Viața parlamentară în absența tradițiilor de dialog între fracțiuni și a respectului față de opinia opoziției (VIDEO)

De la Abu Talib știm că cine nu ia aminte de istorie, riscă să o repete. Într-o formă sau alta, mereu acest învățământ a fost repetat, transformat în proverbe și ca niciodată este valabil pentru parlamentarismul moldovenesc. Cine nu se uită îndărăt, în oglinda retrovizoare, riscă să repete greșelile altora, ori chiar propriile greșeli, călcând a n-a oară pe greblă. Despre asta discutăm astăzi.

Vasile Botnaru

​Despre istoria parlamentarismului moldovenesc este necesar să vorbim ca niciodată, mai ales că suntem în așteptarea formării arcului guvernamental și atunci e logic să ne uităm în oglinda retrovizoare, cum s-au făcut majoritățile în scurta, foarte scurta istorie a acestui parlamentarism. Și am invitat doi oameni care au ținere de minte, spre deosebire de politicieni, dar uneori și spre deosebire de alegători, care votează cu mintea deconectată, cu ținerea de minte deconectată. Igor Volnițchi, care se ocupă cu premeditare și cu consecvență de istoria politicului moldovenesc, și Anatolie Golea, care se ocupă și din interior, și din exterior, de nevoie, din pasiune [și] și-a făcut meserie din a comenta politicul. Deci sunt foarte indicați să răspundă la această întrebare.

Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi

Europa Liberă: Dle Volnițchi, am mai avut așa situații când trebuia să se așeze împreună la ghidon, la volan deputați, fracțiuni incompatibile, antagoniste, care abia de-și găsesc puncte tangențiale?

Igor Volnițchi

Igor Volnițchi: „Nu, nu am avut, este o premieră absolută pentru Republica Moldova și eu aici aș vrea să menționez un element care face această situație actuală absolut diferită de toate câte au fost până acum. Este pentru prima dată când în Parlamentul Republicii Moldova nu avem un partid unionist, un partid de extremă dreaptă. Până acum,

unioniștii își spuneau cuvântul la formarea oricăror coaliții de guvernare. Începând cu anul 1998, când am avut Convenția Democrată din Moldova, una din aripile căreia era Partidul Popular Creștin Democrat, condus de dl Roșca, apoi mai era și Partidul Forțelor Democratice, care iarăși avea o puternică componentă unionistă în rândurile sale, împreună, iată, aceste două entități – Convenția Democrată din Moldova și Partidul Forțelor Democratice – au reușit să ajungă la un numitor comun cu „Rândunica” de atunci, actualul Partid Democrat, care se numea Mișcarea pentru o Moldovă Democratică și Prosperă. Au urmat următoarele coaliții, după o pauză cred că de mai bine de zece ani, în 2009, am avut din nou coaliții, care iarăși au întrunit și componenta unionistă, exista tot timpul doar un partid unionist, Partidul Liberal, dar și componenta centristă, care era mai degrabă orientată spre integrarea europeană.”

Europa Liberă: Dacă tot ați vorbit de unioniști și trebuie să facem paranteza poate aici pe loc, eu am îndrăznit într-un interviu cu un interlocutor să compar – ca să fie pe înțelesul ascultătorilor – cu UDMR-ul din România, care întotdeauna înclină balanța. Unioniștii de ce au dispărut din peisajul politic parlamentar?

Igor Volnițchi: „Nu este un secret ceea ce s-a întâmplat la 20 ianuarie 2016, atunci când Partidul Liberal, un partid declarat unionist, a acordat vot de încredere Guvernului Filip, delegându-și reprezentanții la guvernare. Electoratul unionist în Republica Moldova este un electorat extrem de sensibil. Dacă prima dată a trecut peste ceea ce ei au numit „trădare”, mă rog, e o formulă pe care poate eu n-o împărtășesc, dar ei au numit-o „trădare” în cazul dlui Roșca, când a votat împreună cu deputații PPCD pentru realegerea lui Vladimir Voronin în fruntea țării. Repet: dacă atunci electoratul unionist a înghițit acest vot...”

Europa Liberă: După care Roșca a intrat în Guvern pe post de vicepremier...

Igor Volnițchi: „Da, patru ani mai târziu, la prima etapă a fost doar vicespicher. Iată că cea de-a doua, cum o numesc unioniștii, „trădare” a Partidului Liberal, care s-a produs la 20 ianuarie 2016, ei nu au mai putut-o înghiți, dacă îmi permiteți această formulă. Electoratul unionist, care, paradoxal, în ultimii ani a fost în creștere permanentă, nu are o expresie politică în Parlamentul țării.”

Europa Liberă: Ce cote maxime au avut unioniștii?

Igor Volnițchi: „Tradițional, se considera în toți anii de independență până nu demult, până prin 2010-2011, iar mai aproape de 2013-2014 se considera că cota lor este undeva între 10-12%, uneori se ridica până la 15%. După ceea ce s-a întâmplat, marea...”

Europa Liberă: Optimiștii spuneau 20%.

Igor Volnițchi: „Eu dau și mai mult de 20 la această etapă, însă e vorba de marea dezamăgire prin care au trecut unioniștii și eurointegraționiștii după ceea ce s-a întâmplat în 2014, furtul miliardului, în 2015. Și atunci, toți acei care, într-un fel, vedeau reunirea Republicii Moldova cu România în spațiul european și nu erau, într-un fel, unioniști vehemenți, înveterați, erau așa, unioniști mai moderați, toți acești euro-integraționiști, după marea dezamăgire au devenit unioniști și aceasta a sporit ponderea curentului unionist la peste 20 la sută.”

