Speakerul Andrian Candu spune că în Congresul Statelor Unite ar exista suficiente voturi pentru adoptarea unei rezoluții cu privire la Republica Moldova, în care Rusiei i s-ar cere să retragă trupele şi munițiile din regiunea transnistreană, între alte chestiuni. Potrivit unui comunicat al Parlamentului, subiectul a fost abordat de Candu la o întâlnire avută săptămâna trecută la Washington cu congresmanul democrat David Price, co-președintele grupului de prietenie cu Republica Moldova. Nu se precizează însă o dată la care poate fi supus votului proiectul de rezoluție înregistrat în Congresul american în luna februarie. Europa Liberă a căutat să afle ce crede analistul occidental Vladimir Socor despre adoptarea acestei rezoluții.
Vladimir Socor: „Cred că șansele de a fi votat sunt sută la sută; întrebarea este: care va fi efectul practic? Efectul practic va fi egal cu zero. Rezoluțiile Congresului american nu au nici valoare juridică, nici valoare obligatorie pentru guvernul american. De asemenea, odată cu rezoluțiile nu se votează niciun fel de procedură prin care Congresul ar urmări aplicarea rezoluției de către ramura executivă a guvernului. Rezoluțiile votate de Congresul american au valoare pur simbolică. Deseori ele constituie o favoare făcută de un congresman sau de un grup de congresmeni unui prieten politic sau unei grupări de interese, sau unui stat străin prieten cu Statele Unite ale Americii. Cu siguranță că această rezoluție a fost inspirată, cel puțin în parte, de diplomația Chișinăului. Chiar dacă Republica Moldova, timp de aproximativ doi ani, nu a avut un ambasador la Washington.”
Europa Liberă: Și nici nu-l are până astăzi?
Vladimir Socor: „Exact! Fapt absolut nescuzabil și care aruncă o lumină îndoielnică asupra declarațiilor guvernului, potrivit cărora ar dori să dezvolte relații cu Statele Unite. Această dorință pare-se că nu există, nu este reală, e mai mult o apă de ploaie, dar să vedem și partea pozitivă a acestui demers.”
Europa Liberă: Care ar fi partea pozitivă?
Chișinăul trebuie să vorbească în nume propriu, nu prin gura altora, cerând retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova...
Vladimir Socor: „Există o parte pozitivă care trebuie salutată și trebuie încurajată, chiar dacă acest prim pas este unul minuscul și timid. Anume: Chișinăul trebuie să vorbească în nume propriu, nu prin gura altora, ci cu propria sa gură, cerând retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova. Și anume, folosind argumente corecte. Argumentele referitoare la decizia OSCE-ului de la Istanbul din 1999 ne fac, pur și simplu, de râs. Această rezoluție nu a avut niciodată valoare obligatorie, are o așa-zisă valoare politică, adică simbolică, dar nu obligă pe nimeni la nimic, iar Rusia a violat această rezoluție fără niciun fel de consecințe de aproape 20 de ani. Eu spuneam de atâția ani că dacă ne agățăm de rezoluția de la Istanbul, atunci și copiii noștri vor face același lucru cu aceleași rezultate nule. Iată de ce, Republica Moldova trebuie să folosească argumentul dreptului internațional al suveranității naționale și să ceară retragerea trupelor rusești anume în această lumină, cu acest argument, fără conexiune cu un așa-zis statut special al Transnistriei.
În rezoluția Congresului american se menționează și așa-zisul statut special pentru Transnistria, care ar urma să fie negociat în viitor. Eu văd aici o contribuție a diplomației Chișinăului. Este această idee fixă pe care a introdus-o Rusia și de care Chișinăul nu poate să scape, potrivit căreia Transnistria ar trebui să capete un așa-zis statut special. O invenție rusească, o versiune actuală a federalizării, a vechii federalizări. Ea nu trebuie și nu ar fi trebuit să-și găsească locul în rezoluția Congresului american, dar cum spuneam adineaori, rezoluția Congresului american nu are nicio valoare practică și nu obligă la nimic pe nimeni.”
