Președintele Statelor Unite Donald Trump a spus că țara sa e decisă să păstreze relații puternice cu partenerii ei din NATO și să apere pacea în Europa Centrală. Vorbind alături de președintele polonez Andrzej Duda la Varșovia în 6 iulie, Trump a spus și că Washingtonul conlucrează cu Polonia pentru a răspunde la acțiunile Rusiei și la comportamentul său destabilizator.
Your browser doesn’t support HTML5
Valentina Ursu în dialog cu Vladimir Socor
Vladimir Socor: „Declarațiile președintelui Trump și ale principalilor săi consilieri demonstrează că Statele Unite nu numai că rămân o mare putere europeană, dar intenționează să-și asume un rol crescând în Europa Centrală și Răsăriteană. Aceasta este și semnificația susținerii de către Statele Unite a ideii poloneze a unui format de politică externă și de securitate, așa-numitele cele Trei Mări.”
Europa Liberă: Se zice că summitul acestei inițiative a celor Trei Mări ar putea să se desfășoare anul viitor în România. Asta ar însemna ca dl Trump să ajungă și la București?
Vladimir Socor: „Nu putem ști de pe acum, dar faptul că România este candidată să găzduiască următorul summit în formatul celor Trei Mări este o consecință logică a faptului că România se profilează ca un aliat de nădejde al Statelor Unite în această parte a Europei. Politica americană în Europa Centrală și Răsăriteană se bazează actualmente pe doi piloni – Polonia și România. Președintele român Klaus Iohannis a fost cel dintâi lider din această regiune primit la Casa Albă de către președintele Trump. Într-o regiune din ce în ce mai instabilă, mai ales în vecinătatea estică, România este aliatul cel mai de nădejde al Statelor Unite în regiunea Mării Negre. Iată de ce ar fi logic ca România să găzduiască următorul summit al Formatului celor Trei Mări.”
Europa Liberă: Dar în această regiune Rusia își dorea foarte mult să domine puterea politică?
Vladimir Socor: „Da, desigur. Prin ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a apărut pericolul potențial al constituirii unui bloc anglo-american în afara Uniunii Europene și preluarea conducerii în Uniunea Europeană de către Germania sau Germania în tandem cu Franța. Dar deoarece Germania sau tandemul germano-francez nu poate garanta securitatea în Europa Centrală și Răsăriteană, apare pericolul ca Berlinul și Parisul să caute să ajungă la o înțelegere cu Rusia, fără Statele Unite, pentru o soluție de securitate cu acordul Rusiei în Europa Centrală și Răsăriteană. Aceasta ar însemna desigur o creștere a influenței ruse pe fondul scăderii influenței americane, în cazul unei înțelegeri Berlin-Moscova sau Berlin-Paris-Moscova.”
Europa Liberă: Rusia a folosit și în trecut, dar și acum exporturile de gaze și petrol ca un instrument de constrângere a statelor din această regiune.
Vladimir Socor: „Exact. Și tocmai din acest considerent, statele din această regiune doresc să-și diversifice aprovizionarea cu energie prin importul de gaze lichefiate care provin din Statele Unite din rocă de șist. În Europa se profilează din ce în ce mai clar o concurență între gazele rusești livrate de către „Gazprom” prin sistemul de conducte terestre, pe de o parte și gazele de șist livrate din Statele Unite prin vase care transportă gaze lichefiate. Această concurență care se profilează a devenit și mai clară cu ocazie vizitei dlui Trump în Polonia. Polonia, împreună cu Lituania sunt cele dintâi state din Europa Centrală și Răsăriteană care au început să importe gaze lichefiate, în concurență cu gazele rusești. Primul cargo a venit din Quatar, dar acum se preconizează livrări crescânde din partea Statelor Unite. Polonia a terminat anul trecut, în 2016, construirea unui terminal de import, preconizat anume pentru gaze lichefiate de proveniență americană. Vizita dlui Trump în Polonia demonstrează că Statele Unite doresc să-și extindă exporturile de gaze lichefiate, inclusiv în Europa Centrală și Răsăriteană, dependentă actualmente de gaze rusești. Germania nu se înscrie în acest trend. Germania are ca strategie națională de aprovizionare cu energie dependența de gaze rusești, dependență care va crește, dacă proiectul Nord Stream-2 va fi aprobat. Germania nici nu construiește terminale de import pentru gaze lichefiate americane, deoarece se bizuiește pe termen lung, pentru decenii de acum înainte pe gaze de proveniență rusă.”
