La sud-est de orașul asediat Kupiansk, pe malul opus al râului Oskil din estul Ucrainei, se află un oraș mai mic, cu un nume similar, Kupiansk-Vuzlovii.
În noiembrie 2025, șeful armatei ruse a susținut că orașul mai mare, Kupiansk, a fost recucerit de la trupele ucrainene.
Dar nu era adevărat.
De fapt, trupele ucrainene au lansat o contraofensivă și acum ar elimina grupurile de luptători ruși rămași în oraș.
Săptămâna trecută, același comandant, generalul Valer Gherasimov, a declarat că forțele ruse au preluat controlul asupra Kupiansk-Vuzlovii.
Însă, așa cum au remarcat observatorii ruși și ucraineni, problema este că forțele ruse se aflau la o distanță de aproximativ 10 kilometri de localitate, fără să o controleze.
Cu câteva săptămâni înainte ca războiul să intre în al cincilea an, Rusia are mai mult succes în a distruge rețeaua electrică și centralele termice din orașele Ucrainei, lăsând civilii să înghețe, decât în a obține vreo victorie decisivă pe câmpul de luptă.
Forțele Moscovei macină apărarea ucraineană pe mai multe segmente ale frontului de 1.100 de kilometri. Dar ele înaintează într-un ritm extrem de lent, cel mai lent din orice conflict modern de după al Doilea Război Mondial, potrivit unui nou studiu, iar costurile sunt astronomice.
„Frontul în ansamblu poate fi descris mai degrabă ca o «stagnare dinamică», adică lupte intense cu schimbări geografice nesemnificative”, a declarat Ivan Torres, maior în rezervă al armatei americane, acum analist principal pe probleme militare rusești la Rochan Consulting, un grup de cercetare polonez.
Epuizarea Ucrainei planează asupra negocierilor de pace susținute de SUA. Acestea au progresat mai mult decât orice alte negocieri de la începutul invaziei, dar rămân umbrite de dezacorduri pe teme precum teritoriul. O nouă rundă a fost stabilită în principiu pentru 1 februarie, la Abu Dhabi.
„Ucraina nu pierde, iar Rusia nu câștigă”, constată și Royal United Services Institute, un grup de reflecție cu sediul la Londra.
Dar iată ce trebuie să urmăriți pe câmpul de luptă.
KUPIANSK
Orașul, unde se află un important nod feroviar, a trecut de două ori de la o tabără la alta: Rusia l-a capturat la scurt timp după lansarea invaziei în februarie 2022. Forțele ucrainene au cucerit apoi pozițiile rusești slab pregătite în septembrie același an, recucerind orașul și ajungând până la râul Oskil.
De mai bine de un an, forțele rusești – mai numeroase, mai bine înarmate și mai dispuse să suporte pierderi mari – au înaintat constant spre Kupiansk, de pe malul estic al fluviului Oskil și din nord.
În septembrie 2025, unități rusești s-au strecurat prin conductele de gaz subterane neutilizate, care trec și sub Oskil, pentru a ocoli apărarea ucraineană de la periferia nordică a orașului Kupiansk. Manevra le-a permis să pătrundă în oraș, unde mici grupuri de soldați s-au infiltrat și s-au ascuns în subsoluri și ruine.
Drept urmare, comandanții ucraineni au trannsferat aici trupe mai bine pregătite și unități de drone, inclusiv Corpul 2 Hartia al Gărzii Naționale. Înainte de Anul Nou, forțele ucrainene i-au împins pe inamici spre periferia orașului, blocându-le liniile de aprovizionare şi atacându-i apoi pe soldații izolați.
Temperaturile scăzute din ultimele opt săptămâni au încetinit eforturile ucrainene de a elimina ultimele grupuri rămase de soldați ruși, potrivit Statului Major de la Kiev, deși stratul de zăpadă facilitează detectarea urmelor.
Militari ai Gărzii Naționale a Ucrainei, operând o baterie de artilerie în apropiere de Kupiansk
„Uneori nu vedem propriu-zis inamicul, dar îi vedem urmele. Mergem pe urmele lui și îl găsim. Dar acum vremea afectează foarte mult infanteria: se lucrează greu în clădiri, este foarte frig”, a declarat un comandant de companie din Brigada 13 Hartia pentru Serviciul ucrainean al RFE/RL. El s-a prezentat cu pseudonimul „Bore”, conform instrucțiunilor militare.