Europa Liberă: Aflat în Statele Unite ale Americii, Andrian Candu a avut mai multe întrevederi, inclusiv cu deputați, s-a întâlnit și cu asistentul secretarului de stat al Statelor Unite ale Americii și, așa cum zice dl Candu, „Republica Moldova are sprijinul SUA, are prieteni buni peste Ocean” și că asistentul secretarului de stat american ar fi salutat eforturile pe care le depune Moldova pentru a promova reformele democratice și acțiunile guvernării pentru asigurarea securității și prosperității cetățenilor. Moldova e în vizorul SUA actualmente?
Vladimir Socor: „Nu, din păcate, Moldova nu este în vizorul Statelor Unite, fie și numai pentru motivul că Statele Unite au atâtea probleme de rezolvat pe plan global, încât Republica Moldova nu este nici măcar o prioritate secundară; este în cel mai bun caz o prioritate de nivelul al treilea. Moldova, Chișinăul ar trebui să schimbe această situație, ar trebui, cel puțin, să facă eforturi pentru a schimba această situație, dar nu o face, cum vedem și din faptul că mai bine de doi ani Republica Moldova nu are ambasador la Washington. O situație pur și simplu caraghioasă. De unde constatăm faptul că Republica Moldova nu reprezintă o prioritate pentru Statele Unite? Îl constatăm din faptul că actuala administrație americană, mai bine zis actualele oficialități de nivel mediu, care se ocupă din când în când de Republica Moldova nu au instrucțiuni noi, ci lucrează pe baza vechilor instrucțiuni de pe timpul administrației Obama.
Republica Moldova este presată să facă cedări în favoarea Tiraspolului în chestiunea așa-zișilor „pași mici”, care ar duce către formularea unui statut special al Transnistriei...
Așa se explică faptul că negociatorii americani, în primul rând, adjuncta lui Wess Mitchell, doamna Bridget Brink își face un titlu de laudă din a spune că negociatorii din formatul „5+2” prezintă un front comun, adică Statele Unite și Rusia prezintă un front comun. Este o tristă realitate. Afirmația lui Bridget Brink este corectă. Frontul comun există între Rusia și Statele Unite în privința Transnistriei, deoarece acestea au fost instrucțiunile date de administrația Obama, instrucțiuni încă neschimbate de când a venit la putere administrația Trump. Iar acest front comun, la care corect se referea doamna Bridget Brink, înseamnă că Republica Moldova este presată să facă cedări în favoarea Tiraspolului în chestiunea așa-zișilor „pași mici”, care ar duce către formularea unui statut special al Transnistriei.
Aceasta înseamnă, cum am spus și cu alte ocazii, pași mici către o suveranizare treptată a Transnistriei și o de-suveranizare treptată a Chișinăului pe malul stâng, cu pași mici. Iată unde ar trebui să lucreze Chișinăul la Washington cu un ambasador competent și abordând atât ramura executivă, cât și Congresul. De aceea putem să regretăm faptul că referirea la statutul special al Transnistriei există și în proiectul de rezoluție al Congresului. Dar cum spuneam, proiectul acesta nu va avea rezultate practice.”
Europa Liberă: Ultima declarație pe care o făcea vicepremierul rus Dmitri Rogozin era că Rusia nu-și va retrage armata în timpul apropiat din regiunea de est a Republicii Moldova.
Vladimir Socor: „Da, cunoaștem această poziție a Rusiei; este poziția Rusiei începând cu anul 2002; Rusia consimțise la rezoluția de la Istanbul din 1999 în vorbe, nu în fapte, dar începând cu anul 2002, oficialitățile rusești au început să spună deschis, oficial că nu-și vor retrage trupele, iar OSCE nu a fost capabilă să reacționeze la aceste avertismente rusești. Deci, din anul 2002 poziția oficială a Rusiei este că nu-și va retrage trupele decât, eventual, vor negocia despre acest lucru după ce se adoptă un statut special al Transnistriei, adică o formă sau alta de federalizare a Republicii Moldova. De aici suntem în impas. Cum spuneam adineauri, Chișinăul ar trebui să ceară retragerea trupelor rusești în numele dreptului internațional și al suveranității naționale. Argumente care sunt incomparabil mai puternice decât rezoluțiile fără nicio valoare adoptate de către OSCE.”