Propunerea de la Bruxelles ar permite tinerilor între 18 și 30 de ani, fie că sunt cetățeni britanici sau UE, să capete drept de ședere, pe maximum 4 ani în cealaltă zonă - un fel de „fragment” al libertății de mișcare dinainte de Brexit, când ar fi putut rămâne în oricare țară UE toată viața.
„Situația (Brexit) a afectat mai ales oportunitățile tinerilor de a trăi pe cealaltă parte a Canalului [Mânecii, n.r.]”, a argumentat Comisia.
Principalii beneficiari au unei scheme de mobilitate pentru tineret ar fi studenții, care după Brexit au pierdut șansa de a pleca în schimburi de experiență și au pierdut multe fonduri de cercetare. Pe lângă studenți, mulți tineri călătoresc și pentru muncă sezonieră sau alte slujbe pe durată determinată. Sectorul ospitalității a avut de suferit în Marea Britanie după Brexit, la fel și cel agricol și cel al îngrijirii copiilor.
„Scopul nostru este să reconstruim legăturile umane dintre tinerii europeni de ambele părți ale Canalului [Mânecii, n.r.]”, a declarat Maros Sefcovic, vicepreședintele Comisiei Europene care gestionează relațiile cu Marea Britanie.
Răspunsul britanicilor? Nu.
Rishi Sunak, premierul conservator de la Londra, a respins ideea. El spune: „vrem să îmbunătățim relația Marii Britanii cu UE în limitele stabilite de noi”. Brexit a încheiat libera circulație și, conform guvernului de la Londra, libera circulație nu va fi înviată.
Odată cu Brexit, regimul bilateral de liberă circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor între Marea Britanie și UE s-a încheiat și toate aceste aspecte au trebuit să fie renegociate individual.
Spre deosebire de regimul actual de vize, acest nou acord le-ar permite tinerilor să vină în UE sau să plece în Marea Britanie indiferent de scop (studiu, muncă, voluntariat etc).
Potrivit propunerii europene, este posibil, însă, ca tinerii să fie nevoiți să dovedească suficiente fonduri sau să-și ia o asigurare de sănătate specială, aspecte ce țin și de alte scheme de mobilitate.
Londra preferă contracte bilaterale
Potrivit The Guardian, britanicii au încercat recent să abordeze statele UE pe rând, pentru a stabili o astfel de schemă de mobilitate.
Unul dintre potențialii parteneri era Franța, înainte ca instituțiile de la Bruxelles să propună un acord comun pentru întreaga Uniune Europeană, pentru ca toate țările să beneficieze de tratament egal. Suedia, țară UE, a refuzat deja un astfel de acord bilateral cu britanicii, pe motiv că nu vrea să încurajeze tratamentul diferențiat.
Presa britanică a scris că acordurile bilaterale le-ar permite britanicilor să aleagă imigranții pe care-i preferă, permițând sosirea vesticilor, de pildă, dar limitând românii, bulgarii sau polonezii.
Suporterii reluării schimburilor de tineri se tem că Londra nu se va „îmblânzi” în chestiunea schimbului de tineri nici cu o eventuală nouă guvernare: opoziția laburistă nu are niciun plan pentru un astfel de program dacă va câștiga alegerile generale din acest an, scrie BBC.
Brexit a scumpit universitățile engleze pentru europeni
Înainte de Brexit, tinerii europeni beneficiau de aceleași taxe de școlarizare și aceleași împrumuturi ca și britanicii - acum, europenii care doresc să studieze în Marea Britanie trebuie să plătească taxele internaționale, mai ridicate: până la 38.000 de lire sterline pe an, în loc de 9.000. Europenii nu mai primesc nici împrumuturi, și pentru a aplica pentru o viză trebuie să dovedească că se pot susține financiar (că au la dispoziție peste 1.000 de lire pe lună).
Taxele mai mari au înjumătățit numărul studenților europeni în Marea Britanie: de la 66.680 în anul 2020, la 31.000 în 2021. Efectul Brexitului s-a simțit mai ales în rândul studenților la licență, care au fost de trei ori mai puțini decât anul precedent. Au renunțat la visul britanic mai ales italienii, germanii și francezii - mulți dintre ei s-au orientat spre destinații precum Olanda, unde cursurile în engleză s-au înmulțit vertiginos în ultimii ani.
Potrivit sistemului online de aplicații la universitățile din Marea Britanie, UCAS, în 2016 aplicaseră 53.000 de europeni la cursurile de licență. Numărul a scăzut la 24.000 pentru anul școlar 2022-2023 și doar 11.300 de tineri au acceptat ofertele universităților. O mare parte dintre cei care au ajuns să se ducă la facultate în Marea Britanie sunt irlandezi.
Ce au pierdut tinerii britanici după Brexit: Schimburi de experiență Erasmus și bani pentru cercetare Horizon
La fel ca și europenii, britanicii au pierdut oportunitatea de a se muta în UE fără vize și alte complicații, inclusiv la studii.
