Aşadar, Pro-Moldova, condusă de Andrian Candu, a anunțat lansarea unei campanii naționale pentru demiterea președintelui R. Moldova, folosind un site pe internet numit pleacă.com, unde toți doritorii pot semna o petiție online, și corturi în toată țara unde cetățenii moldoveni să poată semna pentru demiterea lui Igor Dodon, dacă doresc asta. Reacţia Preşedinţiei a fost promptă, aceasta spunînd că îndărătul campaniei de denigrare a lui Dodon se vede dorinţa grupurilor oligarhice de a subjuga din nou Moldova.
Două grupări politice se ciondănesc şi îndeamnă oamenii să-i penalizeze pe oponenţi. Mă uit de la o parte la lupta asta şi simt un soi de dezgust şi lehamite intrîndu-mi în suflet. Şi-mi amintesc de proverbul „Rîde hîrb de oală spartă”. Vasăzică, gruparea lui Candu invocă trădarea lui Dodon, dar trece cu vederea faptul că fostul ei lider, Plahotniuc, negocia mereu cu Dodon, iar „kuliokul” cu bani îl pune într-o lumină proastă nu doar pe Dodon, ci şi pe Plahotniuc. Iar Dodon, atunci cînd vorbeşte despre grupurile oligarhice, de ce se face a uita că era mereu în discuţii cu oligarhul Plahotniuc?
Fiecare grupare încearcă s-o ponegrească pe cealaltă şi cere spijinul poporului. Probabil, mulţi acum au o dilemă existenţială şi se gîndesc cum să procedeze, să ceară demiterea lui Dodon sau nu.
E o mare problemă aici, după părerea mea. Noi, oamenii simpli, ce avem cu această „razborkă”? Cam de ce ar trebui să ne intereseze? Nu avem probleme mai importante decît lupta voastră? Să plece Dodon? Mai bine plecaţi toţi! Una din cele mai mari probleme a acestei ţări e clasa politică suficientă sieşi…