Europa Liberă: Asta a fost paranteza cu unioniștii. O să revenim imediat la etape reprezentative. Vreau să-l întreb și pe Anatolie dacă este de acord că este o situație absolut unică și dacă s-ar putea să mai vină înapoi vremurile când Voronin s-a înscăunat cu majoritate constituțională confortabilă sau când agrarienii aveau un val de sprijin și cu un Snegur în frunte.

Anatolie Golea

Anatolie Golea: „Vreau să fac și eu o mică remarcă. Mie mi-a plăcut tema pe care ai anunțat-o: parlamentarismul, istoria parlamentarismului, tradițiile parlamentarismului. Eu insist de mai mult timp ca să creăm niște tradiții ale parlamentarismului în Republica Moldova pe care nu le avem cu desăvârșire și cele care erau sunt distruse de către înșiși parlamentarii.”

Europa Liberă: Dar de ce nu le avem? Iată avem, de exemplu, tradiția celor care sunt traseiști. Nu-i o tradiție deja?

Anatolie Golea: „Avem tradiții proaste, tradiții bune, de exemplu, în parlamentele anterioare, până în 2009 era tradiția discursurilor de la începutul sesiunii parlamentare – președintele, președintele Parlamentului, liderii fracțiunilor, nu neapărat președintele; la sfârșitul sesiunilor parlamentare – președintele, liderii fracțiunilor, președintele Parlamentului. După mine, această tradiție a încălcat-o primul președintele Vladimir Voronin în 2007. După ce a pierdut alegerile locale în Republica Moldova și

în special alegerile din Chișinău, Voronin s-a supărat și nu a venit în iulie, la sfârșitul lui iulie la închiderea sesiunii, nu a vorbit și după asta s-a terminat cu această tradiție. Nu avem tradiții de dialog între fracțiuni, nu avem tradiții de a respecta poziția opoziției și asta, după mine, iarăși vine din perioada comuniștilor. Mai multă lume își aduce aminte cu nostalgie despre guvernarea Partidului Comuniștilor...”

Europa Liberă: Pot să te contrazic iarăși? Noi avem tradiția, în schimb, opoziția intră pe o ușă, guvernarea – pe alta.

Anatolie Golea: „Tu faci haz de necaz, dar eu vorbesc...”

Europa Liberă: Nu, eu amintesc în ce realități trăim.

Anatolie Golea

Anatolie Golea: „Eu vorbesc despre niște lucruri despre care i-am spus, apropo i-am spus dlui Candu de mai multe ori în cadrul emisiunilor, în cadrul discuțiilor private. Îmi pare bine că a preluat inițiativa mea ad-hoc pe care am anunțat-o – de a reveni la legislaturile din Republica Moldova, nu din Moldavskaia SSR(RSS Moldovenească).”

Europa Liberă: Deci, asta dumneata i-ai sugerat?

Anatolie Golea: „Eu i-am sugerat dlui Candu într-o emisiune și dânsul a spus: „Dar, iaca, nu m-am gândit niciodată...”.”

Europa Liberă: Dar Sîrbu și-a asumat-o în Curtea Constituțională?

Anatolie Golea: „Nu știu. Mi-o asum și eu, deși nu știu dacă acum, după ce au adoptat-o, m-am gândit. La mine a fost ad-hoc, nu m-am așteptat s-o preia atât de simplu, dar, mă rog, adică începem cu tradițiile de la ‘90.”

Europa Liberă: Da, dar acum iarăși tu singur te contrazici. Adică să boim buzele la un Parlament fără de tradiții cu o legislatură...

Anatolie Golea: „Mă contrazic, e adevărat! Eu am spus-o atunci așa, într-o doară, dacă vreți. Ei au luat-o în serios și au adoptat-o. Dar celelalte sugestii de a se respecta poziția opoziției, părerea opoziției – mai puțin, chiar dacă s-au făcut niște tentative de a introduce Ziua opoziției, când se discută legile înaintate de către opoziție și se resping sută la sută.”

Europa Liberă: Dădea bine în exterior chestia asta.

Anatolie Golea: „Dădea bine, da, în exterior dădea bine.”

Europa Liberă: Dar întrebarea: au fost majorități confortabile, au mai fost situații în care trebuia să stea strângându-și nasul?

Anatolie Golea: „Igor a remarcat situația din ‘98, atunci când la fel se discuta pe muchie de cuțit și, apropo, președintele de atunci, Petru Lucinschi, care controla viitorul Partid Democrat, așa-zisa Mișcare „Rândunica”, condusă de către dl Diacov...”

Europa Liberă: Cu Diacov în brațe, era un banc atunci.

Anatolie Golea: „Președintele Lucinschi insista pe altă majoritate parlamentară, cu Partidul Comuniștilor și Voronin prim-ministru. Și eu cred că a fost o șansă de a mișca Republica Moldova pe o altă cale, pentru că, dacă președintele PCRM, Vladimir Voronin, devenea în ‘98 prim-ministru, sunt sigur că Partidul Comuniștilor nu mai lua majoritatea constituțională în 2001, dar poate nici majoritatea parlamentară nu o lua, dar a fost ceea ce a fost. După asta, politicienii de pe malul Bâcului s-au învățat, într-un fel, a purta negocieri la sânge. Cel mai elocvent exemplu este din 2010, când Partidul Democrat, iarăși pe muchie de cuțit, a negociat întâi cu stânga, a venit Serghei Narîșkin, care era președintele Dumei de Stat și care s-a întors la Moscova cu buzele umflate, pentru că în ultimul moment la hotelul Nobils-a decis altfel.”

Europa Liberă: Deci nu-i o situație inedită?

Anatolie Golea: „Nu! Coaliția pentru integrarea europeană.”

La dezbaterea din studioul Europei Libere

Europa Liberă: Deci, ceea ce se întâmplă acum a fost și în 2010? Atunci cu valență variabilă era.

