Victor Chironda: Chișinăul nu va deveni niciodată Barcelona

Ce oraș străin poate servi drept exemplu pentru Chișinău? În cadrul proiectului „Antinostalgia - privind spre viitor”, scriitorul Alexandru Bordian a discutat cu viceprimarul municipiului Chișinău Victor Chironda despre trecutul și viitorul capitalei Republicii Moldova.

Europa Liberă: Astăzi discutăm cu viceprimarul de Chișinău, Victor Chironda. Îi mulțumesc că a venit aici, în studioul Europei Libere. Victor, noi la următoarea dezbatere „Antinostalgia...” discutăm despre generația Z și clădirile astea celebre „hrușciovka”. Și vreau să te întreb pe tine, iată, Moldova a mai devenit faimoasă prin faptul că blocul locativ „Romanița” e considerat de francezi și mai sunt unele publicații care îl consideră cea mai urâtă clădire din lume. De ce e așa?

Victor Chironda: „Nu știu, unii o consideră cea mai urâtă, alții o consideră foarte frumoasă și un obiect de importanță, adică un monument de arhitectură. Oamenii sunt diferiți, gusturile sunt diferite în diferite epoci, în diferite perioade de timp, mai ales în perioada sovietică sau stilul acesta de arhitectură specific sovietic a fost. A fost și a rămas prin aceste obiective - case, blocuri de locuit -, a rămas în realitatea noastră, ne place nouă asta sau nu ne place. Eu cred că mai mult de 60 la sută din fondul locativ pe care îl avem în Chișinău este în continuare cel sovietic, construit în anii ‘50, ‘60, ‘70, ‘80 ai secolului trecut.”

Victor Chironda: Chișinăul nu va deveni niciodată Barcelona

Europa Liberă: Dar se schimbă arhitectura?

Victor Chironda: „Asta este ceea ce ne-au lăsat, să zic așa, ce am moștenit noi ca stat, ca oraș, ca generație nouă și cu asta trebuie să avem de-a face. Prin aceleași moșteniri sau prin aceleași situații au trecut și orașele est-europene, unde comunismul sau, mă rog, capitalismul a venit mai devreme decât la noi și ei au găsit soluția depășirii problemelor legate de această arhitectură. În unele orașe au conservat-o și au valorificat-o, în altele, în rare orașe masiv a început înlocuirea ei cu alte blocuri sau case, iarăși în funcție de capacitățile economice ale țării, ale orașului, ale oamenilor ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Clădirile acestea – „hrușciovka”, „stalinka”, „brejnevka” – sunt pentru mult timp cu noi aici, în Chișinău, sau?...

Victor Chironda: „Ele au un termen de exploatare clar stabilit. Multe dintre ele deja l-au depășit, dar asta încă nu înseamnă că clădirea trebuie deja să dispară. O reparație capitală a unui bloc dintre acestea poate să-i extindă viața încă pentru 50 de ani, fără probleme. Altceva este că astfel de case deja nu prea mai sunt pe gustul oamenilor. Oamenii vor să locuiască în așa-zisul „novostroi”, deja tipuri noi de locuințe, care sunt construite și după niște norme mai moderne, care se referă la eficiența energetică, la comoditate, la funcționalitate, la dimensiuni, la spațiile adiacente celor din apartament. Adică, să zic așa, ne putem permite mai mult și, respectiv, oamenii optează pentru asta. Astfel, tot ceea ce se construiește nou se vinde foarte repede și oamenii cumpără. Există cerere, o să existe și ofertă. În momentul în care aceste case, blocuri masive de locuit întregi vor ajunge la o vârstă sau la o situație în care vor prezenta deja un pericol pentru cei care locuiesc acolo, va trebui să venim cu soluții de genul celor care se întâmplă acum la Moscova sau s-au întâmplat în alte orașe europene, gen înnoirea fondului locativ – programe masive, programe mari municipale sau chiar guvernamentale, care presupun demolarea blocurilor vechi și construcția altora noi, deja mai încăpătoare, după normativele moderne și cei care au locuit acolo pot să-și aleagă – ori primesc un apartament în casa nouă, ori se mută în altă parte, deja în funcție de specific și cadrul legal. Asta poate fi o opțiune și pentru Chișinău, dar eu cred că...”

Europa Liberă: Cred că e nevoie de mulți bani ca să faci asta.

