Vasile Ciobanu: „Dumnezeu măsoară cu calități și niciodată cu statistici”

Înaintea începerii noului an școlar, Vasile Botnaru a stat de vorbă cu preotul ortodox Vasile Ciobanu din satul Costești, raionul Ialoveni despre experiența predării religiei în instituțiile școlare din localitate și despre activitățile de la școala duminicală de pe lângă biserică.

De vorbă cu preotul Vasile Ciobanu despre predarea religiei în școală

Europa Liberă: Voiam să vă rog să ne spuneți dacă predarea religiei în școală, care deja se întâmplă de câțiva ani, are efecte și le puteți măsura sau este o activitate „investițională”, care va da roade într-un viitor mai îndepărtat.

Vasile Ciobanu: „Da, desigur, „investițională” în timp și în sens spiritual, desigur că. Noi, reieșind din parabola Mântuitorului, parabola evanghelică, că semănătorul seamănă și oricum ar fi o sămânță cade printre pietre, alta cade pe lângă drum și o calcă oamenii, alta o duc păsările, pe alta o înăbușă spinii și iată o sămânță nimerește pe pământ bun și dă roadă multă. Asta este concepția noastră în predarea religiei, dar, spre deosebire de cursul care s-a adoptat în Federația Rusă, de exemplu, „Bazele culturii ortodoxe” („Основы православной культуры”), cam așa ceva, deci acolo este un curs informativ, adică învață despre istoria lor, despre cum s-au încreștinat, despre, despre, despre... În timp ce la noi concepția este radical mai profundă, deoarece la ora de religie deja este și legarea cu Dumnezeu prin rugăciunea care se pronunță la început de lecție, adică se dă un mesaj energetic către Dumnezeu, care se numește rugăciune, tineretului îi spunem că este un SMS din inimă; îmi place să spun așa, că ei mai lesne înțeleg. Și atunci este un curs formativ, nu-i pur informativ. Oricum ar fi, o sămânță, două, trei sau câte vor fi acolo cad și pe pământ bun și dau roadă, dar desigur că dau roadă în timp, ca orișice pedagogie.”

Europa Liberă: Dar cum faceți cu cei care nu sunt creștini ortodocși, cei care ezită, cei care ar sta încă în tindă?

Vasile Ciobanu: „În satul nostru cazul acesta nu există, fiindcă părinții scriu cerere toți și copiii lor învață la cererea părinților. Odată ce au scris părinții cerere, devine o disciplină obligatorie, dar nu le punem note, iar curriculumul prevede că acei de alte confesiuni, dacă întrunesc un grup anume (nu mai țin minte câți acolo), au voie să-și aducă un învățător, să se separe și să facă lecții pe confesiunea respectivă, pe doctrina respectivă. De exemplu, în Belgia am un cunoscut preot care predă religia în școlile din Belgia, predă la ortodocși. Și pleacă prin școli și dacă sunt acolo un copil, doi, trei copii deja i se permite și i se creează condiții să predea Ortodoxia. Și statul belgian îi plătește, îl remunerează cu o mie de euro pentru treaba asta. Deci, lucrurile sunt foarte bine puse la punct acolo. Și la noi prevede curriculumul, din câte știu eu, condiții și pentru alte confesiuni, însă în cazul Moldovei, știți că 96,6 la sută se declară ortodocși și problema asta la noi nu prea apare.”

Europa Liberă: Dvs. ați pomenit o cifră de remunerațiune și în felul acesta mă obligați să vă întreb și despre aspectul acesta. Este o muncă remunerabilă și remunerația e pe măsură?

Vasile Ciobanu: „Da, desigur. După ce a fost adoptată hotărârea de Guvern respectivă, încă pe timpul premierului Filat, atunci s-a stabilit că, dacă devine obiect obligatoriu, să fie și remunerat pedagogul. Pedagogii sunt atât laici, cât și preoți sau slujitori ai altarului, dar, conform cerințelor Ministerului Educației, trebuie să facă și cursuri de pedagogie...”

Europa Liberă: Dar aptitudinile lor cine le verifică, dacă sunt buni pedagogi și psihologi?

Vasile Ciobanu: „De exemplu, la noi se predă religia din anul 2000, în liceele din Costești, în două licee. Și atunci, noi mergem conform curriculumului, la noi predau masteri în teologie, foarte bine pregătiți oameni, dar care deja au obținut și categorie pedagogică superioară. De exemplu, părintele Ion Scutaru la noi, care este diacon și este master în teologie, este calificat ca și cadru didactic superior și este și metodistul pe raion la noi pe obiectul Religia.”

Europa Liberă: Elevii chiulesc de la orele de religie? Vă întreb în stil crengian, pentru că adolescenții de la orice oră chiulesc.