Anatolie Golea: „Pentru mine chiar este un déjὰ vu. Eu nici nu m-am așteptat să se formeze o coaliție a doua zi după alegeri, noile tradiții ale clasei politice din Republica Moldova sunt de a întinde struna arcului până la limită, până aproape-aproape să plesnească și atunci să adopte o decizie și toată lumea să aplaude, să zică: „Măi, ce frumos!”...”

Europa Liberă: Deci, ca și cu capra – bagi capra în casă și, după aia, când o scoți ești fericit?

Anatolie Golea: „Da. Acum uitați-vă ce se întâmplă. Ei au tergiversat, chiar vreau să-l întreb și pe președintele Dodon: de ce, Doamne, trebuia să convoace ședința Parlamentului peste o lună de zile după alegeri? În toți anii precedenți s-au făcut mult mai repede. Se aștepta că va fi coaliție? Nu! Deci s-au întins acolo aproape 30 de zile – limita –, pe urmă s-a luat această pauză, se fac niște declarații în spațiul public, se lansează, va începe în

curând deteriorarea așa-zisă a situației economice ca să le arate oamenilor că, uite, dacă nu formăm ceva... Absolut artificial a început deprecierea leului în ultimele zile, este absolut artificial, oamenii să intre în panică, să zică: „Păi n-avem Guvern, uite, dacă n-avem Guvern...”. Eu, de fapt, aștept și Curtea Constituțională să se implice.”

Europa Liberă: Așa cum mă întreabă pe mine simplist, pe măsura mea, că nu sunt foarte sofisticat, întreb și eu simplist: seamănă asta a negocieri sau seamănă a șantaj reciproc? Și cine este mai mare șantajist?

Anatolie Golea: „Seamănă a crea întâi, a forma opinia publică pentru negocieri de succes. Deci, mărul trebuie să se coacă – nu cel otrăvit – mărul, pur și simplu, trebuie să se coacă, ca să cadă în gura lui Nătăfleață.”

Europa Liberă: Am înțeles. Eviți răspunsul univoc, dar...

Anatolie Golea: „Nu, astea nu sunt negocieri încă...”

Europa Liberă: Până când în spațiul public, așa cum spui, se coace mărul cu următoarea sintagmă, nu noi suntem cei care inițiem anticipatele. Ca și cum: uite, dacă o să se cheltuiască bani la anticipate – și astăzi Iurie Ciocan îmi spunea că pe puțin 100 de milioane de lei ar costa asta – și politicienii spun: „Asta nu noi, asta ăștilalți”. Păi, dacă tu ești tata, cedează tu și vorbim. Negocieri sau șantaj?

Anatolie Golea: „Eu nu înțeleg de unde se ia suma de 100 de milioane de lei, pentru că tradițional era 40, 50, 60 (de milioane)...”

Europa Liberă: Eu tot credeam că 40.

Anatolie Golea: „Bine, până în 60...”

Europa Liberă: Cred că se pun circumscripțiile.

Anatolie Golea: „Alegerile astea au zis că au costat 110 milioane de lei, trebuiau să coste, dintre care numai 10 milioane costă referendumul și deja 100 (de milioane)

costă alegerile. Încă un semnal poate, într-adevăr, este: sistemul mixt costă mai scump, dar nu e pe asta, democrația costă și alegerile anticipate, deci pentru țară nu este o sumă fabuloasă. Când mi se spune că trebuie să nu cheltuim banii pentru alegeri, eu am un răspuns: „Trebuie să se fure mai puțin și se economisește mult mai mult decât 100 de milioane”.”

Europa Liberă: Dar mă întorc la această senzație de negocieri. Iată când l-aș invita pe Volnițchi și el mi-ar spune: „Eu vin la tine doar cu condiția că-mi dai voie să îmbrac sacoul în carouri”, dar dumneata spui: „Dar eu vin, dacă cămașa-i...”, noi încercăm să găsim un numitor comun.

Anatolie Golea: „Eu vin, dacă găsiți locuri de parcare, pentru că în jurul la sediul de la Europa Liberă nu am unde parca...”

Europa Liberă: Exact! Deci, eu până acum, din păcate, nu am văzut nici măcar încercarea de a juxtapune condițiile, tot se lansează doar aceste condiții. E adevărat, Igor?

Igor Volnițchi

Igor Volnițchi: „Mie îmi pare că se pregătește terenul a ceea ce spunea și dl Golea, numai că nu știu dacă se pregătește terenul numaidecât pentru o coaliție. Eu aș zice că se pregătește terenul în general, iar decizia finală – că e pentru coaliție sau că e pentru anticipate – se va lua în funcție de calculele care, probabil, încă se mai fac.”

Europa Liberă: Adică, totuși să ne așteptăm la o baghetă magică, salvatorul pe cal?

Igor Volnițchi: „În primul rând, să analizăm aceste condiții ale socialiștilor. Dintr-un punct de vedere, ele ar putea fi acceptabile pentru democrați. Socialiștii n-au zis cui le adresează anume, că le dresează celor din Blocul ACUM sau celor din Partidul Democrat, ei le-au enunțat, pur și simplu.”

Europa Liberă: Apropo, vom vedea, pentru că noi înregistrăm emisiunea înainte de ședința Consiliului Republican. S-ar putea, după această ședință a socialiștilor să aflăm ceva nou, dar nu cred că imediat după asta vom avea majoritate.

Igor Volnițchi: „Puțin probabil...”

### Vezi și... ### Liderii PSRM, între „kompromat”-ul din ţară şi presiunile de la Moscova

Europa Liberă: Asta ca să fie clar de ce nu ne referim exact la socialiști.