Victor Chironda: „Bine, este vorba mai mult de investiții private, asta se face întotdeauna în parteneriate public-private, când municipalitatea oferă, pentru că trebuie să știți că foarte mult din acest fond locativ în continuare nu este privatizat. Practic, toți cei care și-au privatizat apartamentele, au privatizat numai aerul din ele, pentru că...”

Europa Liberă: Păi sunt clădirile acestea mari, la „Flacăra”, de exemplu, la „Porțile orașului”.

Victor Chironda: „Toate, toate blocurile cu 5 etaje, cu 10 etaje și ce mai avem noi...”

Europa Liberă: Nu au niciun temei legal?

Victor Chironda: „Problema este că ei au privatizat apartamentele, dar casa însăși cu toate subsolurile, demisolurile și alte elemente tehnice au rămas ale nimănui. Și din cauza asta noi avem probleme foarte mari cu situația subsolurilor, cu acoperișurile, cu fațadele, cu terenul din jurul blocului, pentru că procesul normal ar fi fost să fie create aceste asociații de locatari sau condominiu conform cadrului legal și oamenii să preia la balanța acestor condominii întreg blocul cu tot teritoriul adiacent care este, uneori, destul de mare, unde deja asociația de locatari să decidă și să finanțeze toate lucrările de întreținere și reparație a acestor blocuri. Pentru că acum oamenii ce spun? Hai să vină primăria să ne repare acoperișul, să vină primăria să ne schimbe liftul, să ne facă reparație, să curețe subsolul etc. Aceasta este o reminiscență post-sovietică prin care oamenii nu se simțeau stăpâni pe casele lor, pe apartamentele lor, dar când ai o casă la sol nu chemi primăria să-ți schimbe acoperișul sau să-ți repare gardul, pentru că este al tău. Exact așa și în situația blocurilor, oamenii sunt posesori nu doar ai apartamentelor, dar ai tot ce conține în sine blocul respectiv – toată infrastructura, suprafețele tehnice, fațada, acoperișul ș.a.m.d. Oamenii la noi nu poartă responsabilitate comună pentru aceste locații și, mergând prin oraș, o să observați dintr-odată acolo unde există asociații de locatari sau condominiu și acolo unde nu este, pentru că aceste organizații de cetățeni, de proprietari de apartamente sunt foarte eficiente, fiindcă au capacitate de a-și gestiona niște bani, cofinanțează niște proiecte, aplică la proiecte, la finanțări. Și noi ca primărie planificăm să trecem pe viitor pe astfel de programe municipale în care oamenii vor putea aplica la finanțări pentru diferite lucrări de reparație, renovare etc.”

Europa Liberă: Dar care este cea mai grea, oribilă moștenire pe care Chișinăul a luat-o de la sovietici, din epoca aia din punctul de vedere al arhitecturii, al structurii orașului?

Victor Chironda: „Eu nu am... Știți cum? Arhitecții sau oamenii de artă au chestia asta de a se exprima asupra lucrurilor, că asta-i frumos sau nu-i frumos sau asta-i bine sau e rău. Eu nu pot să zic că am o astfel de opinie. După mine, tot ce am moștenit este al nostru și este OK, dar eu nu aș spune că am moștenit ceva rău în plan de infrastructură, am moștenit o infrastructură foarte bună. Iată faptul că n-am avut grijă s-o întreținem și s-o reparăm la timp și acum am ajuns cu 70 la sută din tot fondul rutier, din infrastructura rutieră degradată până la nivelul în care gata, nu o mai poți repara, trebuie s-o înlocuiești, nu s-au făcut reparații și întreținere anuală, nu s-au făcut reparații capitale, așa cum prevăd normativele tehnice de întreținere a străzilor; nu am soluționat problema rețelelor, de-a lungul timpului am în vedere, începând cu anii ‘90. După mine, cea mai mare problemă moștenită de atunci este lipsa sentimentului acesta de proprietate la orășenii noștri, de sentimentul de proprietate nu doar a apartamentului sau a casei tale, dar a tot ce este în oraș. Abia undeva prin anii 2010 s-a trezit comunitatea și a înțeles că spațiile publice, de fapt, tot ne aparțin nouă; clădirile, monumentele istorice tot ne aparțin nouă și noi putem să luptăm pentru ele, putem să ne interesăm ce se întâmplă cu ele, de ce se demolează, de ce se distrug ș.a.m.d. Asta la noi abia apare – dorința oamenilor, mai ales la generația tânără, de a se implica, de a fi auzită, înțeleasă, întrebată nu doar în ceea ce ține de interesele personale ale unui cetățean, dar în ceea ce ține de interesul comunitar. Și de asta începem să ne debarasăm de această moștenire negativă. În rest, eu nu am întrebări la moștenire.”