Europa Liberă: Donald Trump a criticat acțiunile destabilizatoare ale Federației Ruse în Ucraina, o țară care se află în imediata vecinătate a Republicii Moldova care se confruntă, la rândul ei, și ea cu o mare problemă nerezolvată de 25 de ani. Rolul Statelor Unite în soluționarea conflictelor din estul Ucrainei și din estul Republicii Moldova ar putea să crească?
Vladimir Socor: „Nu putem ști de pe acum. Putem analiza politica administrației Obama în acest sens, iar politica administrației Obama constituie o lecție, care arată ceea ce nu ar trebui să întreprindă administrația Trump. administrația Obama în ultimii doi ani a conexat problema Siriei cu problema Ucrainei, negociind cele două probleme într-un pachet cu Rusia. administrația Obama era disperată să obțină sprijin rusesc pentru ieșirea onorabilă a Statelor Unite din Siria în schimbul unei rezolvări nu definitive, dar provizorii, intermediare a problemei Ucrainei în termeni favorabili Rusiei. Acesta a fost pachetul pe care s-a apucat să-l negocieze administrația Obama. Negocierile au eșuat, deoarece Rusia a preferat să aștepte sfârșitul Administrației Obama și să renegocieze Ucraina cu administrația Trump; administrație despre care Kremlinul credea că va fi mai favorabilă Rusiei. Acest pronostic, deocamdată, nu s-a adeverit, dar administrația Trump încă nu și-a definit politica față de Ucraina, dar și față de conflictul din Transnistria. În ambele cazuri – în cazul conflictului din Ucraina și al celui din Transnistria – este foarte important să nu se recurgă la soluția unui statut special pentru teritoriile controlate de Rusia, respectiv Donbasul în Ucraina și Transnistria în Republica Moldova. Rusia urmărește introducerea unor statute speciale anume în aceste regiuni. Statutul special este o politică a Rusiei desemnată exclusiv pentru Ucraina și pentru Republica Moldova. Rusia nu urmărește nicăieri în altă parte acest concept. Teritorii cu statut special, controlate de Rusia, care ar deveni enclave atât în Ucraina, cât și în Republica Moldova. În mod nominal, pe hârtie, aparținând Ucrainei și, respectiv, Republicii Moldova, dar în practică – sub controlul deplin al Rusiei prin interpușii ei locali. Scopul este ca reprezentanții numiți de Rusia în aceste două teritorii – Donbas și, respectiv, Transnistria – să exercite influență politică, chiar puteri de blocaj în sistemele politice din Ucraina și, respectiv, din Republica Moldova, să blocheze orientarea prooccidentală a acestor două țări. Acesta este scopul Rusiei. Introducerea unui statut special în Transnistria ar crea un precedent foarte rău pentru Ucraina și invers - introducerea unui statut special în oricare dintre aceste două teritorii ar fi folosită pentru a intensifica presiunile asupra celorlalte țări să introducă un statut asemănător.”
Europa Liberă: Domnul Socor, întrevederea Trump-Putin apropie interesele celor două mari puteri de pe mapamond?
Vladimir Socor: „Interesele nu le apropie în niciun caz, dar rezultatul totuși ar putea fi un acord pe termen scurt, de ordin pur tactic, în privința Siriei.”
Europa Liberă: Pe moment, Casa Albă și Kremlinul își delimitează zonele de influență?