Igor Volnițchi: „Da, dar eu zic că aceste condiții ale socialiștilor ar putea fi acceptate de către democrați, însă democrații nu vor reieși doar din ceea ce pot accepta sau nu. Ei, de regulă, privesc lucrurile mult mai profund și le privesc cu un pas-doi înainte. Ne plac nouă democrații sau nu, dar trebuie să recunoaștem că, din punctul de vedere al analizei politice – nu știu, cineva zicea că au 200 de consilieri și consultanți, nu pot să mă pronunț la acest capitol, pentru că nu cunosc cifra –, cert este că ei analizează bine situația. Și dacă calculele lor, analiza lor le va dicta că trebuie să meargă în anticipate, ei vor merge în anticipate, chiar dacă condițiile socialiștilor putem presupune că sunt acceptabile pentru ei.

Eu avansasem la un moment dat un scenariu și-l descriam chiar cu lux de amănunte – de ce democraților le-ar conveni anticipatele. Până la anticipate, ei rămân să administreze în totalitate țara, fără a împărți cu nimeni puterea, nici măcar cele două ministere și SIS-ul pe care le cer socialiștii. Pe durata alegerilor, ei din nou administrează țara; după alegeri, o perioadă de câteva luni, ei din nou administrează țara. Să admitem că ajungem într-o situație în care tabloul postelectoral, după anticipate nu va fi diferit de cel pe care îl avem la momentul de față. Ce se întâmplă în acest caz?”

Europa Liberă: Cum spune sondajul, dispare numai Șor și aceleași trei treimi.

Anatolie Golea: „Sau apare...”

Igor Volnițchi: „Nu pot fi făcute, alte alegeri anticipate nu mai pot fi făcute, deoarece legea e foarte clară din acest punct de vedere – o singură dată în an faceți anticipate. Iarăși ne ducem în anul 2020. Ce se întâmplă în 2020? Vin democrații și zic: „Legea nu spune clar: în anul următor. În cât timp facem alegerile? Le facem pe parcursul anului următor. Și dacă avem și alegeri prezidențiale, de ce să nu le comasăm?

Adică, teoretic, ajungem la acel un an și jumătate care apare și în sesizarea depusă de democrați la Curtea Constituțională – ce ar face Guvernul pe timp de un an și jumătate, dacă, uite, criza politică și blocajul politic continuă. Și aici, democrații ne transmit un mesaj că ei iau în calcul anticipatele – e un mesaj indirect –, ei iau în calcul o perioadă de instabilitate și incertitudine politică de un an și jumătate, timp în care ei vor continua să administreze țara.”

Europa Liberă: Am înțeles. Igor, asta-i politehnologie curată, cu care te ocupi și dumneata. Mă rog, rămâne de văzut de ce nu te-au chemat și pe dumneata între cei 200, dar eu totuși vreau să facem...

Anatolie Golea: „De unde știi că nu l-au chemat?...”

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Vreau să facem analiză, vreau să vă întreb, iată, gândindu-ne înapoi la vremuri bune, când era majoritatea agrariană, când era majoritatea constituțională a comuniștilor: de ce nu mai este posibil așa ceva astăzi? Cum și când s-a întâmplat să fragmenteze total electoratul, astfel încât să aibă aceste treimi care se vor reproduce, se vor clona, ipoteza dumitale, și în următorul Parlament? Și pornind iarăși de la chestiunea asta, a doua întrebare: unde se pot găsi acei zimți, acel puzzle care se poate aduna?

Doru Petruți, care a fost la un interviu aici, spunea că sondajul dânsului, care a fost comandat de democrați, el recunoaște chestia asta, dar el spune că e atât de meseriaș făcut, încât nu contează cine l-a comandat. Și el spunea așa, că toate trei balene care sunt acum în Parlament ar putea să guverneze chiar împreună, dacă s-ar duce pe primele cinci poziții, cinci așteptări, care vin de la electoratul acestor formațiuni. Vă întreb și pe Dvs.: vremurile majorității de cândva când s-au risipit, când s-au fragmentat și dacă se poate astăzi aceste cioburi să se adune împreună, să facă un puzzle, să facă un mozaic pentru ca să evite tocmai irosirea de bani, irosirea de timp și nervii electoratului?

Igor Volnițchi

Igor Volnițchi: „Puncte de tangență pot fi găsite atât între democrați și cei din Blocul ACUM, cât și între democrați și socialiști și, oricât ar părea de straniu, între Blocul ACUM și socialiști pot fi găsite, însă aici e vorba nu doar de principiile, pozițiile comune pe care le pot avea aceste formațiuni, cât e vorba și de istoricul relațiilor personale. Dacă nu ar fi existat această radicalizare, această deteriorare fără precedent a relațiilor dintre Blocul ACUM, componentele Blocului ACUM și Partidul Democrat, care s-a acutizat în special după ce justiția nu a recunoscut rezultatele alegerilor anticipate ale primarului capitalei de anul trecut...”

Europa Liberă: Dar poate și la prezidențiale încă?

Igor Volnițchi: „Inclusiv la prezidențiale. Dacă nu ar fi existat această contrapunere între componentele Blocului ACUM și Partidul Democrat din ultimii doi ani – proteste interminabile, poliție, intervenții ș.a.m.d., ș.a.m.d. –, poate că ar fi existat loc de discuții în baza unor principii comune, poate că și cei din Blocul ACUM ar fi avut o atitudine mult mai tolerantă, mult mai loială față de Partidul Democrat, dar și-au spus cuvântul anume aceste tensiuni care s-au înregistrat în ultimii ani și care au marcat relațiile dintre cele două partide. Exact aceeași situație e și în cazul relației celor din Blocul ACUM cu socialiștii. Ei la un moment dat, Platforma Demnitate și Adevăr a mers

împreună cu socialiștii, în 2016, și se părea că la un moment dat există acel liant care poate uni opoziția – liantul antioligarhic – și-i poate face să se simtă, să se manifeste ca un front comun, dar iarăși au fost niște dezamăgiri despre care vorbesc și cei din Blocul ACUM, și cei din Partidul Socialiștilor. Prin urmare, nu e suficient acum să se identifice punctele de vedere comune, tangențele, trebuie să se ia în calcul și istoricul recent al relațiilor dintre aceste trei mari componente parlamentare.”

