Uniunea Europeană plătește Libanul ca să țină migranții la distanță

Președintele Ciprului, Nikos Christodoulides (în stânga), premierul libanez, Najib Mikati, (centru) și președinta Comisiei Europene, Ursula von de Leyen, înaintea discuțiilor despre dezvoltare și migrație de la Beirut.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat joi un pachet de asistență de 1 miliard de euro pentru Liban, destinat dezvoltării economice a țării din Orientul Mijlociu, dar și prevenirii unui flux de migranți care ar putea veni de acolo.

Von der Leyen a anunțat ajutorul pentru Liban la Beirut, unde a mers împreună cu președintele cipriot, Nikos Christodoulides. El s-a plâns luna trecută că din Liban trec pe mare în țara lui tot mai mulți fugari sirieni, în drum spre Vest, și a cerut ajutorul UE.

Potrivit Euronews, în Liban se află cam 210.000 de refugiați palestinieni și 1,5 milioane din Siria, iar unii se tem, în Europa, că ei ar putea constitui baza unui nou val de migrație.

La Beirut, von der Leyen a vorbit printre altele despre „o nouă abordare, mai structurată, a întoarcerilor voluntare” ale sirienilor, iar președintele cipriot a insistat că trebuie găsite mai multe „zone sigure” în interiorul Siriei, unde să poată fi întorși fugarii.

Evitarea unui nou val masiv de migranți cum a fost cel din 2015 este o prioritate pentru liderii europeni, mai ales înaintea alegerilor din iunie pentru Parlamentul European.

În decembrie, țările din UE au căzut de acord în principiu asupra unui nou pact al migrației, ca să distribuie mai echitabil povara între cei 27 de membri.

În paralel, UE a intensificat discuțiile cu țări din vecinătate pe ceea ce se numește oficial „dimensiunea externă a migrației”, adică a promis fonduri unor țări ca Tunisia sau Mauritania, ca s-o ajute să țină migranții la distanță păzindu-și mai bine propriile frontiere și împiedicând plecările pe mare prin combaterea traficanților de oameni.

Oficialii UE au respins însă categoric ideea ca organizația să copieze politicile britanice sau italiene de a trimite solicitanții în alte țări (Rwanda, Albania), pentru a fi „triați” acolo.

Unii politicieni conservatori au sugerat că țări ca Tunisia, Moldova sau Georgia ar putea fi folosite ca „săli de așteptare” pentru căutătorii de azil în UE. Guvernul de la Chișinău a respins vehement această idee, sugerând chiar că vehicularea ei ar face parte dintr-un plan de a destabiliza Moldova prin dezinformare.

📰 Europa Liberă este și pe Google News