Vladimir Socor: „Deocamdată e vorba de aranjamente pur militare pentru a evita eventuale ciocniri sau interferențe între cele două forțe pe teren. Deci, deocamdată suntem în sfera pur tactică militară. Obiective strategice militare nu se întrevăd. Cu atât mai puțin se întrevăd obiective politice ale Statelor Unite pe termen lung. administrația Obama nici ea nu avea, de fapt, niciun fel de obiective politice clare în Siria. Administrația Obama reacționa la evenimentele pe teren, fără nicio viziune pe termen lung. Nici administrația Trump nu are o viziune pe termen lung, nici măcar militar, nemaivorbind de viziune politică. Aceasta ar putea să fie definită în viitorul apropiat. Deocamdată nu este definită. Această situație este o consecință a faptului că politica americană este determinată de militari, nu de Departamentul de Stat sau de civilii din Casa Albă, ci de către militari, care se preocupă de operațiuni tactice, fără viziune strategică. Nu știm cât timp va mai dura această situație.”
Europa Liberă: Dar miza Moldovei pentru moment care ar trebuie să fie – Estul sau Occidentul, Moscova sau Washingtonul?
Vladimir Socor: „Miza Moldovei este Europa. Dilema Republicii Moldova nu este între Rusia și Statele Unite, ci între Rusia și Europa. Statele Unite, practic, au delegat Uniunii Europene rolul conducător în ceea ce privește politica occidentală față de Republica Moldova. Statele Unite au cedat acest rol Uniunii Europene încă din anul 2005-2006 când poziția Statelor Unite a devenit următoarea: Noi vom sprijini toate inițiativele Uniunii Europene, toate declarațiile, dar inițiativa în Republica Moldova aparține Uniunii Europene. Această atitudine a Statelor Unite este mai greu de susținut astăzi dată fiind dezorientarea și diviziunile crescânde din cadrul Uniunii Europene. Uniunea Europeană abia urmează să-și redefinească politica de vecinătate estică, inclusiv politica față de Republica Moldova. Statele Unite sunt actor de securitate în zona care cuprinde statele membre ale NATO și ale Uniunii Europene, dar Statele Unite nu sunt actor de securitate în vecinătatea estică, inclusiv Republica Moldova și Ucraina. Orice încercare de a rezolva problema Transnistriei în actuala fază este contraproductivă. E necesar să conștientizăm faptul că nu toate conflictele sau problemele, în general, pot fi rezolvate atunci când dorim noi. În momentul de față orice negociere pentru rezolvarea problemei Transnistriei ar fi contraproductivă, deoarece condițiile necesare nu sunt întrunite. Nu știm ce va face Berlinul, nu știm ce va face tandemul germano-francez și nu știm care este politica Statelor Unite după administrația Obama. În experiența mea personală, în mai multe ambasade americane, nu numai în Republica Moldova, dar în mai multe state din vecinătatea estică a Europei ambasadele americane nu au instrucțiuni noi în privința rezolvării conflictelor existente. Ambasadele americane continuă din inerție să acționeze pe baza unor instrucțiuni, care datează de pe vremea Administrației Obama, inclusiv faptul că Statele Unite susțin măcar la nivel verbal acordarea unui statut special Transnistriei în Republica Moldova. Eu cred că această politică va fi revizuită, dar deocamdată încă nu a fost revizuită, iar orice discuție despre statut special este contraproductivă și recomandarea mea este să rămânem în așteptarea unor împrejurări mai favorabile.”
Europa Liberă: Și foarte pe scurt, doar așa o părere a Dvs. Ce credeți despre faptul că fostul lider al regiunii separatiste, Evgheni Șevciuk, a trecut prin Republica Moldova, dar se pare că nu și-a găsit locul și a părăsit Republica Moldova? Cum vedeți Dvs.?
