Vladimir Socor: „Plahotniuc și sistemul pe care îl patronează sunt în criză de legitimitate internă”

Statele Unite ale Americii se află în topul donatorilor externi ai Republicii Moldova. Peste un miliard de dolari a oferit SUA guvernului de la Chișinău din 1992, de când au fost stabilite relațiile diplomatice moldo-americane. Totuși, „Statele Unite nu mai au resursele pe care le-au avut cu câțiva ani în urmă, pentru a oferi ajutor economic gratuit, nerambursabil, unor țări europene, inclusiv Republica Moldova”, anticipează într-un interviu cu Europa Liberă analistul politic occidental, Vladimir Socor:

Europa Liberă: Cum vedeți relația dintre Chișinău și Washington?

Vladimir Socor: „Cred că este cazul să coborâm așteptările noastre în ceea ce privește politica Statelor Unite față de Republica Moldova. Statele Unite, în anii precedenți, au oferit un ajutor economic generos Republicii Moldova, acest ajutor economic nu a dat rezultatele dorite, nici Statele Unite nu mai au resursele pe care le-au avut cu câțiva ani în urmă de a oferi ajutor economic gratuit, nerambursabil, unor țări inclusiv europene, inclusiv Republica Moldova. Resursele Statelor Unite nu mai sunt cele care au fost pe plan economic și financiar internațional.

Un interviu cu analistul Vladimir Socor despre stadiul relațiilor americano-moldovene

De asemenea, e cazul să coborâm așteptările în ceea ce privește politica americană de promovare a democrației, cum s-a numit în decursul administrațiilor George Bush și Barack Obama. Pe plan mondial, promovarea democrației ca politică de stat americană nu a dat nici ea rezultatele dorite. La Washington se conștientizează destul de clar acest fapt. Promovarea democrației prin mijloace nu întotdeauna potrivite cu situația de pe plan local a condus la destabilizări grave în multe cazuri. Nu e cazul Republicii Moldova. În Republica Moldova, pur și simplu, Statele Unite nu au citit corect situația de pe teren.”

Europa Liberă: Eu am să-l citez pe speaker-ul Andrian Candu care a fost de mai multe ori peste ocean și el declara că guvernările precedente de la Chișinău ar fi ignorat dialogul transatlantic, spre deosebire de alte țări din această regiune, ceea ce a cauzat lipsa suportului necesar la timpul potrivit din partea SUA. Acum, însă, Moldova vrea să recupereze în acest sens pentru a confirma faptul că SUA este nu doar un partener important, dar și unul strategic.

Vladimir Socor: „Noțiunea aceasta – nu de parteneriat, dar de dialog strategic – a fost promovată de Guvernul de la Chișinău după 2009 încoace, după schimbarea de regim de la Partidul Comuniștilor la Alianța, auto-denumită, pentru Integrare Europeană. Dialogul acesta strategic este lipsit de substanță. Ar fi corect să vorbim despre politica Statelor Unite față de Republica Moldova. Republica Moldova nu are capacitatea de a iniția o politică proprie față de Statele Unite.”

Europa Liberă: De ce ziceți așa?

Vladimir Socor: „Republica Moldova este un stat deosebit de slab, un stat în pragul situației de stat falit. Nu mă refer la falimentul financiar, mă refer la faliment din toate punctele de vedere: financiar, economic, moral, politic, identitar și așa mai departe. Republica Moldova este la marginea prăpastiei unui stat falit, ea nu are resurse, nici idei de a iniția ceva în relație cu Statele Unite.

Statele Unite sunt partea pro-activă. Păreau să poată avea o politică proprie față de Republica Moldova. Această politică a dat greș în perioada administrației Obama din două motive. Și consecințele acestei politici americane din administrația Obama se văd și astăzi: Departamentul de Stat nu are alte instrucțiuni schimbate în perioada actuală. Diplomații americani, inclusiv ambasada americană din Chișinău și Misiunea OSCE, condusă de diplomați americani, continuă din inerție să acționeze pe baza instrucțiunilor din timpul administrației Obama, deoarece nu au primit instrucțiuni adecvate cu perioada actuală.

