În acest început de săptămână, toată Europa este sufocată de secetă, cum o constată, în Italia, La Repubblica: „Lacul Montbel, în sudul Franței, este secat în proporție de 80%. În Italia, turiștii se pot plimba de pe malul Lacului Garda până la insula San Biagio, de obicei accesibilă doar cu vaporașul.
În Germania, apele Rinului sunt atât de puțin adânci, încât barjele transportă mărfuri la doar jumătate din capacitate.
În Spania, autoritățile din Barcelona au ordonat oprirea stropirii parcurilor publice.
Asta stârnește alarmă în perspectiva lunilor de vară. Însă, deși ne aflăm acum în martie, cu iarna pe alocuri încă în curs, situația e deja descrisă de experți drept „o catastrofă fără precedent”.
«Rusia a pierdut bătălia energiei»!…
Dincolo de bătălia cu seceta, continuă și cea energetică. La Paris, Libération publică, pe două pagini întregi, un interviu cu Fatih Birol, șeful Agenției internaționale a energiei, care constată că anul 2022 a fost «o placă turnantă» și că «Rusia a pierdut bătălia energiei» cu Occidentul:
«Europa a fost până acum cel mai mare client al Moscovei: 75% din exporturile rusești de gaze și 55% din exporturile de petrol au mers către Europa. Comerțul cu energie nu este ca și cum ai vinde ceapă. Dacă de la o zi la alta îți pierzi cel mai mare client, va trebui să găsești alții cu care să compensezi, însă ai nevoie și de o nouă infrastructură masivă și solidă pentru a-l transporta. Va dura ani pentru a construi conducte din Siberia de Vest până în China. Rolul Rusiei în afacerile energetice internaționale va fi mult mai puțin important în viitor.»
### Vezi și... ### Rusia și OSCE: peisaj pe nisipuri mișcătoareLibération îl întreabă pe Fatih Birol dacă nu Occidentul s-a împleticit Depinzând si de alte potențiale puteri ostile, precum China, de pildă. Acesta răspunde:
«Europa și restul lumii au într-adevăr o altă problemă de securitate energetică față de China, care domină fabricarea tehnologiilor “curate”. Baterii, panouri solare, turbine eoliene, pompe de căldură, electrolizoare... China produce 75% din totalul bateriilor pentru mașini electrice, 90% din panourile solare de pe planetă. Punerea tuturor ouălor într-un singur coș este fără îndoială ieftină pe termen scurt, dar poate fi foarte costisitoare pe termen mediu și lung. Și aici cheia este diversificarea surselor de aprovizionare.»
Rusia în Africa
Editorialul din La Repubblica, în Italia, este dedicat expansiunii Rusiei în Africa: „Rusia nu reușește să câștige militar în Ucraina, dar investește resurse în Sahel pentru a transforma Africa într-o nouă platformă de competiție strategică împotriva Occidentului, totul în jurul tablei de șah a Mediteranei. Acest lucru a fost discutat la Roma în timpul întâlnirii cu ușile închise dintre generalul american Michael Langley, șeful Comandamentului Africa al Pentagonului (Africom), cu șefii de stat major din 43 de țări africane „partenere” cu Washingtonul (din totalul de 54 de țări ale continentului).
Pentru a înțelege motivele îngrijorării Washingtonului, trebuie să ne uităm la harta prezenței unităților de mercenari Wagner pe continentul african. Mercenarii ruși și pro-ruși conduși de Evgheni Prigojin - fostul bucătar al lui Putin care a devenit unul dintre cei mai apropiați consilieri militari ai săi - controlează trei fortărețe militare moscovite din Cirenaica, în Libia, datorită înțelegerii cu milițiile generalului Khalifa Haftar, controlează minele de diamante și aurul din Republica Centrafricană, dispun de baze în Sudan și acum urmăresc să răstoarne guvernul lui Mahamat Idriss Deby din Ciad”.
### Vezi și... ### Confruntare SUA-Rusia pe tema violențelor extremiste din AfricaDe la vibratoare în SUA la o rețea mondială de neo-naziști
Tot din La Repubblica, mai aflăm, la rubrica «People», cum Dallas Humber, o vânzătoare de vibratoare și alte ustensile sexuale, a devenit în SUA vocea unei rețele globale de neo-naziști.