Europa Liberă: Trebuie să le scoatem ochii sau nu? Trebuie să vorbim despre asta, îi ajută sau, dimpotrivă, îi întărâtă?

Igor Volnițchi: „Nu cred, nu cred, eu cred că aici fiecare dintre partidele care au acces în Parlament, luând în calcul și posibilitatea alegerilor parlamentare anticipate, trebuie să se gândească cum să se poziționeze, ce cedări trebuie să facă, pentru că e vorba într-adevăr de cedări, astfel încât tabloul postelectoral după anticipate să fie altul. Spre exemplu, ați pomenit că eu mai fac puțin și consultanță politică, într-adevăr așa este, și cum vedem noi lucrurile, n-am făcut-o pentru cineva, am făcut pentru noi niște analize ca să ne orientăm mai ușor.

În fiecare duminică la Europa Liberă: Punct și de la capăt

Spre exemplu, cei din Blocul ACUM trebuie să înțeleagă că ei sunt interesați nu de electoratul unionist, cât de apariția unei forțe unioniste pe dreapta, care să le fie ulterior partener de dialog, partener politic, cu care împreună să acționeze asupra unei forțe de centru, să-și sporească spațiul de manevră în perioada postelectorală, apoi dacă tot au făcut…”

Europa Liberă: Cum e la țară polobocul cu apă de ploaie?

Igor Volnițchi: „Cam așa, o mică rezervă sau dacă tot au decis să meargă cu două fracțiuni, ei trebuie să înțeleagă că nu se pot buluci pe același segment îngust de electorat, cineva dintre ei trebuie conștient să facă un pas mai spre centru, pentru a spori, inclusiv schimbându-și mesajele, pentru a atrage electorat centrist și chiar ușor de centru-stânga. Și dacă ar fi trei componente puternice: cea unionistă și astea două care s-ar repoziționa, cu siguranță tabloul postelectoral ar fi altul. Aceeași situație e și în cazul stângii, pentru că avem pe stânga două partide parlamentare – nu am mai avut o asemenea situație, din câte îmi amintesc eu – și socialiștii acum trebuie să-și pună întrebarea, cum se poziționează.

Se consideră absolut greșit că în Republica Moldova avem electorat de stânga și că acest electorat este un tot

unic. De fapt, noi avem trei segmente de electorat care formează ceea ce noi numim electoratul de stânga: avem electoratul geopolitic, avem electoratul statalist și avem electoratul social. Iată, socialiștii, din punctul meu de vedere și în perspectiva alegerilor anticipate, dacă vor avea loc, trebuie să vină cu oferte pentru fiecare din aceste trei mini-segmente care…”

Europa Liberă: Dacă vor să supraviețuiască...

Igor Volnițchi: „Dacă vor să supraviețuiască.”

Europa Liberă: Anatolie, deci rezumând ce spune Igor și mă întorc la imaginea și dacă aș desena un meme pentru teza dumitale, oamenii aceștia au venit la negocieri, de fapt, cu dinamita legată ca în filme și firul acesta Bickford chiar e aprins…

Anatolie Golea: „Duce undeva, firul acesta duce undeva.”

Europa Liberă: …chiar e aprins și ei stau așa, cu dinamita pe masă și negociază, cam așa arată imaginea asta. Deci, Igor spune că s-a început la alegerea lui Năstase și anularea alegerilor în Primărie, primele semnale de la prezidențiale. Dumneata cum răspunzi la întrebarea aceasta: când a devenit imposibilă, dacă sunt aceste zimțuri, puncte de tangență, rotițe zimțate care să-i așeze împreună?

Anatolie Golea: „Vasile, noi discutăm, judecăm, așa cum suntem noi…”

Europa Liberă: Noi ne distrăm, da...

Anatolie Golea: „…așa cum suntem noi, ca niște analiști. Igor încearcă să dezghioace segmentele electoratului, teorii: Cine? Cum? De unde? În realitate, lucrurile stau

puțin altfel, noi nu avem clasă politică în adevăratul sens al cuvântului, nu avem elite politice, cu desăvârșire, categoric, acest termen nici nu-l utilizez personal, avem businessmeni veniți în politică, aici trebuie să găsim rădăcina. Atunci când a început acest proces de oligarhizare a politicului, atunci au apărut toate problemele, pentru că politicianul nu judecă, politicianul actual moldovenesc nu judecă cum ar trebui să judece un om de stat. Vă amintiți, da, la Churchill, da?”

Europa Liberă: Definiția.

Anatolie Golea

Anatolie Golea: „Definiția de om de stat. Ei judecă ca la SRL-ul meu, la companie – iau de aici, pun acolo și aici obțin profit, investesc în partidul acesta atâta, mâine la alegeri obțin atâta, după care îmi scot. Președintele Voronin zilele astea povestea cum se fac mișmașurile în Parlament, la Jolly Alon. Deci, deciziile se iau acolo, se merge la o cafea, se plătește și se adoptă legi. Și bazele acestea – aici președintele Voronin nu recunoaște – le-a pus sau au fost puse în timpul Partidului Comuniștilor. Vladimir Voronin credea că bancul, da, numai Oleg lucrează în țara asta, că el…”

Europa Liberă: La un moment dat, el avea justificarea asta: de dragul cauzei comunismului, se pot face și anumite concesii.

Anatolie Golea: „Da, că el, numai el mișcă lucrurile în țară, îi aduna pe businessmeni și le spunea: „Păi, uite, lui acesta îi cumpărați mașină din banii voștri, nu mă interesează cum o faceți, dar o faceți! Aici restabiliți biserica, Mănăstirea Curchi, responsabil ești dumneata, dl Lupu”…”

Europa Liberă: Da, la memorial pui tu plitka (teracota).