Și aceste instrucțiuni învechite și nevalabile se manifestă pe două planuri: primul – susținerea acordată foarte recent guvernării conduse de domnul Plahotniuc și al doilea – încurajarea unei cedări unilaterale din partea Chișinăului în favoarea Tiraspolului în formatul de negocieri 5+2. Iată unde trebuie să fie așteptările noastre față de politica Statelor Unite. Aici avem nevoie de schimbări.”

Europa Liberă: Domnul Plahotniuc spunea că Partidul Democrat, pe care îl conduce, își asumă angajamentul să susțină în continuare drumul de dezvoltare occidental și să facă din Republica Moldova o țară comodă pentru cetățeni și atractivă pentru investitori.

Vladimir Socor: „Domnul Plahotniuc și sistemul pe care îl patronează sunt în criză de legitimitate internă.”

Europa Liberă: Dar el discută cu oficialii americani, domnule Socor.

Vladimir Socor: „Domnul Plahotniuc – nu!”

Europa Liberă: Cu doamna Nuland domnul Plahotniuc a discutat, cu congressmenii americani domnul Plahotniuc discută, când se merge la FMI – domnul Plahotniuc discută.

Vladimir Socor: „Aveți dreptate când o menționați pe doamna Nuland. E vorba despre perioada administrației Obama. Administrația Obama, pentru scurt timp, a mizat pe domnul Plahotniuc. Doamna Nuland a avut anumite înțelegeri cu domnul Plahotniuc. Statele Unite, la început, în anul 2016, practic au încurajat venirea la putere a partidului domnului Plahotniuc.

Scurt timp după aceea, chiar administrația Obama, Departamentul

de Stat, s-au dezamăgit în domnul Plahotniuc. Au considerat că domnul Plahotniuc nu a îndeplinit termenii înțelegerii pe care dânsul a avut-o cu doamna Nuland.

De atunci încoace, de la a doua jumătate a anului 2016, domnul Plahotniuc nu este primit de nicio oficialitate americană la Washington. Dânsul se duce acolo deseori, însoțit de echipa sa, dar nu este primit la nivel oficial, în ciuda eforturilor, deoarece nu e considerat ca un lider oficial, legitim al Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Dar colegii săi de partid, atât premierul Pavel Filip, cât și speaker-ul Andrian Candu merg și au discuții și la Departamentul de Stat, și în Senat.

Vladimir Socor: „Este corect. Washingtonul, până recent sau chiar și acum, nu a văzut o alternativă față de această guvernare.

În discuții particulare, reprezentanții Departamentului de Stat și ai Consiliului Securității din Casa Albă – în discuții particulare, repet – au o părere foarte proastă față de sistemul domnului Plahotniuc, nu îl consideră legitim, dar, până acum, nu au văzut o alternativă la acest sistem.

Și după schimbarea de administrație la Washington, continuă să perceapă Moldova în mare parte prin prisma Ucrainei. Doresc stabilitate în spatele frontului ucrainean și nimic mai mult. În acest context, diplomația americană a citit situația internă din Republica Moldova greșit. L-a considerat pe domnul Plahotniuc ca un factor de stabilitate, deși domnul Plahotniuc are un anti-rating de peste 90 la sută. Deci, este un calcul complet greșit să mizezi pentru stabilitate pe o persoană care are un asemenea anti-rating. Și, pe de altă parte, până foarte recent, Ambasada americană din Chișinău a încurajat formarea unei coaliții post-electorale, după alegerile din toamna acestui an, o coaliție care să cuprindă și partidul domnului Plahotniuc, chipurile pro-european.