Vasile Ciobanu: „Noi avem, de fapt, o clasă performantă – aș zice că-i cea mai performantă din țară – pe care vă invităm s-o vizitați; cu tablă interactivă, cu alte chestiuni. Elevii vin cu plăcere la lecții. Asta din câte cunosc eu. Oricum, omul care lucrează pe teren, părintele protodiacon Ion Scutaru ar putea să vă povestească mai amănunțit; el este și diriginte la două clase, are și un cenaclu, care se numește „Lumină din lumină”, face cu ei diferite victorine, face concursuri, alte activități. Acum nu demult au fost în România la niște activități foarte interesante și astea sunt prezentate și pe pagina de Facebook a Bisericii „Sf. Trei Ierarhi” din Costești și le puteți vedea acolo. Desigur, pe nimeni nu-l aduci cu de-a sila, dar odată ce părintele a solicitat prin cerere, atunci copilul frecventează ora aceasta și, după câte am înțeles, ei se relaxează la ora de religie, mai ales că nu le pune note.”

Europa Liberă: Părinte, sunteți persoana căreia pot să-i adresez întrebări la limită așa, provocative.

Vasile Ciobanu: „Păi, cu plăcere, să stăm și să discutăm.”

Europa Liberă: Și vreau să vă întreb următorul lucru, ați pomenit și astăzi despre sămânța care Dumnezeu știe dacă va ajunge în teren fertil sau nu. E o poziție cumva fără responsabilitate. Și de ce vă întreb. Mă uitam deunăzi pe Facebook un filmuleț în care niște vlăjgani rași pe cap s-au apucat să-i tundă pe doi băietani care aveau pletele mai lungi și mă gândeam că vlăjganii ăștia băuți și cu foarfecile probabil la un recensământ se declară creștini ortodocși. Și atunci mă întrebam: biserica, preotul din satul în care au crescut ei se simt responsabili pentru modul în care au ajuns ei în societate sau nu?

Vasile Ciobanu: „Cum să nu se simtă? Iată și cazul acesta de răsunet de la Vadul lui Vodă, de la o tabără clandestină, cum ar fi, în care pedagogii i-au bătut pe băieți. Asta are un răsunet acum prin toată mass-media. Sigur că, dacă ne uităm așa, zicea un părinte: de ce închisorile sunt pline de femei? Dar și bărbații aceia, toți acolo botezați, o mulțime de Nicolae sunt acolo, care poartă numele Sfântului Nicolae, dar niciodată aceștia cred că nu au înțeles ce mesaj a purtat prin exemplul vieții sale Sfântul Nicolae. Deci, noi la obiectul Religie și la strângerea roadei – cum zicem noi – toamna, nu mergem cu statistici. Vă dau un exemplu mai elocvent. Dacă mie mi se prezintă doi copii: unul cu memoria bună și unul cu inima bună, păi să știți că cel cu inima bună are mai multe perspective în viață, decât cel cu memoria bună. Cel cu memoria bună poate să fie pe urmă și un dictator, și un hoț, un criminal, folosindu-și aptitudinile mintale, după cum au fost eroii negativi ai istoriei, tirani de tot felul, pe care nu vreau să-i pomenesc.”

Europa Liberă: Ducă-se pe pustii...

Vasile Ciobanu: „Da. Deci, noi aici nu ducem statistici, fiindcă Dumnezeu ia cu calități, vedeți Dvs. cum se măsoară la Dumnezeu, vine văduva cea bătrână, care are numai două lepte, două monede și pune totul acolo jertfă la templu. Și vin și bogați și mai dau din restul lor așa... „na, Doamne, rest și ție”, cum s-ar zice, din mulțimea banilor lor. Și atunci e o dilemă pentru apostoli, că Dumnezeu îi întreabă care a pus mai mult. Aceștia s-au uitat la cantitate, Dumnezeu s-a uitat la calitate. Ea a pus mai mult, ea a tras mai mult, deoarece a dat totul ce avea, a dat din toată inima ei și i-a întrecut pe toți bogătașii. Iată cam așa se măsoară în chestiunea de credință și Dumnezeu măsoară cu calități și niciodată cu cantități și cu statistici. Statisticile vorbesc despre 96,6% că sunt de tradiții ortodoxe, că așa se declară oamenii, dar tot aceștia și înjură, aceștia umplu închisorile, aceștia batjocoresc țara, aceștia fac corupție. Deci, dacă ne uităm noi așa, hai să îndrăznesc eu să zic că avem vreo 25% practicanți și cu frică de Dumnezeu, iar în rest, mai mult umblă aceștia cu nănășia, cu tradiția, cu cumătria... Atâta cam înțeleg ei – hai să bem și să mâncăm, să cântăm și să dansăm, că asta ar fi adevărata dragoste umană. Și iată de ce la obiectul Religie nu putem să facem statistici sau să măsurăm cu cantitățile.”

