Prăbușirea președintelui sirian Bashar al-Assad, după o conducere îndelungată, anul trecut, s-a resimțit în tot Orientul Mijlociu, dar mai ales în Iran, cel mai apropiat aliat al său.
Căderea lui Assad a reprezentat o lovitură majoră pentru Iran, care folosise Siria pentru a-și extinde influența regională și pentru a furniza arme grupărilor armate care luptă împotriva Israelului, rivalul de moarte al Teheranului.
La un an de la răsturnarea lui Assad, Iranul se confruntă în continuare cu consecințele înfrângerii sale strategice în Siria. Republica islamică încearcă să-și reconstruiască influența, dar experții spun că partida este probabil pierdută.
Odată cu căderea lui Assad, Iranul a pierdut singurul său avanpost din Marea Mediterană și a văzut cum miliardele cheltuite pentru susținerea Damascului s-au transformat în fum, a declarat Rami Abdulrahman, directorul Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, cu sediul în Marea Britanie.
Paradă militară la prima aniversare a căderii lui Bashar al-Assad, la Damasc, 8 decembrie 2025.
„Cu alte cuvinte, Iranul, după ce și-a extins influența în regiune, a revenit la granițele sale naturale”, a declarat Abdulrahman pentru Radio Farda, postul de limbă persană al RFE/RL.
După izbucnirea războiului civil din Siria, Iranul a cheltuit între 30 și 50 de miliarde de dolari pentru a sprijini guvernul Assad, între 2011 și 2020.
Teheranul a antrenat, înarmat și trimis zeci de mii de luptători șiiți din întreaga regiune pentru a-l apăra pe Assad, ca și sute de militari proprii.
Aceste contribuții ilustrau importanța Siriei pentru Iran. Sub Assad, Siria era piatra de temelie a „axei rezistenței” Teheranului, rețeaua sa informală de reprezentanți și parteneri din regiune.
Siria era singurul alt stat membru al alianței, care includea în rest grupări, inclusiv Hezbollahul libanez, cel mai important și puternic reprezentant al Teheranului. Siria servea drept principală rută de aprovizionare pentru Hezbollah – un coridor care s-a închis odată cu plecarea lui Assad.
Nu există cale ușoară îndărăt
La scurt timp după căderea lui Assad, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a îndemnat sirienii să se „ridice” împotriva noilor autorități, într-o declarație interpretată pe scară largă ca o încercare de a interveni în Siria.
În martie, când violențele sectare au izbucnit în vestul Siriei, unii au acuzat Teheranul că a alimentat tulburările, menționând că mai mulți lideri ai milițiilor șiite implicați în ciocniri fuseseră instruiți de Garda Revoluționară Islamică Iraniană (IRGC).
Incidentul, au afirmat experții, a ilustrat încercările Teheranului de a folosi violența sectară și presupusele atrocități comise de forțele loiale președintelui interimar al Siriei, Ahmed al-Sharaa, pentru a-și recâștiga poziția în țară.
Experții spun că de-acum înainte Iranul va cultiva probabil miliții locale și comandanți „proxy”, intermediari, în loc să-și desfășoare în mod deschis forțele.
„Nu au fost publicate rapoarte documentate despre acțiunile republicii islamice, dar diverse mass-media au publicat relatări despre eforturile Teheranului de a-și reconstrui forțele loiale în Siria”, a declarat Ata Mohamed-Tabriz, expert în Orientul Mijlociu, stabilit în Spania.
„De asemenea, observăm că republica islamică încearcă să coopereze cu forțele care se opun [președintelui interimar Sharaa] sau încearcă să le amplifice vocile.”
Au existat, de asemenea, indicii care sugerează că Iranul se îndreaptă către Rusia, care a reușit să cultive relații cu Sharaa, pentru a-l ajuta să stabilească relații cu noua guvernare de la Damasc.
Sfârșitul izolării? Președintele Siriei, Ahmed al-Sharaa (stânga), la o întâlnire cu președintele SUA, Donald Trump, la Casa Albă, pe 10 noiembrie 2025.
Dar Abdulrahman crede că nu prea există cale de întoarcere pentru Iran.
„Nu există nicio posibilitate, nici din punct de vedere guvernamental, nici din punct de vedere al bazei populare, chiar și în rândul alawiților, de a accepta din nou prezența Iranului în Siria. Chiar și în rândul alawiților, Iranul este una dintre țările cele mai criticate”, a afirmat el.
Alawiții sunt o sectă a islamului șiit, din care fac parte Assad și mulți dintre susținătorii săi. Iranul, cu majoritate șiită, s-a prezentat ca protector al acestei secte.
Cu toate acestea, președintele interimar al Siriei nu a închis complet ușa în fața Teheranului, chiar dacă Iranul este una dintre cele două țări ale căror cetățeni au în prezent interdicție de a intra în țara sa.
Referindu-se la relațiile cu Iranul, Sharaa a declarat într-un interviu recent acordat televiziunii de stat siriene că Teheranul le-a lăsat „o rană adâncă” sirienilor, făcând referire la sprijinul acordat de Teheran lui Assad în timpul războiului civil.
„Dar nu spunem că ruperea relațiilor dintre noi și Iran va fi permanentă. Dacă ajungem într-un stadiu în care Siria este respectată, nu există interferențe în afacerile sale interne și tensiunile sectare nu sunt alimentate, relațiile vor fi restabilite”, a promis el.
Această dinamică definește acum parametrii politicii externe emergente a Siriei. De când s-a îndepărtat de Iran, Damascul a beneficiat de ridicarea multor sancțiuni internaționale, inclusiv din partea Statelor Unite și a Europei, deschizând astfel porțile investițiilor străine în această țară devastată de război.
Noul guvern sirian este hotărât să protejeze aceste câștiguri, iar restabilirea relațiilor cu Teheranul ar necesita schimbări fundamentale în politica externă iraniană - schimbări care par puțin probabile sub actuala conducere de la Teheran, au afirmat experții.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te