Vanu Jereghi: „Omul a venit pentru 24 de ore și a rămas 14 zile la serviciu”

Supărătoare, discutabile sau mai puțin, măsurile respective ar putea fi de înțeles. Sunt cazuri, însă, în care efectele acestei pandemii în Republica Moldova au un efect dezastruos asupra drepturilor și libertăților, mai ales ale celor mai vulnerabile persoane din societate. Din cauza acțiunilor, inacțiunilor sau nepăsării autorităților sau din motive cărora cu greu le-ai putea găsi justificare. Respectarea drepturilor și libertăților omului în Republica Moldova în contextul pandemiei COVID-19 este tema unui raport mai amplu prezentat de Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova. În convorbirea pe care am avut-o în ajun cu Vanu Jereghi, directorul organizații, am ales să ne referim în primul rând la niște instituții în care pandemia pare să fi rănit sau lovit poate cel mai mult din acest punct de vedere... Oamenii de acolo fiind poate cei mai neputincioși în fața crizei - spitalele de psihiatrie, centrele de plasament temporar a persoanelor cu dizabilități, izolatoarele de detenție provizorie... De ce anume în asemenea instituții se întâmplă acum lucruri deosebit grave, așa cum se constată? Inclusiv, poate, din motiv că acolo lucrurile au stat prost și înainte?

Vanu Jereghi: pandemia și drepturile omului

Vanu Jereghi: „Nouă, din păcate, mereu ne trebuie o „revoluție”, ceva să se întâmple în acest sistem ca să ne arate problemele zilnice care sunt acolo și pe care noi toți nu le rezolvăm. De fapt, persoanele care sunt într-o instituție rezidențială, se află într-o instituție contrar voinței lor, sunt mai vulnerabile la respectarea libertăților și drepturilor lor, pentru că nu au acces la telefon, nu pot merge și bate de la o ușă la alta, nu-și pot găsi un avocat. Și noi considerăm că oamenii care sunt lipsiți de libertate sunt mai vulnerabili decât acei care sunt liberi, în special cei din instituțiile psihiatrice, întrucât ei niciodată nu au fost „interesanți” pentru guvernanți, deoarece nu este un domeniu care ar aduce multe voturi, populism sau bani. Din acest motiv, segmentul respectiv este lăsat mereu la o parte, iar pandemia ne-a arătat care sunt problemele în aceste instituții.

Noi le monitorizăm, eu personal le monitorizez deja de peste 20 de ani și cunosc foarte multe probleme sistemice care sunt în aceste instituții. Au mers cu noi colegi, asistenți sociali, medici, am scris rapoarte, am făcut analize, mereu le-am discutat cu acei din instituțiile de stat, dar pandemia ne-a arătat și alte probleme care există în instituții, și anume că lipsa investițiilor, și nu mă refer doar la bani, aici mă refer la educație, instruiri ale celor care lucrează în aceste instituții ar elimina violările drepturilor omului care se produc în aceste instituții, pentru că și în rapoartele internaționale în care se fac recomandări statului Republica Moldova mereu instituțiile psihiatrice se regăsesc în recomandări, instituțiile internaționale confirmând că în acest domeniu avem probleme majore.”

Europa Liberă: Cum au intrat, dle Jereghi, aceste instituții în criza sanitară, mai exact, în ce situație au fost surprinse de pandemie și ce s-a întâmplat, de fapt, potrivit observațiilor Dvs.?

Vanu Jereghi: „În momentul în care s-a declanșat pandemia, am avut instituții care s-au închis totalmente, pentru că erau mai multe cazuri de COVID. Cum ajungeau cazurile de COVID acolo, cât beneficiarii mai ieșeau prin localitate, atât și angajații care plecau și veneau în schimburi acolo, asta este o altă problemă, însă statul nu a instruit persoanele care se află în această instituție, pentru că o parte din ei nu pot nici măcar citi. Deci, nu a investit în materiale informative sau în educarea beneficiarilor de acolo cum să se protejeze. Ca să înțelegeți mai bine, am vizitat prin august-septembrie acele instituții și, deși pandemia începuse din martie, acolo nu exista săpun, în instituție spuneau că beneficiarii îl mănâncă sau îl varsă, dar acel săpun nu exista niciodată, el este pus acolo numai când vine vreo comisie. Și asta denotă faptul că nu se lucrează în aceste instituții și nu se vrea schimbare în aceste instituții. Am văzut angajați care lucrează în aceste instituții care primeau o mască de cârpă și li se spunea că masca aceea li s-a dat pentru două luni, pentru că ei o dată la trei-patru ore trebuie s-o calce. Îi întrebam pe cei care distribuiau măștile dacă au în stoc măști și ei spuneau că au, le ceream să ne arate registrul și, da, aveau, într-adevăr, multe măști.