În Paradisul ruinat al muncitorilor sovietici

Europa Liberă: Nu, tu ai spus că pentru tine nu există frumos, că, în fond, ești OK cu tot ce există în oraș...

Victor Chironda: „Nu, eu ziceam de arhitectură.”

Europa Liberă: Pentru mine este important să existe niște lucrări, niște execuții în oraș care să schimbe fațada capitalei. De exemplu, în Barcelona a existat Gaudi, care a modelat Barcelona așa cum o cunoaștem noi.

Victor Chironda: „Dar cunoști istoria lui Gaudi? A avut Gaudi vreo comandă de la stat?”

Europa Liberă: N-a avut, dar el...

Victor Chironda: „Gaudi a lucrat pentru privați. Deci, asta este întotdeauna în toate orașele din lume, toate monumentele acestea pe care noi le avem în oraș, monumentele de arhitectură toate au fost vile private construite de oameni bogați. Orașul sau statul în sine niciodată n-a construit, bine, în afară de un teatru sau o sală de operă și balet, asta de obicei se construiește de către autorități, în rest, ceea ce vedem noi în Barcelona, în Bruxelles, în Madrid, în alte părți acestea sunt moștenirile generațiilor precedente care au avut acest simț al frumosului, pe de o parte, pe de altă parte, au avut bani să finanțeze.”

Sagrada Familia

Europa Liberă: Da, dar „Sagrada Familia” au fost în acord cu municipalitatea barceloneză?

Victor Chironda: „De asta și spun. De fapt, „Sagrada Familia” este o biserică și la noi, la fel, se investește foarte mult în biserici. Finanțarea obiectelor de cult peste tot în lume este un proces foarte bine pus la punct, pentru că religiile lucrează un pic mai eficient decât autoritățile.”

Europa Liberă: Cum faceți voi? Iată, acum au fost discuții pe internet cu Scuarul „Mihai Eminescu”. Voi nu consultați un om care se pricepe în asta sau cumva faceți așa cum voi vă proiectați acolo în birou?

Victor Chironda: „Nu chiar așa...”

Europa Liberă: Cum se întâmplă procesul acesta?

Victor Chironda: „Lucrurile trebuie să se întâmple echilibrat. Nu poți să faci un spațiu public doar din consultări publice, pentru că ai nevoie de un arhitect, de un proiectant care să înțeleagă că nu poți pune asta peste asta fără ca ea să cadă, că nu poți folosi material din acesta sau din celălalt, trebuie să vezi prospecțiile topografice, trebuie să vezi alte chestii. Deci, există partea de comunitate și există partea de experți. În cazul nostru, noi suntem mai mult pe partea de experți și autorități, cei care decid cum va fi în cazul primăriei, al primarului, al Consiliului municipal. Comunitatea tot este importantă, comunitatea trebuie consultată și trebuie implicată în procesul de elaborare mai ales a spațiilor publice. Altceva este că și experiența orașului, eu am făcut și studii în acest domeniu, și am citit mult, toate lucrurile noi, neobișnuite, întotdeauna au generat nemulțumirea cetățenilor.”

Europa Liberă: Consternarea generală...

Victor Chironda: „Orișice, luați din cele mai cunoscute obiective din lume. Pentru mine cel mai relevant exemplu este Muzeul Guggenheim din Bilbao, renumitul muzeu care a generat, practic, renașterea orașului Bilbao. Deci, Muzeul Guggenheim inițial, când a văzut lumea ce vor să facă acolo, mai că n-au ieșit cu furcile – ce-i cu urâțenia asta? Dar autorul, proiectantul, arhitectul a avut o viziune, însă la acel moment nu a fost înțeles de nimeni. Pe urmă, oamenii au înțeles și au acceptat, dar așa-i prima reacție.”

Guggenheim Museum, New York

Europa Liberă: Da, dar aici nu este un arhitect, nu?

Victor Chironda: „Da, proiectul este făcut de un arhitect, și un arhitect foarte bun, care a proiectat și Scuarul Teatrului Dramatic Rus „A. P. Cehov” când am inițiat eu acel proiect de reamenajare a scuarului, a proiectat foarte multe obiective private și case moderne care nouă ne plac...”

Europa Liberă: Arhitect din Chișinău?