Ofițerii ucraineni spun că, la 26 ianuarie, aproximativ 60 de soldați ruși erau baricadați în centrul orașului Kupiansk.
Forțele ruse nu au renunțat la luptă, au declarat militarii din zonă. Unități de mărimea unui pluton sunt trimise zilnic pentru a sparge blocada ucraineană, iar comandanții ruși ar putea încerca să recucerească orașul în următoarele săptămâni.
„Eliberarea completă a orașului Kupiansk pare dificilă, dar rușii și-au pierdut avântul în zonă”, a afirmat Emil Kastehelmi, analist militar la Black Bird Group, o organizație de cercetare din Finlanda.
„Nu m-aș aștepta la schimbări foarte semnificative în zonă în viitorul apropiat”, a declarat el pentru RFE/RL. „Este posibil ca Ucraina să piardă poziții la est de râul Oskil la un moment dat, dar asta nu le-ar permite rușilor să înainteze foarte mult din cauza barierelor naturale.”
KOSTEANTINIVKA
Un alt nod de transport feroviar și rutier, Kosteantinivka, este amenințat din ce în ce mai mult, de când trupele ruse au reușit să împingă forțele ucrainene din Ceasiv Iar, aflat în nord-est, anul trecut. Rusia a obținut un avantaj strategic: Ceasiv Iar se află la o altitudine mai mare, ceea ce permite forțelor ruse să bombardeze apărarea ucraineană de pe poziții mai înalte.
Un militar ucrainean în tranșee lângă Ceasiv Iar, octombrie 2025.
Punând presiune din sud și sud-vest, trupele ruse amenință acum autostrada T0504 - care se întinde de la sud-vest la nord-est - precum și drumul H20, care duce spre nord-vest, în direcția Kramatorsk. Acest oraș, împreună cu Sloveansk, sunt două bastioane importante ale Ucrainei. Ele fac parte din așa-numita „centura forestieră” pe care se bazează apărarea restului teritoriilor din regiunea Donețk pe care Kievul continuă să le controleze.
„Kosteantinivka este acum probabil principalul obiectiv al operațiunilor rusești”, a spus Torres. „Aceste zone rămân cele mai problematice pentru Ucraina. Forțele ruse au încearcat luni de zile să încercuiască aceste centre logistice. Luptele de aici sunt caracterizate de atacuri insidioase ale infanteriei, menite să epuizeze apărătorii ucraineni, mai degrabă decât să pătrundă adânc în teritoriu.”
Asalturile „insidioase” ale infanteriei mai sunt numite și „tactici de cârtiță”, a spus el. „Datorită omniprezenței dronelor, ambele părți – în special infanteria rusă – au optat pentru o strategie de construire a unor rețele extinse de tuneluri și de utilizare a logisticii „de la tranșee la tranșee”. Deplasarea la suprafață este extrem de dificilă în timpul zilei.”
„Apărătorii noștri sunt pe poziții, apărarea noastră funcționează, orașul încă trăiește”, a declarat un purtător de cuvânt al Corpului 19 al Armatei într-un comunicat. „Au existat multe informații confuze, mai ales când este avantajos pentru cineva să se laude cu „succese” care, de fapt, nu există.”
POKROVSK ȘI MIRNOHRAD
Nod logistic important până recent pentru apărarea ucraineană în sudul regiunii Donețk, orașul Pokrovsk a fost strangulat încetul cu încetul în ultimele luni, trupele ruse infiltrându-se în oraș în unități mici formate din doi sau chiar un singur militar.
Această strategie a funcționat, forțele ruse controlează acum aproximativ 80–90% din localitate, iar comandanții ucraineni încearcă să construiască noi linii defensive în partea de nord-vest.
„Inamicul continuă să înainteze în grupuri mici de infanterie”, a scris pe Facebook generalul Oleksandr Sîrski, după ce a vizitat săptămâna trecută pozițiile din apropierea liniei frontului, adăugând: „Sarcina noastră principală este să cauzăm inamicului pierderi maxime, să-i distrugem rezervele și să-i reducem constant potențialul ofensiv”.
Vedere din dronă asupra unor clădiri avariate la Mirnohrad
Căderea orașului Pokrovsk în mâinile trupelor ruse, pe care experții o consideră iminentă, va pune în pericol pozițiile ucrainene la nord-est, în jurul orașului Mirnohrad, aflat deja și acesta în mare parte sub control rusesc.