Aici este o greșeală fundamentală de citire a situației interne din

partea diplomației americane. Dar este și o inerție a instrucțiunilor primite în vremea administrației Obama. Politica americană are foarte multe priorități mai urgente, mai mari, mai grave decât Republica Moldova. În discuții particulare, diplomații americani, reprezentanții Departamentului de Stat și ai Casei Albe, recunosc faptul că aceste instituții sunt supraîncărcate de probleme și, vrând, nevrând, trebuie să amâne tratarea unor probleme care sunt văzute ca fiind de importanță secundară, cum ar fi Republica Moldova. De aici neschimbarea vechilor instrucțiuni.”

Europa Liberă: Ați amintit și dumneavoastră despre suportul pe care l-au oferit Statele Unite ale Americii Republicii Moldova. El se ridică la peste un miliard de dolari, dar mi-am amintit o declarație pe care o făcea ambasadorul SUA la Chișinău, domnul Petit, care nu înțelegea de ce moldovenii rămân a fi pro-ruși. Și tot el sugera că această simpatie a moldovenilor față de Rusia ar fi cauzată de dezamăgirea cetățenilor vizavi de politicienii pro-occidentali aflați la guvernare.

Vladimir Socor: „Are dreptate ambasadorul Petit. Societatea din Republica Moldova este scindată. Guvernările care au arborat lozincile pro-europene sau pro-occidentale nu au îndreptățit așteptările. Iar acest proces va continua și se va aprofunda dacă politica occidentală, inclusiv cea americană, se va complace în situația actuală de a-i permite domnului Plahotniuc să se ascundă sub etichete pro-occidentale.

Aceasta este o încercare disperată din partea echipei domnului Plahotniuc de a câștiga legitimitate internațională în lipsa legitimității interne. Calculul domnului Plahotniuc de a deschide relații cu Rusia prin intermediul parteneriatului cu domnul Dodon s-a dovedit a fi, până acum, un calcul greșit. Rusia nu a răspuns pozitiv la favorurile pe care i le-a făcut domnul Plahotniuc prin intermediul domnului Dodon – în primul rând, asigurând, domnul Plahotniuc, alegerea lui Dodon ca președinte și, în al doilea rând, schimbând legea electorală în așa mod, încât, după alegeri, să poată să rezulte un parteneriat între Partidul Democrat și Partidul Socialist, marginalizând și excluzând partidele pro-occidentale.

Domnul Plahotniuc nu a câștigat favoruri în schimb din partea Rusiei. De aceea el încearcă să se legitimizeze pe plan extern,

inclusiv cheltuind bani foarte mulți la Washington pentru lobby-iști care să publice articole favorabile domnului Plahotniuc în publicații americane. Dar în publicații, trebuie să accentuez, în general, de rangul al doilea. Domnul Plahotniuc plătește acești lobby-iști degeaba, deoarece cele mai multe articole apar în publicații de mâna a doua sau a treia care nu sunt citite și nu li se acordă importanță.

Suntem în pragul schimbării ambilor ambasadori americani din Chișinău – atât ambasadorul care reprezintă Departamentul de Stat, cât și șeful Misiunii OSCE, tradiționalul diplomat american, sunt pe cale de a fi schimbați. E necesar ca politica Statelor Unite și pe plan bilateral față de guvernare, și în cadrul OSCE în privința conflictului din Transnistria să se schimbe.”

Europa Liberă: Ce evoluție vedeți dumneavoastră în această cooperare bilaterală Republica Moldova – SUA?

Vladimir Socor: „Cooperarea bilaterală a ajuns într-un punct mort, mai ales după invalidarea alegerii primarului din Chișinău de către justiția subordonată domnului Plahotniuc. Această mișcare a dus la dezamăgire profundă în Washington. Chiar instituții cum ar fi Consiliul Nord-Atlantic, care se angajaseră într-o discuție cu domnul Plahotniuc, au ajuns să-l critice foarte sever. Pe website-ul Consiliului Nord-Atlantic a apărut o serie întreagă de articole deosebit de critice față de domnul Plahotniuc, aceasta numai la câteva luni după ce aceeași instituție încercase să stabilească o relație de cooperare politică cu domnul Plahotniuc. Consiliul Nord-Atlantic și-a dat seama că a greșit și acum a apărut o serie întreagă de articole extrem de critice la adresa guvernării.