Anatolie Golea: „Da, la memorial pui tu, dacă nu - „s pleaja”, cum acolo a fost pronunțată prima dată expresia și dânsul nu a observat că, de fapt, în spatele acestor decizii care…”

Europa Liberă: Aranjamente...

Anatolie Golea: „…a crescut ceva, a crescut oligarhizarea politicului, care a venit în 2009, au venit băieți tineri, energici și noi toți am sperat că, uite acum e, a venit schimbarea, momentul schimbării clasei politice.”

Europa Liberă: Pot aici să fac o paranteză? Grupul Marc Tkaciuk și Petrenco etc., ei erau cei care au încercat să oprească; Iura Muntean, în special?

Anatolie Golea: „Probabil au încercat în 2012 și Vladimir Voronin atunci i-a trădat, pentru că deja era cu oligarhatul, într-un fel, și încă era bine când era și concurența asta ca și în business, pentru că, de fapt, era business în politică între cei doi oligarhi, mă refer la Plahotniuc și Filat. Atunci când a rămas unul singur, lucrurile în țară s-au agravat, deciziile se iau așa cum se iau, de fapt, este un fel de business în…”

Europa Liberă: Deci, pot aici să accentuez: ipoteza dumitale sau afirmația care îți aparține zice așa că, de fapt, surparea acestor posibile majorități și compatibilități s-a început atunci când s-a acceptat modelul acesta de guvernare?

Anatolie Golea: „Și atunci a început deteriorarea sistemului judecătoresc și de aici vine în mare parte, după care, după deteriorarea sistemului judecătoresc la nivel de judecătorii până la Curtea Supremă de Justiție, s-a ajuns și la Curtea Constituțională.”

Europa Liberă: Dar eram împreună în Sala congresului, când Voronin le reproșa judecătorilor: „La voi aici e licitație, care dă mai mult, acela câștigă”,ca după asta…

Anatolie Golea: „Da… Așa-i, dar Voronin i-a învățat. Eu eram în biroul președintelui Voronin prin 2007, cred, când l-a telefonat cineva de la Curtea Supremă de Justiție, n-o să dau nume, se judeca un dosar și dânsul avea obiceiul să vorbească pe speakerphone și eu auzeam discuția, dânsul nu ascundea multe lucruri…”

Europa Liberă: Fără jenă?

Anatolie Golea: „…dar încerca să demonstreze că el nu dă indicații judecătorilor. Și respectivul judecător întreba: „Dl președinte, cum decidem în cazul acesta?” Era un caz economic. Și președintele se uită la mine și zice: „Păi, decideți conform legii!” La care judecătorul spune: „Da, domn președinte, conform legii, dar cine trebuie să câștige?…”

Europa Liberă: Adică încerca să facă spectacol pentru Golea?

Anatolie Golea: „Da, pentru că deja judecătorul era obișnuit că președintele îi spune cine trebuie să câștige, dar aici președintele... După care a pus receptorul și zice: „Vezi cum, uite cum ei așteaptă să le spun eu. Conform legii trebuie!” Dar legea deja la acel moment începuse să fie călcată în picioare și acum vedem, deciziile toate se iau la indicații, deci a avut loc oligarhizarea politicului. Acum revenim la ale noastre, la cele de azi.”

Europa Liberă: La compatibilități.

Anatolie Golea: „Blocul ACUM, cele două partide din Blocul ACUM încearcă să demonstreze că ei sunt altfel și au spus acest lucru: „Noi nu suntem Filat, noi nu suntem Ghimpu, noi nu ne vindem pentru posturi, nu discutăm posturi”, dar au venit la discuții și prima condiție, de fapt, dacă e să le lăsăm pe toate deoparte, este partajarea posturilor, da? Noi nu discutăm despre posturi…”

Europa Liberă: Guvern minoritar cu Maia Sandu în frunte.

Anatolie Golea: „Da, dar noi nu discutăm despre posturi, dar Năstase trebuie să fie spicher și Maia Sandu – președinte al Guvernului minoritar. Și aici iarăși revenim la începutul emisiunii, despre lipsa tradițiilor parlamentarismului, negocierilor, nu poți să vii la negocieri și să... dinamita, da? Dacă nu – dăm foc și mergem în alegeri anticipate. Socialiștii au și ei electorat. Și ei ce trebuie să le spună alegătorilor: „Noi avem 35 de mandate, dar am decis să susținem Guvernul minoritar, să dăm, să cedăm toată puterea, pentru că aceștia vor face mai bine decât noi”?…”

Europa Liberă: Să nu ardă coliba...

Anatolie Golea: „Asta cum vine? Ce fel de negocieri?”

Europa Liberă: Acum mă întorc la ceea ce spuneai dumneata când se discuta la două capete cu Narîșkin. Din memoria noastră jurnalistică, țineți minte când Voronin tot repeta, când noi încercam să-l tragem de limbă cine o să fie succesor ș.a.m.d. și el spunea: „Da, noi suntem conștienți că deja niciun Parlament nu mai avea nicio șansă să aibă majoritate confortabilă”. Și el chiar, nu știu cât de sincer, spunea: „Va trebui noi, în primul rând, să ne învățăm să cooperăm cu adversarii noștri”, da?

Anatolie Golea: „În coaliție, da. Și dânsul a demonstrat, în 2005 a demonstrat, a cooperat cu foștii adversari.”

Europa Liberă: Da, adică s-a… Păi, uitați-vă, dar iarăși unde, la Jolly Alona cooperat sau în văzul presei, sau anunțând exact lista de concesii?

Anatolie Golea: „Undeva...”