Vladimir Socor: „Șevciuk a intrat în conflict cu compania Sheriff, care este stăpâna vieții economice în Transnistria. Șevciuk s-a transformat dintr-un reprezentant al companiei Sheriff într-un concurent al companiei Sheriff. Din ce considerente, nu știu, deoarece acolo nu există transparență. Se pregătea arestarea lui Șevciuk, darea lui în judecată de către noul lider transnistrean, Krasnoselsky. Șevciuk a fugit acolo unde a putut. A putut să fugă în Republica Moldova. Eu am urmărit în decursul anilor multe conflicte de acest gen în regiunile secesioniste, în Abhazia și Osetia, teritorii ale Georgiei, în Karabah, teritoriu al Azerbaidjanului și în Transnistria. În toate aceste cazuri am asistat la lupte între facțiuni concurente din teritoriile respective, uneori chiar lupte sângeroase între facțiunile concurente. Toți acești lideri au fost proruși, toți au avut, într-o măsură sau alta, la un moment dat sau la alt moment, protecția Rusiei, dar totuși s-au luptat între ei pentru beneficii politice și economice. Acest fapt demonstrează că ei s-au simțit în siguranță. Ei și-au permis să se angajeze în aceste lupte de facțiuni rivale, simțindu-se în completă siguranță sub protecția Rusiei. Numai această protecție, așa-numita stabilitate asigurată de Rusia explică faptul că liderii respectivi au început să se lupte între ei pentru beneficii. Deci, situația este, din punctul de vedere al Rusiei, stabilă; din punctul de vedere al Republicii Moldova, eu nu aș recomanda înțelegeri de niciun fel între Chișinău și Tiraspol. Acestea nu pot decât să ducă pas cu pas spre recunoașterea întâi de facto, apoi legalizată, a separării Transnistriei față de Republica Moldova. Și trebuie să fim foarte atenți la conferința care va avea loc în Bavaria, în Germania, în privința Transnistriei. Conferința tradițional are loc în fiecare an, în luna iulie, când se va încerca din nou aplicarea așa-zisului Protocol de la Berlin semnat anul trecut, care ar implica recunoașterea de către Republica Moldova a unor atribute de suveranitate pentru Transnistria. Trebuie să fim foarte atenți ca acest lucru să nu se întâmple.”
Europa Liberă: Iar observatorii acreditează ideea că nu prea a existat precedent ca Tiraspolul și Moscova să insiste pe convocarea de urgență a unei reuniuni în cadrul formatului de negocieri „5+2”. Și tot acești observatori spun că Moscova s-ar arăta și ea deranjată de instalarea acestor puncte comune moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean al hotarului dintre Moldova și Ucraina.
Vladimir Socor: „Da, acum se discută dacă să se convoace sau nu să se convoace o reuniune a formatului „5+2”. Este o discuție tipică a diplomaților birocrați. În ce format au loc discuțiile, nu este un lucru esențial. Esențial este conținutul discuțiilor. Moscova și Tiraspolul nu doresc să discute în formatul „5+2” problema introducerii unor posturi de graniță comune moldo-ucrainene. Moscova și Tiraspolul doresc să transfere această discuție în formatul „5+2”, pentru a oferi Moscovei un drept de veto. În realitate, chestiunea introducerii acestor posturi comune moldo-ucrainene ține exclusiv de drepturile suverane ale Republicii Moldova și Ucrainei. Rusia nu are de ce să participe la această discuție. Rusia nu are niciun fel de drept suveran în zona respectivă, de aceea problema trebuie discutată în afara formatului „5+2”. Rusia încearcă să convoace formatul „5+2” pentru a introduce această problemă în agenda „5+2”. Iată de ce ar fi greșit să se convoace în această fază formatul „5+2”. Repet că cel mai important lucru este nu formatul, dar conținutul discuției, iar dacă formatul „5+2” discută formularea unui statut special pentru Transnistria în Republica Moldova sau dacă statutul special e discutat într-un format mai restrâns, de exemplu, între Chișinău și Tiraspol, bilateral, acest lucru este la fel de dăunător în oricare format.”