Universitățile britanice s-au confruntat, la rândul lor, cu riscul de a fi decuplate de la programe UE avantajoase.
În primul rând, bugetul de cercetare al universităților - în mare parte, dependent de schema UE pentru științe numită Horizon (Orizont) - a devenit nesigur. Întregul proiect are, la nivel european, un buget de aproape 100 de miliarde de euro, care se duc către proiectele de cercetare și inovație din UE.
Înaintea Brexitului, universitățile britanice erau printre cei mai activi participanți la Horizon, potrivit Wall Street Journal. Britanicii conduceau un sfert dintre proiectele la care participau prin schema Horizon.
Marea Britanie a părăsit, formal, schema Horizon la sfârșitul anului 2020, odată cu definitivarea Brexit, și de atunci acesta rămâne unul dintre punctele de fricțiune în negocierile cu UE. În cei peste doi ani în care nu a participat la Horizon, cercetătorii britanici au pierdut accesul la miliardele de euro care le-ar fi putut aduce proiectele. Până și universități prestigioase precum Oxford și Cambridge au pierdut fonduri de cercetare în valoare de zeci de milioane de euro anual în timpul în care Marea Britanie nu a participat la Horizon.
După ce Brexit a încheiat libera circulație către UE, propunerea Bruxellesului ar recâștiga parte din acele oportunități. Fostul premier britanic Boris Johnson, în vizită la departamentul de matematică al King's College London, ianuarie 2020.
Marea Britanie s-a realăturat Horizon în septembrie 2023 după ani în care cercetătorii din ambele zone economice au luptat pentru această cauză. Marea Britanie nu se poate descurca sigură, fără prestigiul colaborării cu cercetătorii europeni și fără ajutorul economiei de scară creată în spațiul european, conform think tank-ului Centre for European Reform.
Premierul Rishi Sunak a recunoscut că Horizon oferă „oportunități de cercetare neegalate”, iar acum universitățile britanice pot aplica din nou pentru granturi de cercetare Horizon sau pot participa la proiecte mai mari.
În total, britanicii s-au angajat la o contribuție de 2,6 miliarde de euro pe an pentru programul Horizon și pentru programul spațial Copernicus și vor primi bani înapoi dacă cercetătorii lor primesc o sumă mult mai mică decât contribuția țării lor.
Gaudeamus, igitur?
Zeci de profesori importanți, care predau la universități britanice de prestigiu, au părăsit Marea Britanie din cauza lipsei de fonduri de cercetare și a schimbării drastice în demografia studenților, după ce numărul studenților europeni a scăzut drastic.
Problemele nu se opresc aici. Marea Britanie a ieșit și din programul de schimb universitar Erasmus+, prin care studenții de pe întreg continentul petrec un semestru sau un an la o universitate din altă țară (iar notele obținute acolo se echivalează cu cele din programul de la universitatea de acasă).
Pe când Marea Britanie participa la programul Erasmus, era o destinație foarte căutată, poate chiar cea mai căutată, pentru că studenții europeni nu trebuiau să plătească taxele britanice pentru semestrul sau anul petrecut acolo, ci doar pe cele de la universitatea de acasă.
Britanicii au renunțat la programul Erasmus+, dar s-au reînscris în Horizon.
Britanicii au înlocuit programul cu unul numit Turing, cu un buget mai mic și care să permită schimbul studenților britanici în jurul lumii, nu doar în UE. Dar dacă Erasmus plătește pentru studenții plecați în schimb academic o bursă lunară substanțială, schema Turing le acordă tinerilor britanici doar 545 de lire pe lună și nu le plătește costul școlarizării sau al transportului până la destinație.
Erasmus permite schimburi bilaterale, dar schema Turing îi ajută doar pe studenții britanici să studieze în străinătate.
Criticii spun că implementarea grăbită a programului Turing a dus la confuzie atât în rândul studenților, care nu erau siguri dacă, unde și când pot pleca și dacă-și vor primi banii promiși, cât și în rândul administratorilor universităților, care au pierdut ușurința birocratică din timpul Erasmus și sunt acum nevoiți să creeze acorduri unice cu fiecare destinație. Patru din cinci universități britanice au găsit procesul de schimb al studenților prin schema Turing ca fiind prea complicată.
Potrivit unui oficial britanic, guvernul de la Londra a renunțat la Erasmus+ pentru că studenții britanici nu vorbesc limbile străine suficient de bine, așa că nu erau la fel de dornici ca europenii să plece, iar costurile programului nu ar fi justificat numărul mic al participanților. În 2017, de exemplu, 16.000 de britanici au plecat în Erasmus, dar un număr dublu de europeni au venit în Marea Britanie.
În momentul de față, UE și Marea Britanie iau în calcul deschiderea negocierilor pentru readerarea britanicilor la Erasmus+.