Europa Liberă: În ziua de astăzi, iată, ce concesii pot să facă democrații? De exemplu, să zică: „Da, de dragul acestei prosperări, hai iarăși să-l retragem pe Plahotniuc, pentru că el este dezagreat, haideți să facem o majoritate” sau, în general, ce fel de concesii și avantaje se pot discuta astfel, încât să iasă din impasul acesta, Igor?

Igor Volnițchi: „Referitor la concesii, eu cred că democrații nici nu trebuie să-și pună problema concesiilor, ei acum au de ales: sau acceptă oferta publică a PSRM-ului, cele două ministere, SIS-ul și încă unele atribuții care ar întări rolul președintelui, al instituției prezidențiale, sau merg la anticipate pentru că cu Blocul ACUM e clar – orice concesie ar face ei, chiar dacă ar anunța că îl retrag pe dl Plahotniuc, cei din Blocul ACUM nu ar crede, dl Plahotniuc s-a mai retras și anterior, apoi a revenit și chiar și atunci când s-a retras și-a păstrat pârghiile de influență și cei din Blocul ACUM înțeleg că nu ar ține un astfel de argument, plus, repet, este și…”

Europa Liberă: Adică din cauza asta ei nici nu-l scot în față prea mult, că ei zic, în general, deoligarhizarea statului, dar nu spun deplahotniucizarea?

Igor Volnițchi: „Da, pentru că ei înțeleg că, chiar dacă dl Plahotniuc, repet, se retrage, oricum pârghiile de influență rămân în mâinile lui, aceasta nu ar schimba prea mult situația, de aceea e clar că varianta PD-ACUM e exclusă. Cineva zicea că, uite, ar interveni la un moment dat pe fir occidentalii. Să-i luăm pe europeni, ei ar putea să influențeze într-un fel sau altul, să încerce să-i influențeze pe Andrei Năstase și pe Maia Sandu. Partidele conduse de cei doi sunt parte a celei mai mari familii politice europene – Partidul Popular European –, dar să nu uităm că europenilor acum nu prea le arde de situația din Moldova, ei singuri în luna mai au alegeri în Parlamentul European. Cel mai probabil, PPE-ul își va păstra statutul de cea mai mare și influentă familie politică europeană, dar iarăși, nu există nicio certitudine în acest sens. Ei au preocupările lor, plus europenii nu au nicio posibilitate de a discuta cu Partidul Democrat.

Nu cred că se exagerează mult când se vorbește despre relația bună, în special acest lucru îl afișează cei din PD dintre americani și PD ș.a.m.d. Deci, factorul extern eu l-aș exclude totalmente în acest caz. Și dacă excludem factorul extern, excludem factorul intern, e clar că nu există nici măcar o posibilitate teoretică a unei coaliții între ACUM și PD. Rămân celelalte două variante – oferta publică a PSRM-ului și alegerile anticipate. Rămân la ideea că ceea ce au cerut socialiștii, undeva e o variantă acceptabilă pentru PD și probabil ei o examinează la modul serios, însă acum PD trebuie să decidă ce este mai convenabil: să iasă și să declare public, uite, ceea ce au cerut socialiștii pentru noi e OK, acceptăm sau, dacă calculele lor le arată că anticipatele îi avantajează, merg în anticipate.”

Europa Liberă: Eu vreau să vă mai întreb și altceva și o să te rog, Anatolie, și dumneata să îmi spui dacă, în general, uitându-ne la cine negociază, iată, dumneata spuneai că Maia Sandu și cu Andrei Năstase, având cele mai puține mandate, vin cu cele mai mari pretenții, dar socialiștii care au cele mai multe mandate, noi nu-i vedem pe ei prima vioară, cumva s-au resemnat din start când democrații au spus: „Așa, vă dăm funcția de prim-ministru” și toată lumea se întreba à quoi bône, de ce?

Anatolie Golea: „V-a spus președintele Dodon răspunsul la această întrebare, dânșii preferă să stea în ambuscadă.”

Europa Liberă: Au stat în ambuscadă, în așteptare, până o să le dea cartoanele pe care-i scris…

Anatolie Golea: „Până iese iepurele și trag la momentul... sau mistrețul.”

Europa Liberă: Dar iată în momentul în care deja au ieșit iepurii, au cartoane pe care-i scris că-s deputați, totuși ei nu dau senzația sau nu vor să dea senzația că, stați, băi, eu îs nașul la masa asta, finii și mirii să mai stea la paharul al doilea?

Igor Volnițchi: „Pentru tabăra socialistă, părerea mea este că acum prioritatea e alta: securizarea și fortificarea pozițiilor președintelui Dodon. Șeful statului a intrat în a doua jumătate a mandatului său și ne apropiem cu pași rapizi de alegerile prezidențiale, când cel mai probabil Igor Dodon…”

Europa Liberă: Și asta e mai important decât formarea Parlamentului?

Anatolie Golea: „Absolut, cu certitudine! Pentru președinte – da! Și partid.”

Igor Volnițchi: „Cred că da, pentru că Igor Dodon este o locomotivă electorală. Dacă Igor Dodon obține un nou mandat de președinte, ceea ce este foarte real, el va reuși să tragă în sus PSRM-ul, chiar dacă acum PSRM-ul…”

Europa Liberă: Și își va realiza promisiunea față de Putin?

Igor Volnițchi: „Da, posibil! Dar dacă Igor Dodon se poticnește și nu ia al doilea mandat de președinte, oricât de puternice poziții ar avea și ar negocia PSRM-ul, până la următoarele alegeri parlamentare ele se vor surpa.”

Europa Liberă: Adică, miza aceasta prezidențială e mai importantă decât asta parlamentară?