În acel registru erau semnăturile oamenilor că primiseră măști acum două-trei săptămâni, iar responsabilii spuneau că le-au dat măști de cârpă, care-s pentru două luni și ei trebuie s-o spele și s-o calce o dată la patru ore. Dar atunci când vii în această instituție pentru 24 de ore și asiguri ca acești oameni să aibă hrană și cele necesare, nu știu dacă îți mai rămâne timp să mergi să-ți speli masca sau s-o calci. Într-o instituție de acest gen, în ziua în care s-a declarat carantină totală, instituția a fost înconjurată de polițiști și angajaților care au venit într-o tură de 24 de ore li s-a spus că astăzi acasă nu plecați, rămâneți aici pentru următoarele 14 zile, să deserviți acești beneficiari. Deci, omul a venit pentru 24 de ore și a rămas 14 zile la serviciu și nimeni nu i-a întrebat pe acești angajați poate au acasă copii minori, părinți bolnavi sau soț/soție bolnavi și i-au ținut acolo forțat. După 14 zile, când oamenii deja erau disperați și voiau să plece acasă, li s-a spus că nu pot pleca acasă, pentru că trebuie să stea în carantină încă 14 zile în aceeași instituție, dar deja nu mai lucrați, vă închidem într-un bloc anume, veți sta și veți dormi acolo. Și culmea este că niciun angajat dintre aceștia care ne sunau de câteva ori pe zi în momentul în care erau ținuți forțat în această instituție nu a depus plângere.”

Vanu Jereghi

Europa Liberă: De ce, e vreo explicație?

Vanu Jereghi: „Din cauza fricii de a-și pierde locul de muncă.”

Europa Liberă: La ce s-au redus și, eventual, se reduc măsurile anti-COVID ale autorităților centrale în asemenea instituții unde s-a constatat, cum spuneți, că lipsește deseori până și săpunul, ca să nu mai vorbim de condiții mai sofisticate de adaptare la criza sanitară – dezinfectanți, echipamente de protecție ș.a.m.d.?

Vanu Jereghi: „În momentul în care autoritățile au văzut experiența altor țări, unde instituțiile rezidențiale au fost supra-pline de cazuri de COVID, autoritățile noastre și în special instituțiile pentru bătrâni sau internate (centrele de plasament temporar sunt fostele internate psihoneurologice, în Republica Moldova avem șase la număr), deci autoritățile noastre, înțelegând că pandemia va ajunge în aceste instituții și ele sunt super-vulnerabile, le-a închis pe toate. Deci, acestea sunt niște instituții sociale, oamenii nu pot pleca din ele nici la magazin, nici la plimbare în afara instituțiilor. Asta este identic cum, bunăoară, am închide un bloc în centrul Chișinăului și am spune că voi, toți cei care locuiți în această casă, sunteți periculoși și pentru a nu molipsi și pe alții haideți să sudăm ușa de la intrare ca să nu mai iasă nimeni. Asta se întâmplă până în ziua de azi, din aceste instituții nu poate ieși și pleca nimeni. Așadar, este o problemă majoră.”

Грани ментального мира (VIDEO)

Europa Liberă: Și în acest caz, în instituțiile respective cum se constată dacă cineva e bolnav sau nu de COVID? Cum este tratat și de către cine? Cum sunt izolați cei infectați sau cum sunt adaptate, la urma urmei, grupurile sanitare acolo?

Vanu Jereghi: „Grupurile sanitare acolo și până la pandemie erau o problemă destul de gravă. Cine caută informații, pe site-ul Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova (idom.md), cu siguranță va găsi rapoarte din aceste instituții și va vedea cum arată un grup sanitar. Sunt și bune, sunt de acord, dar o mare parte sunt într-o stare dezastruoasă. Unele instituții au fost închise totalmente, deci nu mai intră nimeni acolo. Am văzut un exemplu foarte negativ într-un centru de plasament temporar pentru persoane cu dizabilități, atunci când le-au fost prelevate mai multe probe de COVID și o parte erau în așteptarea rezultatelor, iar o altă parte de beneficiari deja erau confirmați cu COVID, Spitalul de psihiatrie Bălți, unde era o secție separată, nu mai primea pentru că nu avea locuri și atunci administrația a destinat un bloc special pentru aceste persoane și culmea este că nici un angajat nu intra în acel bloc, pentru că angajații nu erau instruiți, în special infirmierele, pentru că într-o așa instituție mare există unu sau doi medici, câteva asistente medicale și în rest sunt infirmiere.