Victor Chironda: „Da, sigur! Teodor Naval, arhitect din Chișinău, după mine, unul din cei mai creativi arhitecți, arhitecți care nu proiectează... Știți, sunt arhitecți-tehnicieni care pot să-ți construiască o clădire sau de obicei ei proiectează blocuri de locuit, te uiți, așa, bloc ca blocul, nu ai ce vedea acolo, și sunt arhitecți care folosesc creativitatea. Sunt diferite generații, evident, este dl Bulat, cu tot respectul, care a renovat catedrala, clopotnița; alți arhitecți foarte buni care și-au adus contribuția. Arhitecții din generația mai tânără sunt un pic mai deschiși spre experimente. Iată, de exemplu, nimeni n-a observat, toți spun că Scuarul „Mihai Eminescu” este betonat...”

Europa Liberă: Ca un cavou, a spus cineva.

Victor Chironda: „Noi am folosit pentru prima dată un material, apropo, al unui agent economic tot de aici, din Republica Moldova, creat în Moldova, fibro-beton, un material care este creat pentru prima dată în Moldova de către un agent economic local, care pur și simplu în afară de ogrăzi private și de curți private nu avea unde să-și „manifeste” materialul său. Noi suntem foarte săraci la capitolul mobilier urban, materiale folosite în oraș. Ați observat în ultimii ani ce fel de pavaj avem noi – sur și urât; ce fel de soluții, aproape jumătate de oraș era în „vagonkă” și în lambriuri de care vrei, lipsă de gust și cât mai ieftin, și să fie cât mai strălucit, și să arate bogat. Eu, bunăoară, m-am format ca viziune, ca urbanist în orașele europene, am vizitat zeci de orașe europene și am învățat acolo, și am văzut modelul nou de arhitectură, mai ales în Copenhaga, acolo unde se găsește acest echilibrul acesta dintre beton și natură, pentru că asta este orașul. Noi spunem că noi vrem un oraș verde, dar orașul verde nu se manifestă doar prin copaci care cresc la înălțime de 30 de metri, în orașul verde sunt și alte tipuri, iată, acum prima dată în istoria orașului la acest scuar am folosit gazonul prefabricat, de acesta rulat, care se așterne și deodată iarba este, pentru că până acum se folosea doar în curțile private ale celor mai bogați sau la obiectivele private, la oficii ș.a.m.d. Am folosit pentru prima dată vazoane mari în care au fost plantați arbori.”

Victor Chironda

Europa Liberă: Arbuști diferiți sau chiar arbori?

Victor Chironda: „Chiar arbori mari care vor crește, în 5 ani vor fi deja la înălțime și vor da umbră. Da, poate noi n-am comunicat foarte bine despre acest proiect, pentru că, mă rog, și termenul pe care ni l-am propus a fost foarte restrâns, și suntem într-un an de tranziție, să zic așa. În primul rând, am primit o primărie care nici nu știu cum să vă spun, era, practic, nefuncțională. Deci, am primit o primărie care 10 ani a fost administrată foarte prost, într-un hal fără de hal, după asta încă 2 ani a fost în genere neadministrată, adică cu primari interimari, cu tot ce vrei și cu trecere de putere. Nouă ne-a luat jumătate de an numai să pornim lucrurile, măcar să înceapă a lucra cât de cât, să înceapă oamenii să înțeleagă că, de fapt, ei au..., am pus la lucru toate structurile municipale, am pornit proiecte noi, am găsit finanțări, am implicat agenți economici. Deci s-a dus o muncă destul de mare și, evident, numai cel care nu face nimic nu face greșeli. Pe viitor ne propunem să facem un proces de consultare publică mai complex sau mai eficient și chiar ne propunem crearea unui centru de inovație și imagistică urbană după modelul din Cluj, un centru în care să fie discutate ideile despre oraș, pentru că sunt foarte multe idei, avem organizații de tineri care promovează grădinăritul urban, de exemplu, avem arhitecți tineri care proiectează și vor să construim skate-parcuri, terenuri de joacă mai diverse etc.”

Europa Liberă: Vreți să fiți mai deschiși pentru experimente?

Victor Chironda: „Da, vrem să avem un loc, o platformă în care să vină toți și să discute lucrurile și asta ar ajuta un pic să delimităm grâul de neghină, pentru că, să fim sinceri, nu chiar toate ideile care sunt pe Facebook sunt bune, ca să zic așa.”