Anatolie Golea: „Cu certitudine, cu certitudine este mai importantă, pentru că s-au făcut și promisiunile respective și orgoliul președintelui Igor Dodon, și ambițiile, și dânsul este liderul partidului, a spus-o sus și tare în această săptămână. Dar aici vreau să fac o remarcă: socialiștii întotdeauna au criticat Blocul ACUM că nu ar fi independent, că este foarte dependent de Bruxelles. Noi am văzut după alegeri ceea ce s-a întâmplat că Partidul

Socialiștilor este mult mai dependent de Moscova, decât Blocul ACUM de Bruxelles, chiar și faptul, s-a afirmat, socialiștii au afirmat că Maia Sandu a fost la Washington după alegeri – nu a fost, la Bruxelles a fost, știm. În schimb, Igor Dodon a fost la Moscova după alegeri cel puțin de cinci ori, negocieri foarte insistente, pentru mine alianța…”

Europa Liberă: A ajuns deja și Lukașenko să transmită salutări la Kremlin?

Igor Volnițchi: „Da, să transmită salutări, după care să facă gesturi antirusești, să-l pună într-o situație incomodă pe președintele Dodon.”

Anatolie Golea: „Pentru mine, ca și pentru mulți analiști, alianța între Partidul Socialiștilor și Partidul Democrat e ca și cum făcută. Partidul Democrat nu riscă aproape nimic, alegătorul acceptă și una și alta, dar…”

Europa Liberă: Pardon, dar de ce Moscova acceptă, după ce i-a dat în cap lui Plahotniuc?

Anatolie Golea: „Dar pentru Partidul Socialiștilor aici este mult mai complicat, pentru că ei își pierd electoratul, pentru că în alegerile locale nu se știe, pentru că vin prezidențialele, dar principalul este că Moscova este categoric împotrivă. Și ceea ce face președintele Igor Dodon, dna Zinaida Greceanîi, care la fel a fost la Moscova, încearcă să convingă Moscova…”

Europa Liberă: Că-i singura soluție?

Anatolie Golea: „Că-i singura soluție, că s-ar putea. Faptul că peste trei zile după întoarcerea de la Moscova au fost în sfârșit anunțate oficial aceste condiții denotă faptul că ceva s-a mișcat, dar, în același timp, cele două condiții principiale cu Ministerul Apărării și Ministerul de Externe și Integrării Europene să treacă la socialiști, aici cred că este marea problemă, pentru că a accepta acest lucru pentru Partidul Democrat înseamnă a renunța public la…”

Europa Liberă: ...cursul european.

Anatolie Golea: „La cursul european, la implementarea Acordului de Asociere, ceea ce declară ei.”

Europa Liberă: Dar când au zis „calea a patra”, nu au renunțat ei ușor-ușor?

Anatolie Golea: „Ei au renunțat ușor-ușor, mai mult decât atât, eu vreau să vă amintesc că, a doua zi după alegeri, președintele PD, Vlad Plahotniuc, când a ieșit cu declarația de presă, a spus multe lucruri interesante și a spus că – eu așteptam să spună că vom proceda la reforme conform modelelor europene, dar dânsul a spus – mai sunt și alte modele pe care le-am putea prelua, a evitat categoric să spună cursul european sau modelul european. În același timp, ei nu au renunțat public la

cursul de integrare europeană, ceilalți lideri o spun, președintele fracțiunii, dl Filip, o spune tot timpul. A accepta să cedezi Ministerul de Externe socialiștilor înseamnă, de fapt, să renunți public la cursul european. Și atunci când socialiștii au făcut această ofertă, eu cred că ei au ținut cont și de acest lucru, și mai degrabă se merge spre alegeri anticipate.

Igor Dodon, ați observat că și-a schimbat mesajul în această săptămână, dacă până acum prefera să fie „над схваткой” (neutru), să fie arbitru și moderator, acum s-a declarat lider al Partidului Socialiștilor, pentru că, probabil, se vrea să fie locomotivă în viitoarele alegeri anticipate, după care se va merge la Moscova și se va spune: „Ați văzut? Am avut 35 de mandate și am pornit cu prima șansă în negocieri, acum avem doar... nu știu câte, 29-30 de mandate, am cedat și mai departe ce facem, trebuie să creăm această coaliție”. Eu nu cred că se va tergiversa până la prezidențiale, până..., se va face coaliție, este ca și bătută în cuie, dar puțin mai târziu, la sfârșitul anului.”

Europa Liberă: Am înțeles. Ultima întrebare ca la totalizare…

Anatolie Golea: „În cazul în care nu au reușit să convingă Moscova că trebuie de făcut alianța asta.”

Europa Liberă: De la Ahill încoace, știți cum se spunea, suntem mai aproape ca oricând de rezolvarea subiectului transnistrean. Vă întreb pe Dvs.: suntem mai aproape în situația de azi, vineri, când discutăm, suntem mai aproape de anticipate sau de o coaliție cât de cât șubredă, dar viabilă?

Anatolie Golea: „În ultima perioadă, toată lumea se dă cu părerea, începând cu președintele Dodon, care variază de la 50 la 50, de la 60 la 40, ieri am auzit de la 80 la 20, pare-mi-se.”

Europa Liberă: Dvs. ce vă spune intuiția?

Anatolie Golea: „Eu zic că, deocamdată, este 50 la 50, sau anticipate, sau…”

Europa Liberă: Deci, cântarul e la mijloc. Dvs.?

Anatolie Golea: „Luând în calcul interesele reale ale Partidului Democrat, eu aș da totuși ceva mai mult de 50 pentru anticipate.”

Europa Liberă:OK! Urmăriți-ne în continuare și o să vedem câtă dreptate are Igor Dodon, câtă dreptate au analiștii care îl urmăresc...

Anatolie Golea: „Și câtă dreptate are Vlad Plahotniuc.”

Europa Liberă: Da. Iar sigur că noi judecăm despre ceea ce vedem, dar de multe ori ceea ce vedem noi nu coincide sută la sută cu ceea ce se întâmplă în realitate, dar asta deja e altă poveste.