Europa Liberă: Dar la obiectul Religie deja, așa cum ați spus, există elemente liturgice, se obișnuiesc cu postul, cu calendarul bisericesc?

Vasile Ciobanu: „Desigur că teoria fără practică niciodată nu aduce o roadă. Scopul este îmbisericirea lor, adică ei să aibă această necesitate, să vină ca cerbul la apa cea limpede să se adape, să-și încarce sufletul la priza lui Dumnezeu, cum zicem noi duminica, fiindcă se descarcă și atunci sălbătăcește acest suflet, se transformă într-o ladă de gunoi și se împietrește. Și atunci razele soarelui nu mai pătrund prin el. Așa-i și cu bateria la telefon – s-a descărcat, nu mai poți să dai SMS nicăieri sau dacă-ți umpli sufletul cu altă hrană, cu bârfe, cu știri fel de fel, cu vești din astea tulburătoare, desigur că este altceva sau dacă omul este crescut în atmosferă de țigară, clar că el nu este crescut în atmosferă de tămâie. Deci este o diferență extraordinară între cei care practică și vin și între cei care pur și simplu informativ știu ceva, ca o istorie oarecare. Deci, Ortodoxia se trăiește, este o religie a inimii mai mult decât a minții.”

Europa Liberă: Părinte, și ultima întrebare. Dvs. continuați să stați la Costești, faceți naveta la Chișinău, aveți criterii de comparație. Veșnicia care s-a născut la sat este mai ortodoxă la sat sau la oraș?

Vasile Ciobanu: „Păi să vă spun. Într-adevăr, știm că oamenii de la sat sunt mai simpli, mai afectivi. La țară și stelele, dl Vasile, poate ați observat, unde nu este atâta lumină artificială, vrei să le atingi cu mâna. O puzderie de stele acolo și cântă greierașii. Deci, multe ferestre se închid prin civilizație, care este un băț cu două capete. Și, într-adevăr, veșnicia rămâne la țară, și tradiția cea din veacuri, și muzica cea genuină și autentică, și tradițiile celea pe care le-am trăit și eu ca ultimă generație – cu șezători, cu povestiri frumoase, cu colinde și cu sărbători de Hram și de Florii etc. Și acum se mai păstrează, multe au reînviat, însă viața virtuală care ne atrage pe noi în Facebook și în smartphone ș.a., desigur că este o piedică mare spre trăirea autentică, căci oamenii plecând în virtualități, mai ales tineretul neprotejat de practica vieții, el este atras acolo și devine un drog pentru el și-i foarte greu să-l întorci la realitate dintr-o viață virtuală. Aceasta este problema zilei de astăzi, a zilei moderne.”

Europa Liberă: Alternativa cred că tot Dvs. o știți foarte bine. Prin școlile duminicale, prin arte plastice, prin meșteșuguri am văzut că încercați să substituiți gadgeturile și iphone-urile. Oamenii să pună mâna pe ac și ață?

Vasile Ciobanu: „Dl Vasile, Dvs. ați fost la noi și ați văzut. Acum centrul nostru este pictat foarte frumos pe dinafară tot de ei. Și acum pictorii noștri, să vă spun drept, brandul nostru, acum ei s-au dus în New York și au pictat restaurante moldovenești cu subiecte de-ale noastre. Au fost în Polonia, au fost în Germania; la Padova au pictat 200 de metri pătrați, că a venit televiziunea locală și s-a mirat de ce au făcut ei acolo – Ștefan cel Mare, poveștile lui Creangă, o familie a unui baci moldovean cu patru anotimpuri acolo, cu copiii sub cojoc... 200 de metri pătrați în fața bisericii diasporei noastre de-ți cade pălăria. Ai noștri vin și plâng acolo, iar italienii – și pictori au venit, și televiziunea și se minunau pe lângă graffiti-ul ce este împrejur acolo. Și asta a izvorât din centrul acesta, vă spun. Și acum am făcut cu ei o ședință la Vadul lui Vodă, vreo două zile. Am avut și niște belgieni acolo, și un argentinian. Au venit mulți, apropo, la site-ul nostru au venit mulți la „Filocalia”.

Din Japonia am avut voluntari, din America, din Polonia, Spania, Germania etc., care au venit și au stat cu ai noștri și au văzut că Ortodoxia este ceva viu și că nu este de speriat și multe grupuri de olandezi s-au cerut, am avut vreo cinci că au venit la noi la liturghie, ca să vadă ce înseamnă liturghia noastră. Și au mers entuziasmați, deoarece au văzut că oamenii știu să asculte clasică, știu să facă lucruri frumoase, moderne. Copiii mei au acolo internet și știu să aleagă lucruri frumoase pe lângă prăpastiile care sunt. Deci, desigur că folosim și toate metodele – cum zicea și Sfântul Apostol Pavel: „M-am făcut toate pentru toți, ca să-i aduc la Evanghelie”.”