Au identificat o beneficiară mai bună, în înțelegerea lor, că așa ne-au declarat ei, și au închis-o cu cei care erau suspecți de infectare cu COVID și cu cei care erau deja confirmați ca fiind infectați, peste 30 de oameni, îi puneau căldările cu mâncare la ușă și, după ce plecau la alt etaj, îi strigau ca ea să deschidă să ia mâncarea. La fel îi lăsau pastilele și-i spuneau cui să le administreze. Și acea beneficiară - fără nici o instruire, fără nici o pregătire specială - împărțea medicamente beneficiarilor și le dădea mâncare. Deci, acesta a fost răspunsul statului la COVID într-o instituție rezidențială. Cum vrem ca în astfel de instituții să nu existe probleme, atâta timp cât noi nu depunem niciun efort ca să schimbăm situația din aceste instituții?”

Europa Liberă: În instituțiile respective, dle Jereghi, nu poate fi doar COVID-19, dar, bănuim, și numeroase alte boli, urgențe. Ce faci dacă, bunăoară, rezident fiind într-o astfel de instituție, ai dureri de dinți îngrozitoare în condițiile în care instituția respectivă nu are stomatolog și este imposibil să transporți pacientul la stomatologie, fiindcă nu este primit? Cât de departe suntem în asemenea cazuri de tortură și rele tratamente?

Vanu Jereghi: „De fapt, toți cei care sunt cazați la un centru de plasament temporar au viză de reședință în acel teritoriu. Deci, logic ei ar trebui să meargă la medicul de familie exact așa cum merge oricare persoană din acea localitate când are o durere de dinți sau de burtă, sau are COVID, însă eu consider că ei au fost discriminați pe criteriul de dizabilitate și în cazul în care au deschis secții de COVID în cadrul spitalelor de psihiatrie. Cei de la Ministerul Sănătății, înțelegând că niciun medic nu va trata o persoană cu dizabilități într-un spital obișnuit alături de ceilalți pacienți, au decis să formeze o secție de COVID într-un spital de psihiatrie din Chișinău, Bălți sau Orhei, fără nicio pregătire. Responsabili de la spitalele de psihiatrie ne-au spus că mai întâi le-au adus pacienți cu COVID, ca mai apoi, înspre seară ministerul să emită un ordin că aceste secții devin secții COVID, însă nimeni nu a pregătit, inițial era un dezastru total, pentru că nu știau cum să administreze, ce să administreze, cum să facă teste și ce să facă cu acești beneficiari. Și în cazul acesta înțeleg că, dacă ai cancer, ai COVID sau altceva, dar ești de la o instituție psihiatrică, cam asta îți este situația. Și noi avem cazuri pregătite cu care vom merge în instanța de judecată pentru a contracara tot ce se întâmplă pe acest segment.”

Europa Liberă: Ați spus că sunt decenii de când urmăriți, observați cele întâmplate în asemenea instituții, în diferite locuri cu atâtea persoane vulnerabile, ați semnalat atâtea autorităților, aveți vreo credință că măcar acum, în condiții de criză sanitară fără precedent, autoritățile vor deveni mai sensibile la ceea ce observați și semnalați Dvs. și colegii Dvs. în asemenea situații?

Vanu Jereghi: „Nu am văzut foarte multă sensibilitate din partea autorităților, din păcate. Declarațiile sunt una, dar am văzut lipsa de informare a întregii societăți, aroganța cu care a fost gestionată această pandemie de către autoritățile noastre. Deci, atunci când jurnaliștii nu puteau pune întrebări, în loc ca acești demnitari de stat să comunice cu societatea, cu cetățenii, să le spună ce au de făcut și cum au de făcut, autoritățile au decis să ne pună la toți amenzi, și amenzi de-a dreptul usturătoare, 25 de mii de lei. La noi pandemia a venit mult mai târziu ca în alte state și unii demnitari raportau în parlament că noi suntem pregătiți pentru orice scenariu, dar am văzut mai apoi că nu era adevărat. Eu cred că trebuie să începem de la noi, în primul rând, ca să cerem de fiecare dată protejarea drepturilor noastre, indiferent ce instituție ar fi vizată și trebuie cu toții să înțelegem că demnitarii sunt în slujba cetățeanului și demnitarii trebuie să-și facă lucrul, și nu politică, cu atât mai mult, aici vorbesc de demnitari pe timp de criză.”