Pușcaș (n. 1963, în Chișinău, în familia pictorului Valeriu Pușcaș) este chiar colegul meu de clasă de la Școala nr. 1 „Gr. I. Kotovski” (până într-a opta, după care a urmat Școala de Pictură “Ilia Repin” din capitală), ajuns peste ani la Kiev, unde s-a afirmat ca artist plastic. Tocmai s-a întors în orașul natal, nu însă cu o expoziție personală – cum ar fi meritat cu brio! –, și nici cu câteva pânze în cadrul Saloanelor Moldovei, cum se întâmpla acum câțiva ani, ci în calitate de refugiat! Luați-o drept un gest de mare prețuire, dar și – în primul rând – de solidaritate umană, această postare a unui filmuleț cu artistul ucrainean de origine basarabeană, nu înainte de a vă aminti că Ruslan figurează, păstrându-și numele, printre personajele romanului meu Țesut viu. 10 x 10, într-o secvență care începe chiar așa: “Ruslan îl înghesuia într-un ungher, gata-gata să pună mâna pe el, ceilalți tocmai adulmecaseră mirosul de vânat – nu avea cum să le scape! –, și atunci, brusc...”. Iată-l, în plin proces de creație, făcând-o cu dragoste (nu război):