E vorba de instituția care organizase acum câteva luni la Chișinău o mare reunire interparlamentară care a permis guvernării Republicii Moldova să se auto-descrie drept pro-occidentală. Deci, dezamăgire profundă la Washington chiar în rândul acelora care își puseseră anumite speranțe în guvernarea domnului Plahotniuc. O coaliție post-electorală cu domnul Plahotniuc ar conduce la capturarea definitivă și irevocabilă a statului de către domnul Plahotniuc sub false lozinci pro-europene.

Deci, această politică e necesar să fie schimbată, iar cealaltă linie care trebuie schimbată este la Misiunea OSCE din Chișinău, condusă prin tradiție de diplomați americani. Această misiune este condusă din 1996, deci, de 22 de ani încoace, fără întrerupere, de diplomați americani.

Au existat două faze în care diplomații americani, la conducerea Misiunii OSCE, au promovat activ cedări unilaterale din partea Chișinăului în favoarea Tiraspolului și a Moscovei în formatul 5+2. A fost pe vremea când Misiunea era condusă de William Hill, 2002-2005, când Statele Unite promovau federalizarea Republicii Moldova în mod public și activ. Iar acum nu se mai vorbește despre federalizare, dar din 2015 încoace se vorbește despre un statut special al Transnistriei – noua denumire a federalizării.

Ambasadorul american Michael Scanlan a promovat acest tip de cedări unilaterale din partea Chișinăului în mod foarte energic, chiar făcând presiuni asupra Guvernului din Chișinău în anii 2016-2018. Guvernarea din Chișinău, care dorește cu tot dinadinsul să obțină favoruri politice din partea Statelor Unite, a sfârșit prin a ceda. Am văzut aceste cedări din noiembrie 2017 și până astăzi la succesivele întâlniri ale formatului 5+2 și la conferința OSCE-ului. Repet, sub presiune, în parte, a misiunii OSCE, condusă de Statele Unite la Chișinău.

Acum șefului Misiunii i-a expirat termenul, sunt două candidaturi pentru noul șef al Misiunii OSCE din Chișinău – o candidatură americană și o candidatură germană. Consider că candidatura germană, și se știe cine este persoana care candidează, ar fi, din punctul de vedere al Chișinăului, mai negativă decât o candidatură americană. Cu toate greșelile serioase comise de diplomați americani în fruntea misiunii OSCE, totuși, un nou șef american al Misiunii ar fi preferabil unuia german.”

Europa Liberă: Apropiata întrevedere Putin-Trump va aduce pe agenda celor doi și situația din Republica Moldova?

Vladimir Socor: „E foarte greu de prevăzut, deoarece situația este în continuă schimbare. A existat o conexare a problematicii conflictului ruso-ucrainean din Donbas și ruso-moldav din Transnistria în ultimul an al administrației Obama. La finalul mandatului său, 2016, administrația Obama a căutat o înțelegere cu Rusia în problema conflictului din Donbas și, în paralel, a considerat că o înțelegere privitoare la un statut special al Transnistriei în Republica Moldova ar putea constitui un precedent pentru o soluție asemănătoare, agreată cu Rusia în chestiunea Donbasului. Aceste două probleme, Donbas și Transnistria, au ajuns să fie conexate pe agenda politicii americane în ultimul an al administrației Obama.

Deci, există acest precedent negativ de care trebuie să ne ferim și trebuie întotdeauna să conștientizăm faptul că cedări unilaterale ale Chișinăului în favoarea Moscovei și a Tiraspolului în Transnistria pot conduce la presiuni asemănătoare și intensificate asupra Ucrainei pentru cedări paralele în Donbas.”