspendat. Dar cine mai e Ponta pe scena politică (însă pe Facebook are peste opt sute de mii de urmăritori)

Dezertorii din PNL au un discurs identic, dar în oglindă. Ludovic Orban, șeful lor neoficial, spune că Iohannis a devenit toxic pentru partid. „A luat-o complet razna”, „se comportă ca un turist străin... ignorându-și complet obligațiile pe care le are față de cetățenii români și acționând împotriva interesului României,” spune el despre cel pe care, până deunăzi, îl trata ca pe un tată. Un tată care l-a dezmoștenit, după ce a revenit la Cotroceni la finalul unei curse în care a avut sprijinul necondiționat al lui Orban, pe atunci șef PNL. Orban a ieșit de pe hărțile PNL și, odată cu el, alți 15 aleși. Ei amenință să încline balanța votului parlamentar în poziții jenante care ar putea frânge spinarea fostului lor partid. Ei au părăsit grupul parlamentar treptat, ca să creeze probabil un efect dramatic. Ceea ce au și izbutit: oamenii lui Cîțu se întreabă acum cât se mai pot baza pe o majoritate cât de cât stabilă. Aritmetica voturilor din parlament îi neliniștește. Deocamdată negociază pe poziții de forță cu toți cei care mai vin s-o facă. USR susține că așteaptă doar un semn și va veni ca o infirmieră credincioasă la căpătâiul guvernării s-o scape de spiritele rele care-o bântuie. Numai că semnul întârzie, USR stă degeaba cu telefonul la ureche.

S-ar zice că PSD e dispus să accepte un prim-ministru PNL, de vreme ce se vorbește că ar putea primi câteva ministere-cheie. Procesul trenează, știți cum e cu împăcările, mai ales între dușmanii de moarte! Efortul cel mai extenuant nu e să-ți convingi dușmanul, că acesta stă cu ochii pe bani și e deja convins, ci pe ai tăi care invocă diverse mantre morale și au o bună memorie a înjurăturilor. Pe de altă parte, însă, este la fel de posibil ca PSD să continue jocul de-a negocierea și de astă dată, cântând în strună PNL doar pentru a-l compromite și mai mult. Poate că, de fapt, Ciolacu nici nu vrea să guverneze, ci să rupă orice punte de comunicare între PNL și USR, o continuare a strategiei folosite la negocierea moțiunii de cenzură care l-a dat jos pe Florin Cîțu. Obiectivul lui declarat este, oricum, să provoace alegerile anticipate. Eventual suspendarea președintelui. Dar cine știe? Adrian Năstase, ideologul din penumbră al PSD, scria pe blogul lui zilele trecute, când generalul Ciucă declara armistițiu ante portas, că PSD trebuie să înghită broasca cooperării cu PNL și, implicit, cu Iohannis, „chiar dacă ar fi o victorie a la Pyrrhus.”

Țara stă neguvernată de o lună în timp ce politicienii se joacă cu moralitatea prin țărână. Obligativitatea certificatul verde de vaccinat închide afaceri după afaceri, desăvârșind criza socială și economică începută (unii spun continuată) cu creșterea prețului la utilități. Probabil că trebuie să apară primii țurțuri ai iernii pe calorifere ca să se ajungă la o înțelegere politică. Lasă populația, că nu cu ea împarți fondurile europene!

Atâtea gaze de luptă și atât de puțin oxigen! Nu se mai disting perdelele de fum decât prin culori. Culoarea roșie e iperita PSD-ului. Cea galbenă e sulful PNL-ului.