Pe scurt, este vorba despre povestea ciudată a unei femei din California care conduce actualmente „Terrogram Collective”, un grup de propagandă ce folosește Telegram și trimite mesaje criptate coalizând împrejur întreaga extremă dreaptă albă-suprematistă din SUA.
«Dirty Harry» și dezastrul afgan
În sfârșit, înapoi la Londra, Prințul Harry, cum ne informează același săptămânal duminical The Observer, dar și cotidianul The Guardian, cu care acesta a fuzionat, spune acum că unii soldați britanici nu au fost „neapărat de acord” cu războiul din Afganistan
Ducele de Sussex (prințul Harry, care surfează de la o vreme pe gloria sa literaro-auto-biografică) spune că unii soldați britanici nu au susținut „în mod necesar” eforturile militare din Afganistan.
În timpul unei conversații televizate în direct cu autorul și terapeutul Gabor Maté, Prințul Harry a discutat despre perioada sa militară în Afganistan, spunând: „Unul dintre motivele pentru care atât de mulți cetățeni din Regatul Unit nu au susținut trupele noastre pare să contrazică ideea că toți cei prezenți pe front erau în favoarea razboiului.
„Dar nu, în realitate, odată ce te înscrii, faci doar ceea ce ți se spune să faci.
„Erau mulți printre noi care nu se arătau neapărat de acord — deși nu spuneau nici că erau împotrivă—, însă codată ajuns acolo trebuie să faci ceea ce ai fost instruit să faci; faci lucrul pentru care ai fost trimis acolo.”
Este oarecum ironic că aceste declarații ale prințului Harry (care s-a lăsat lăudat deja că a omorât singur zeci de talibani în Afganistan, cum o amintesc în finalul acestei reviste a presei), coincid cu alte revelații în The Observer și anume că sute de jurnaliști afgani rămân în continuare blocați în circumstanțe din ce în ce mai „cumplite”, pe măsură ce frustrarea crește din cauza refuzului guvernului britanic de a le permite să ajungă în Anglia, așa cum li se promisese.
Jurnaliștii afgani anglofoni, care au ajutat presa occidentală și care încă trăiesc sub talibani, sau care duc vieți nesigure în Pakistanul vecin, au nevoie să li se asigure un viitor cât de cât sigur, spun multe ONG-uri și grupuri de presiune.
În acest weekend, o coaliție de ONG-uri și organizații de jurnaliști, printre care Index on Censorship, National Union of Journalists, PEN International și English PEN, i-au scris minister de interne Suella Braverman întrebând de ce detaliile următoarei etape a schemei de relocare în Anglia a cetățenilor afgani care au colaborat cu forțele britanice (Afghan citizens’ resettlement scheme، ACRS) nu au fost încă dezvăluite.
### Vezi și... ### Vineri 13, ce este „paraskevidekatriafobia” și de ce memoriile prințului Harry sperie la Londra… și în AfganistanNonșalanța prințului Harry „dă fiori”
Cum am mai scris-o în această revistă a presei, nonșalanța prințului Harry „dă fiori”, atunci când el vorbește despre Afganistan, cum o conchidea sarcastic revista Time. Detașat de două ori în armata din Afganistan (2007 și 2012), prințul Harry pretinde că ar fi eliminat el singur 25 de talibani, potrivit autobiografiei sale publicate marți, 10 ianuarie.
„În cadrul acestor misiuni, el a fost responsabil în special cu tragerea de proiectile dintr-un elicopter de atac Apache”, precizează revista americană.
Înecat într-un potop de confidențe private, acest pasaj a stârnit stânjeneală în Anglia. Unii, precum tabloidul The Sun, l-au acuzat pe cel de-al doilea fiu al regelui Charles de lăudăroșenie și de încălcarea unei reguli militare nescrise care constă în a păstra „discreția asupra vieților inamicilor luate în luptă”.
Ca o rază de speranță, etern provocatoarea revistă franceză Charlie Hebdo, a publicat următoarea glumă (doar în ediția pe hârtie) despre prințul Harry: după ce aflăm, din informația de lângă caricatura lui din revistă, că dotația lui este de trei milioane de euro pe an, exilatul prinț spune că el are nevoie de suma asta: — «Altfel am să sfârșesc sub un pod, ca mama.»