Statistica, disciplina sociologiei, atunci când au fost inventate la începutul sec. XX nu considerau (încă) tinerii o categorie aparte. Lucrul nu trebuie să ne mire: speranța de vârstă era atunci mai redusă decât azi, iar Occidentul, în plină eră industrială, abia ieșise dintr-o perioadă — trist reflectată în romanele lui Dickens — în care până și copiii fuseseră considerați o forță de muncă bună de exploatat.
Your browser doesn’t support HTML5
Sărăcia tinerilor: România în coada Uniunii Europene
Astăzi, în ciuda faptului că țările Uniunii Europene prezintă, în medie, cel mai ridicat nivel de trai de pe planetă, continuă mari inegalități între țările membre în UE, dar și între categoriile de vârstă, între generații.
Biroul de statistică al Uniunii Europene, Eurostat, a realizat astfel un studiu despre sărăcia tinerilor în UE, din care rezultă că în UE 7% din tineri sunt afectați de sărăcie extremă. Calculul a fost realizat pentru anul 2020, primul an al pandemiei, iar rezultatul este cu două procente peste anul precedent, 2019.
România: țara din UE cu cei mai săraci tineri
Acel procent de 7% reprezintă, desigur, o medie europeană. Categoria “tinerilor” îi cuprinde pe toți cei între 15 și 29 de ani. Când se face însă un calcul pe țări, rezultă că dintre cele 27 de țări membre în UE România reprezintă cazul cel mai grav. Un sfert din tinerii români, 24% mai precis, trăiesc, potrivit datelor oficiale, într-o sărăcie lucie. România este urmată de Bulgaria, cu 21% și, mult mai jos, Grecia cu 16%.
### Vezi și... ### Vasile Cantarji: „Avem patru frici care persistă: sărăcia, prețurile, viitorul copiilor și șomajul”Procentul din România este cu atât mai șocant, cu cât în celelalte 11 țări din UE pentru care au fost disponibile datele precise necesare calculului, procentul tinerilor afectați de sărăcie se situează sub 3%! Sigur, se poate obiecta că media europeană de 7% astfel obținută nu este probabil cea reală, dat fiind că au fost luate în calcul abia puțin peste jumătate din țările UE, 14 din 27, dar asta nu schimbă cu nimic cazul individual al României, cu 24% din tineri trăind sub pragul sărăciei.
Din nou, cea mai mare creștere a sărăciei, cu trei procente într-un an a putut fi remarcată tot în România, dar și, cu toate că datele rămân incomplete acolo, în Irlanda și Germania.
Generația „Mille euro”
Într-atât de mare – și de dimensiuni cronice – este problema, încât până și într-o țară a Uniunii Europene cum este Spania, unde șomajul tinde în anumite perioade, cum e cea actuală, spre 20%, adică dublul mediei europene, cel al tinerilor sub 26 de ani este iarăși dublu, adică o medie de 40%.
Altminteri, peste tot în Europa tinerii sunt defavorizați salarial la angajare, iar aceasta este o realitate care nu poate fi tăgăduită sau ascunsă. În Italia sau Spania, ca să nu mai vorbim de Grecia, dar în general în țările din sud ale UE, unde protecția socială este mai puțin eficace și extinsă decât în nord, trăiește această întreagă generație care a fost numită generația „Mille euro”, pentru că acesta e salariul mediu al tinerilor, 1.000 de euro, ceea ce într-o țară occidentală a Uniunii Europene este practic abia deasupra pragului sărăciei. Acei o mie de euro sunt banii care trebuie să servească și la plata chiriei, a cheltuielilor cotidiene de hrană și îmbrăcăminte, iar uneori și la plata studiilor.
Sărăcia și diferențele culturale
Când se trece însă la detalii ale traiului cotidian, diferențele sunt uneori de o altă natură, iar uneori ele pot fi culturale și nu neapărat materiale. Astfel, când se trece la proporția tinerilor (15-29 ani) care locuiesc cu părinții, ea este la scară europeană de peste 60%, însă campioana absolută este Croația, cu peste 80%. Următoarele țări sunt tot est-europene și mediteraneene, ceea ce poate indica aici și un factor cultural, o formă specifică de percepție a familiei.
Am mai vorbit despre feluritele tipuri de familie din Europa. Nu trebuie uitat că în Italia există fenomenul de masă al acelor bamboccioni (bebeluși adulți, „bebelăi”), adulţi de peste 30 de ani, care continuă să locuiască cu părinţii, în vreme ce în Olanda, mulți părinţi îşi dau literalmente afară din casă odraslele în momentul în care devin adulţi.