Militari din cadrul Corpului 7 de reacție rapidă al Forțelor de asalt aerian ale Ucrainei au relatat că unități ruse au adus în oraș tehnică grea, instalând un punct de comandă avansat, ceea ce sugerează că au încredere că-l pot apăra.
„Forțele ruse controlează cea mai mare parte a celor două orașe și, chiar dacă rezistența ucraineană mai este prezentă pe alocuri, orașele pot fi considerate pierdute”, spune analistul militar Kastehelmi, care tocmai s-a întors dintr-o vizită în Ucraina.
HULIAIPOLE ȘI ORIHIV
La Huliaipole, localitate situată la sud-vest de Pokrovsk, apărarea ucraineană era aliniată de-a lungul râului Haiciur, care traversează cartierele nord-estice ale orașului.
Pe 28 ianuarie, experții au avertizat că forțele ruse au traversat cursul de apă și și-au consolidat pozițiile, în timp ce ucrainenii întâmpinau dificultăți în a le opri înaintarea. Unii experți au afirmat că apărarea ucraineană a slăbit din cauza unităților epuizate și a deciziei comandanților de a trimite întăriri pentru capturarea orașului Kupiansk, mai la nord.
„Căderea orașului Huliaipole a fost un eveniment regretabil, dar rușii nu au avansat mult dincolo de acest punct”, a spus Kastehelmi.
Un blogger rus de război, Rîbar (Рыбарь), care are legături cu Ministerul rus al Apărării, a scris pe Telegram că, din cauza „condițiilor meteorologice dificile și caracterului continuu al luptelor, este greu să fie controlat fiecare metru din fâșiile forestiere”, adăugând că și ucrainenii se confruntă cu aceleași dificultăți.
Un vehicul ars, aflat sub o plasă antidrone ruptă, în mijlocul unui drum din apropierea orașului Huliaipole
După traversarea râului de către trupele ruse, comandanții ucraineni au trimis în mare grabă o unitate cu experiență de luptă, Brigada 225 separată de asalt, pentru a împiedica o nouă înaintare a trupelor ruse.
În declarații pentru presa ucraineană, făcute chiar înainte de Anul Nou, generalul Sîrski a pus responsabilitatea pentru retragere dintr-un punct de comandă și observație din oraș pe seama unei unități anume - Brigada 102 de Apărare Teritorială - sugerând că cei care o comandă ar putea fi sancționați disciplinar.
Forțele de Apărare Teritorială ale Ucrainei sunt formate, de regulă, din rezerviști sau veterani de război, care au adesea mai puțină experiență sau echipamente de calitate inferioară în comparație cu unitățile militare regulate.
Pierderea orașului Huliaipole este problematică deoarece, spre vest, se întinde o stepă relativ deschisă, lipsită de linii defensive și ușor de traversat de vehicule blindate. Acest lucru ar deschide calea unităților ruse spre vest, în direcția orașului Orihiv, o localitate mai mare, aflată la aproximativ 70 de kilometri.
„Capturarea acestui oraș și străpungerea apărării ucrainene de-a lungul râului Haiciur amenință viabilitatea apărării Ucrainei la Orihiv”, a comentat Torres.
KAMIANSKE ȘI ZAPOROJIE
De o atenție mult mai mică - atât din partea ucraineană, cât și din partea rusă – s-au bucurat înaintărilor graduale ale trupelor ruse de-a lungul șoselei E1015, care se întinde spre nord de-a lungul malurilor fostului lac de acumulare Kahovka, pe fluviul Nipru.
Barajul Kahovka a fost distrus în iunie 2023, pe când se afla sub control rusesc, ceea ce a dus la golirea unei mari părți a rezervorului de apă uriaș.
La sfârșitul lunii decembrie 2025, trupele ruse au reușit să înainteze spre nord din orașul Kamianske, de-a lungul drumului care duce către capitala regională, Zaporojie.
„Teoretic, ar putea provoca mai multe probleme în lunile următoare, dacă reușesc să aducă orașul în raza de acțiune a dronelor mai mici”, a spus Kastehelmi, avertizând: „Pe termen mediu și lung, situația din Zaporojie poate evolua într-o direcție îngrijorătoare, dar deocamdată unele retrageri locale, tactice, nu înseamnă că situația generală se îndreaptă spre o criză majoră”.
Apele revărsate din lacul de acumulare Kahovka, de pe fluviul Nipru, au inundat teritorii extinse din sudul Ucrainei
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te