Europa Liberă: Da, sigur.

Victor Chironda: „De asta, las’ să vină lumea să se pronunțe, las’ să vină specialiștii, experții, arhitecții să se pronunțe sau urbaniștii și noi vom selecta de acolo tot ce este util și poate fi folosit pentru îmbunătățirea proiectelor următoare. Mie îmi pare rău că toate lumea s-a axat cumva pe Scuarul „Mihai Eminescu”, noi avem zeci de scuaruri care necesită renovare, avem sute de spații publice care au fost lăsate baltă de mulți ani și ba acaparate, ba sunt folosite în calitate de spații de depozitare a gunoiului ș.a.m.d. În acest an, în afară de Scuarul „Mihai Eminescu” au fost renovate mai multe obiecte, mai multe scuaruri și în mare parte au fost doar reparate, renovate, păstrate așa cum au fost create. Bunăoară, Scuarul „Dokuceaev”, unde nu s-a tăiat niciun copac, nu s-a intervenit la zonele verzi, deci cum a fost așa a și rămas, doar s-a făcut pavare, iluminare și irigare. Problema cea mai mare la Scuarul „Mihai Eminescu” era comerțul și activitatea haotică ce se desfășura acolo practic ilegal, care făcea imposibilă amenajarea unui gazon, de exemplu. Pe terenul acela atât de multă lume mergea și călcau pe acolo, pentru că acolo nu exista spațiu verde, ci glod și țărână bătătorită, pe care nu aveai cum s-o amenajezi, pentru că, dacă tu ai un spațiu așa de mic pe care circulă multă lume, acolo gazon niciodată n-o să crească. Respectiv, decizia a fost ca acest spațiu să fie transformat în unul multifuncțional, un spațiu în care să poți organiza evenimente, un spațiu în care să poți face un mic concert sau să organizezi niște dansuri. Am văzut tot ce vrei că lumea face...”

Europa Liberă: Expoziții...

Victor Chironda: „Expoziții, exact. Un spațiu în care dacă tare trebuie poți să dai mobilierul la o parte și să-l faci mai multifuncțional, un spațiu în care poți să aduci mobilier, să amenajezi o scenă. După mine, a fost un proiect foarte interesant și special pentru Chișinău, ceva nou, ceva care a adus un nou suflu, chiar dacă el este contestat și discutat. Noi mai avem zeci de alte spații publice unde poate să se implice toată lumea, să consulte, să dea idei și să vedem cum procedăm.”

Europa Liberă: Mulți spun că am moștenit multe proiecte poate ratate de la sovietici. Eu am impresia că în anii 1990-2000 apariția diferitelor mansarde, extensii, anexe a mutilat și mai mult orașul, în toată independența noastră.

Victor Chironda: „Noi putem să avem oricare atitudine față de arhitectura și urbanismul sovietic, să ne placă sau să nu ne placă, dar el a fost și a avut un raționament și o logică. Da, el era așa și dacă totul rămânea cum a fost gândit atunci, lucrurile ar fi arătat altfel acum. Din păcate, noi în tot ceea ce am moștenit am intervenit fără a gândi lucrurile; toate aceste construcții apărute pe spațiile publice, pe bulevarde, toate aceste anexe la primele etaje care au fost haotic construite, mulțimea de gherete, panouri publicitare și alte lucruri care deloc nu au îmbunătățit calitatea spațiului public. Sau intervenția la fațade, de exemplu, cum ne facem noi termoizolarea asta, fiecare își pune culorile care îi plac lui și avem un bloc care a fost proiectat într-un anumit fel și în loc să fie renovat după un proiect tip, să fie făcut cu toate fațadele totuna, toate balcoanele totuna, noi avem, iată, haosul acesta vizual în care pe un bloc avem 20 de culori diferite, un apartament îi termoizolat, altul nu-i termoizolat ș.a.m.d., deși legea interzice sub orice formă intervenția în fațade. Chiar și instalarea climatizoarelor la etapa actuală fără un proiect bine gândit pe tot blocul sau pe toată clădirea este ilegală. Din păcate, iată așa s-a întâmplat, așa a fost permis până acum, s-a închis ochii la aceste lucruri și oamenii și-au rezolvat problemele cum au putut – eu mi-am făcut pentru mine la apartamentul meu, mai departe lămuriți-vă voi.”

