Vremea protestelor: de ce manifestăm și ne agităm atât

Manifstanți în Glasgow, purtând măștile liderilor planetei, joacă o scenă din foiletonul "Squid Game".

În vreme ce continuă protestele în marginea marii conferințe planetare în legătură cu clima și viitorul planetei, COP26, de la Glasgow, The Washington Post prezintă în această dimineață un studiu care arată că numărul mișcărilor de protest din întreaga lume s-a triplat în mai puțin de 15 ani. Analizând peste 900 de mișcări de protest între 2006 și 2021, studiul constată că fiecare regiune a planetei a cunoscut unele dintre cele mai mari mișcări de protest înregistrate vreodată - inclusiv protestele fermierilor care au început în 2020 în India, protestele din 2019 împotriva președintelui Jair Bolsonaro în Brazilia și manifestațiile Black Lives Matter începute încă din 2013.

Intitulat „World Protests: A Study of Key Protest Issues in the 21st Century”, studiul e realizat de o echipă de cercetători de pe lângă Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) din Germania și de Initiative for Policy Dialogue, o organizație nonprofit afiliată cu Columbia University. Analizând peste 900 de mișcări sau manifestații de protest recente din 101 țări și teritorii, autorii ajung la concluzia că traversăm astăzi o perioadă din istorie asemănătoare cu atmosfera din anii 1848, 1917 sau 1968 „când un mare număr de oameni s-au răzvrătit împotriva ordinii stabilite și a sistemelor politice, cerând o schimbare majoră.”

„Cei mai mulți politicieni și lideri nu ascultă însă. Marea majoritate a protestelor din întreaga lume formulează de fapt cereri rezonabile, cu care guvernele ar fi în realitate de acord. Oamenii protestează pentru mai multe locuri de muncă, pentru o planetă curată pe care să o lăsăm generațiilor viitoare și pentru a avea un cuvânt de spus în deciziile care ne afectează calitatea vieții”, spune, pentru Washington Post, Sara Burke, expert pe lângă FES și unul din autorii studiului.

Dar totuși de ce se manifestează atât și mai mult decât înainte? Aici, autorii pun în lumină ceea ce pare a fi principala explicație: eșecul democrației. Studiul constată că majoritatea mișcărilor de protest înregistrate - 54 la sută - au fost provocate de ceea ce este perceput ca un eșec al sistemelor politice actuale. Aproximativ 28% din manifestații au inclus cereri pentru ceea ce autorii studiului descriu drept „democrație reală”. Alte teme includ inegalitatea, corupția și lipsa de acțiune în chestiunea schimbărilor climatice.

Cele mai multe proteste nu sunt atât de violente pe cât a fost insurecția pro-Trump din Capitoliul de la Washington, pe 6 ianuarie 2021, arată studiul, însă se constată o creștere lentă și constantă a violenței între 2006 și 2020, cu ceva peste o cincime din protestele înregistrate implicând o anumită formă de violență a mulțimii, vandalism sau jaf colectiv. În aproape jumătate din protestele studiate, au fost înregistrate arestări; în ceva peste un sfert, poliția a constatat forme de violență.

Emisiile de CO2 au revenit la nivelurile pre-Covid

În paralel, un studiu realizat de Global Carbon Project și publicat în această dimineață în cadrul COP26 de la Glasgow constată o creștere cu 4,9% a emisiilor globale de CO2 în 2021, după o scădere de 5,4% în 2020, când industria planetară stagna din cauza pandemiei.

„Asta demonstrează că suntem pe cale de a pierde cursa pentru a limita cu succes creșterea temperaturii sub nivelul critic de 1,5 grade Celsius”, constată BBC, chiar dacă economia globală se află încă în redresare. „Revenirea la nivelul anterior de gaze a fost chiar mai rapidă decât credeam”, spune autorul studiului Glen Peters.

Adieu à Merkel

Președintele francez Emmanuel Macron a primit-o pentru ultima dată, ieri, miercuri, pe cancelara germană Angela Merkel. „În toată perioada când ați fost cancelar al Germaniei, Franța a ajuns să vă cunoască foarte bine și să vă iubească”, i-a spus Macron lui Merkel.

Angela Merkel i-a oferit lui Macron mai multe cadouri, printre care un document din timpul primei ei vizite în Franța ca purtătoare de cuvânt a unei delegații din Republica Democrată Germană (DDR) în 1990 (video aici).

Vaccinurile și conspiraționiștii

Vaccinarea, vaccinarea!... oricât ar căuta presa să facă să fie uitat plicticosul subiect al vaccinării, el rămâne atotprezent și, de pildă, în numărul său pe săptămâna aceasta, tocmai apărut, Le Canard enchaîné spune că în Franța, peste 86% din populație a primit două vaccinuri, altfel zis – Franța ar trebui, teoretic, să fi atins imunitatea colectivă, doar că asta nu ia în seamă situația propagandei anti-vaccin, în special pe rețelele sociale.

Le Canard trece în revistă (doar în ediția pe hârtie) câteva din teoriile conspiraționiste cele mai cunoscute, majoritatea fiind vehiculate și prin părțile noastre, în Europa de est.

O particularitate o constituie referința la pretinse studii, inexistente, atribuite unor diferite instituții prestigioase, precum Institutul Pasteur din Franța, sau celebrilor „savanți britanici”. Sau Mossadului, sau CIA. Un exemplu este inexistentul studiu privind anumite „nanoparticule” care ar face ca măștile să fie nocive, deoarece ar introduce anumite substanțe în sânge, prin respirație. Sau că folosind prea mult gel hidroalcoolic pentru mâini s-ar reduce imunitatea corpului etc, etc.

Ba chiar, pe 26 octombrie contul YouTube al președintelui brazilian Jair Bolsonaro a fost închis pentru o săptămână deoarece el pretindea într-un video că, potrivit unui inexistent „studiu al savanților britanici” vaccinarea ar putea duce la SIDA. Iar faptul că lui Bolsonaro i-a fost închis contul nu este o fake news.

Des enfants? Non merci!

În sfârșit, săptămânalul francez Courrier International oferă astăzi un număr special despre tendința în creștere de a nu mai avea copii, totul exacerbat de oroarea vieții forțate acasă, în spații mici, restrânse, din pricina pandemiei. Potrivit The Atlantic, avem aici un subiect încă tabu în multe culturi, dar din ce în ce mai prezent.

Cercetătoare la Universitatea din Louvain (UCL) și specialistă în burn-out parental, Isabelle Roskam explică foarte bine această presiune culturală a societății într-un interviu acordat cotidianului belgian flamand De Standaard: „A devenit imperativ pentru părinți să încerce să facă din copil o ființă perfectă. Părintele trebuie să se zbată pentru perfecțiune la toate nivelurile: cum doarme copilul lui? este suficient de activ? Este creativ?... Presiunea pe părinți, dar și pe copii, e înfricoșătoare.”

Prea multă presiune socială și culturală, prea multe constrângeri, ceea ce face că majoritatea părinților nu se mai simt astăzi la înălțime. Pandemia n-a făcut decât să înrăutățească lucrurile. De asemenea, potrivit aceluiași The Atlantic, aproape 5% dintre părinți au suferit de burn-out de natură clinică, pe toată planeta, în 2020, comparat cu 2,7% în anul precedent.

În sfârșit, constată The Atlantic, peste tot pe planetă mulți părinți au ajuns să depășească un vechi tabu social și să spună astăzi deschis că regretă că au făcut copii.