Editura Arc a lansat două cărți esențiale pentru a înțelege mecanismele terorismului de stat. În mod surprinzător, una este o nuvelă, Așchia, despre care se spune că l-a îngrozit pe Lenin din cauza perspectivei pe care o dădea instituțiilor represive ale statului totalitar bolșevic aflat la începuturile lui. De altfel, autorul ei, Vladimir Zazubrin a și fost executat în 1937 de NKVD. A doua carte, Procedura, de Aleksei Tepleakov, este un manual de industrie a crimelor împotriva omului, după cum îmi spune istoricul Alexandru Murad-Mironov, lector universitar la Facultatea bucureșteană de istorie, aflat la lansarea celor două volume. Am profitat de lansarea de carte de la Târgul Gaudeamus și am avut o discuție despre banalitatea răului și a birocratizării crimei. În Rusia și în celelalte țări ale fostului lagăr comunist.
Radio Europa Liberă: Domnule Alexandru Murad-Mironov, ce semnificație are apariția unei cărți care vorbește despre evenimente de acum o sută de ani și pe care mulți ar vrea să le uităm?
Alexandru Murad-Mironov: „Cartea lui Aleksei Tepleakov este o recuperare dacă vreți, a lacunelor istoriografice, a instrumentelor de cercetare din anii 1990, cele care ne fac astăzi pe noi, în România, să considerăm că regimul comunist și tortura, instrumentele de represiune mai precis, sunt locale, că ar fi fost inventate aici. Or cartea lui Tepleakov asta ne și spune: că ele au fost demult inventate și nu aici, ne spune, dacă vreți, că au fost înregistrate ca marcă în altă parte, într-un regim mult mai organizat și mai eficient din punct de vedere tehnic. Altfel, regimul comunist din România a preluat din acest punct de vedere atât birocrația, cât și abuzurile; toate consecințele, dacă vreți, ale acestei banalități pe care o prezintă viața omului în sistemul juridic de tip sovietic.”
Radio Europa Liberă: Așadar cărțile acestea pun cumva în parametri istorici crima și banalitatea ei. Dar ce ne mai spun ele acuma, în secolul 21? Mai sunt actuale, mai avem de ce să le citim?
Alexandru Murad-Mironov: „Absolut, este vorba despre o instituție publică până la urmă, o instituție de stat al cărei scop și al cărei rol este acela de a omorî oameni. Este un motiv de meditație în orice perioadă istorică.”
Radio Europa Liberă: Vorbim despre o perioadă în care se industrializase crima...
Your browser doesn’t support HTML5
Urmele deportărilor
Alexandru Murad-Mironov: „Absolut, dacă vreți este o industrie a crimei așa cum este prezentată ea în cartea lui Tepleakov. Desigur, în perioada despre care vorbim, adică în anii 1920-1930, încă nu există o planificare. Însă perioada de după aceea, în Marea teroare, există documente care ne arată că era aplicat sistematic un plan de depistare și exterminare a dușmanilor poporului. Acest lucru ne demonstrează, de fapt, cum o instituție poate transforma abuzul în regulă și o face sub acoperirea absolut firească a legii care este interpretată în defavoarea totală a cetățeanului.”
Radio Europa Liberă: Ați observat, există o moștenire, instituțională sau nu, a acestui mod de a gândi?