Europa Liberă: Tu cândva ai scris un status pe Facebook despre cum construcțiile astea imense, clădirile acestea în care locuiesc mulți oameni încă din perioada sovietică au dus la un soi de ghetoizare, de apariție de elemente criminale, de diferite lucruri infecte pentru societate. Poți să explici pe scurt?

Victor Chironda: „Bine, nu este chiar așa. Au fost, în anii ’60, în Statele Unite ale Americii aceste lucruri s-au întâmplat, când, iată, housing-ul acesta masiv construit în stil sovietic în perioada aceasta a dus la aceste lucruri, la ghetoizare. Dar, iarăși, el a dus la ghetoizare acolo unde oamenii aveau posibilitate să iasă din acele apartamente și să plece în suburbii, de exemplu, la case private.”

Europa Liberă: Dar aici?

Victor Chironda: „Aici oamenii au rămas OK și, practic, noi nu avem, să zic așa, ghetoizări la momentul de față, avem iarăși lipsa asta de coparticipare la soluționarea problemelor comune. Noi putem să avem un bloc în care sunt 30 de apartamente și locuiesc 300 de oameni și o groapă care stă de 20 de ani în față. Și iată, toți acei oameni scriu: veniți și ne reparați groapa, deși terenul este practic al lor și ei ar putea să pună mână de la mână și să-și plombeze groapa sau să-și amenajeze o parcare, sau să-și amenajeze un spațiu verde.”

Europa Liberă: Deci, noi nu am scăpat de mentalitatea comunistă de organizare a orașului?

Victor Chironda: „Nu că nu am scăpat...”

Europa Liberă: Păi, ceea ce spui tu e un soi de...

Victor Chironda: „Are și autoritatea rolul ei - de a coordona lucrurile, de a da permise, de a amenaja acele spații care sunt publice, ale tuturor, dar să cheltuim banii publici pentru rezolvarea problemelor unora sau altora nu mi se pare corect, deși, iarăși, trebuie să înțelegem și situația financiară și socială, fiindcă la noi sunt blocuri unde locuiesc foarte mulți oameni în vârstă sau cu venituri mici și de aceea noi nu avem încotro și vom investi, și vom ajuta la menținerea calității acelui fond locativ, dar asta nu trebuie să devină o regulă pe mulți ani înainte.”

Europa Liberă: Și ultima întrebare pentru viceprimarul Victor Chironda: care oraș european sau, nu are importanță, poate și din America este un model pentru dezvoltarea Chișinăului?

Victor Chironda: „Nici un oraș european și nici un oraș din America.”

Europa Liberă: Stockholmul nu? Străzile nu sunt construite la fel?

Victor Chironda: „Nu. Eu am fost în multe orașe și din câte am văzut, eu cred că noi trebuie să ne orientăm la orașele foarte asemănătoare cu Chișinăul, care au fost construite exact în același stil, în aceeași perioadă și acesta este Belgradul, Zagrebul, parțial Praga, chiar Berlinul de Est, de exemplu, orașe care au moștenit aceeași arhitectură și infrastructură sovietică, același urbanism sovietic, dar au știut cum să-l întrețină, să-l îmbunătățească și să-l mențină până în zilele noastre, și să-i crească valoarea, să-l amenajeze corect, să-l valorifice corect. Noi nu ne putem orienta la Stockholm sau la Londra, sau la New York, pentru că sunt lucruri absolut diferite și noi pur și simplu o să alergăm după orizont, ca să atingem orizontul. Asta este imposibil. Orașele s-au dezvoltat diferit, în condiții economice diferite, cu diferită populație, cu diferit specific, cu diferite chestiuni și mentalitate locală, de aceea nu putem să ne comparăm cu marile orașe din Vest. Eu aș zice să ne comparăm cu orașele similare cu Chișinăul, care au reușit să rezolve deja problemele cu care ne confruntăm noi acum. Și sunt astfel de orașe. Din păcate, ele nu sunt atât de populare pentru turiști și la toți le place Barcelona și Stockholmul, bunăoară, dar eu recunosc și înțeleg acest lucru, și l-am acceptat de mult: Chișinăul nu va deveni niciodată Barcelona. Chișinăul trebuie să rămână Chișinău, dar un Chișinău în care oamenilor să le placă să trăiască, din care tinerii să nu vrea să plece, în care lumea să fie mulțumită de serviciile pe care le prestează orașul.”

Europa Liberă: Am și titlu pentru interviu. Mulțumesc frumos, Victor! Îți doresc multă baftă în activitatea ta!

Victor Chironda: „Mersi mult!”